2ra-1610/15 — Recunoașterea acțiunilor directorului întreprinderii la emiterea ordinului de concediere ca nelegitime

prima instanţă: A. Donos nr.2ra-1610/15 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 15 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bereghici Gheorