2ra-1739/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: L.Lupaşcu dosarul nr. 2ra-1739/15 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza ÎNCHEIERE 15 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Meliniciuc Alexandr, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Postovan Igor împotriva lui Meliniciuc Alexandr cu privire la încasarea datoriei şi dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 31 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Meliniciuc Alexandr şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Drochia din 22 decembrie 2014 c o n s t a t ă La 18 iunie 2014 Postovan Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Meliniciuc Alexandr cu privire la încasarea datoriei şi dobînzii de întîrziere.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că conform recipisei din 04 aprilie 2011 Meliniciuc Alexandr a primit de la el un împrumut în sumă de 500 euro pe un termen de o lună, cu rambursarea pînă la 04 mai 2011. Susţine reclamantul că Meliniciuc Alexandr nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale privind rambursarea împrumutului primit, încălcînd astfel condiţiile contractuale. Cere reclamantul încasarea în beneficiul său din contul lui Meliniciuc Alexandr a împrumutului în sumă de 500 euro, a donînzii de întîrziere în sumă de 155 euro şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 22 decembrie 2014 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Meliniciuc Alexandr în beneficiul lui Postovan Igor suma împrumutului în mărime de 500 euro, dobînda de întîrziere în mărime de 155 euro şi cheltuielile de judecată în mărime de 144 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 22 decembrie 2014 Meliniciuc Alexandr a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 31 martie 2015 a fost respins apelul declarat de Meliniciuc Alexandr şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Instanţa de apel, raportînd la caz prevederile art. 871 alin. (1,4), art. 512 alin. (1), 514 Cod civil, 572 alin. (2) Cod civil, a considerat întemeiată concluzia primei instanţe privind admiterea acţiunii. Instanţa de apel a stabilit cu certitudine că în baza recipisei din 04 aprilie 2011 Meliniciuc Alexandr a luat cu împrumut de la Postovan Igor suma de 500 euro, obligîndu-se să restituie împrumutul pînă la data de 04 mai 2011, însă în termenul stabilit ultimul nu a restituit datoria.

Instanţa de apel a respins argumentele apelantului, precum că prima instanţa nu a luat în consideraţie probele prezentate de el şi anume transferurile băneşti, care confirmă faptul achitării de către el a datoriei în sumă de 700 euro, inclusiv datoria de 500 si mulţumire în sumă de 200 euro. Or, în şedinţa de judecată s-a constat cu certitudine că între părţile litigante a mai existat un contract de împrumut din 11 ianuarie 2011, conform căruia Meliniciuc Alexandr a împrumutat de la Postovan Igor suma de 3800 euro pe un termen de două luni. Conform art. 586 alin. (1) Cod civil, în cazul în care debitorul datorează creditorului mai multe prestaţii similare, iar suma plătită nu este suficientă pentru stingerea tuturor datoriilor, se stinge datoria pe care o indică debitorul în momentul efectuării plăţii.

Dacă debitorul nu face o astfel de precizare, se stinge datoria care a ajuns prima la scadenţă. Instanţa de apel a menţionat că din certificatul nr.429-VRI din 08 mai 2014 eliberat de SA „Victoriabank” rezultă că lui Postovan Igor, în perioada 01 ianuarie 2012 - 31 decembrie 2012, i-au fost eliberate transferurile băneşti de la Meliniciuc Alexandr şi anume: la data de 10 mai 2012 - în sumă de 300 euro, la data de 18 mai 2012 - în sumă de 200 euro şi la 02 octombrie 2012 - în sumă de 200 euro, iar în total 700 euro.

Astfel, instanţa de apel a concluzionat că executînd obligaţia de a restitui împrumutul prin transferul sumelor băneşti, apelantul nu a indicat pentru care datorie a transmis banii şi prin urmare, aplicînd prevederile art.586 al.(l) Cod Civil, suma de bani transferată de către apelant legal şi întemeiat a fost atribuită de către intimatul Postovan Igor la stingerea datoriei în baza contractului de împrumut din 11 ianuarie 2011, care primul a ajuns la scadenţă.

La fel, instanţa, luînd în consideraţie prevederile art. 267 alin. (1), 271, 272 alin. (1) Cod civil, care prevăd termenul general de prescripţie extinctivă, a respins argumentele apelantului, precum că acţiunea este prescrisă, invocînd că în baza recipisei din 04 aprilie 2011, Meliniciuc Alexandr a împrumutat de la Postovan Igor 500 euro, oblugîndu-se să restituie împrumutul pînă la 04 mai 2011. Astfel, 2 termenul de prescripţie a început să curgă pentru intimat de la 05 mai 2011, data imediat următoarea cînd ultimul a aflat despre încălcarea dreptului său.

Totodată, Colegiul civil al instanţei de apel a menţionat că prin ordonanţa Judecătoriei Drochia din 05 mai 2014 a fost admisă cerere depusă de Postovan Igor şi încasată în beneficiul lui suma de 500 euro de la Meliniciuc Alexandr, care a fost anulată prin încheierea Judecătoriei Drochia din 15 mai 2014. Instanţa de apel a considerat că cererea de chemare în judecată din 18 iunie 2014, a fost depusă în termen, din următoarele considerente.

Colegiul civil al instanţei de apel a relevat că Postovan Igor urma să efectueze acţiuni în vederea apărării dreptului său în intervalul de timp 05 mai 2011 – 05 mai 2014. Totodată, s-a reţinut de instanţă că în această perioadă Postovan Igor a întreprins măsuri în vederea apărării dreptului său şi a depus cerere privind eliberarea ordonanţei judecătoreşti, care a fost admisă la data de 05 mai 2014 şi anulată prin încheierea din data de 15 mai 2014. Conform prevederilor art.277 alin. (1) Cod Civil, cursul prescripţiei extinctive se întrerupe în cazul intentării unei acţiuni în modul stabilit. Avînd în vedere că procedura în ordonanţă reprezintă o procedură simplificată a examinării cauzei, Colegiul civil al instanţei de apel a constatat că curgerea termenul de prescripţie s-a întrerupt în interiorul termenului de prescripţie, adică în ziua sesizării instanţei judecătoreşti, prin depunerea cererii privind eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

Colegiul a menţionat că efectul principal al întreruperii termenului de prescripţie, reprezintă începerea curgerii unui nou termen de prescripţie. Prin urmare, depunerea de către Postovan Igor a cererii de chemare în judecată la 18 iunie 2014, a avut loc în interiorul termenului de prescripţie. La data de 11 mai 2015, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Meliniciuc Alexandr a depus recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele de judecată au ignorat faptul transferului bănesc în sumă de 700 euro prin intermediul BC „Victoriabank” SA pe numele lui Postovan Igor privind achitarea datoriei în sumă de 700 euro, inclusiv datoria de 500 euro şi mulţămiri în sumă de 200 euro.

În perioada 10 mai 2012, 18 mai 2012, 02 octombrie 2012. Recurentul consideră eronate constatările instanţei de apel, precum că între părţi mai există un contract de împrumut din 11 ianuarie 2011, conform căruia dînsul a luat cu împrumut de la Postovan Igor suma de 3800 euro şi potrivit căruia a achitat datoria, deoarece potrivit contractului dat, el a lăsat în contul acestui 3 împrumut automobilul de model „Volkswagen Passat”, astfel încît nu mai are nici o datorie faţă de intimat.

La fel, recurentul invocă că cererea de chemare în judecată din data de 18 iunie 2014 a fost depusă cu expirarea termenului de prescripţie, invocînd că recipisa este din 04 aprilie 2011, deci termenul de prescripţie de adresare în instanţă a expirat la data de 04 mai 2014. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Meliniciuc Alexandr nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului 4 invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Meliniciuc Alexandr ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Meliniciuc Alexandr se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5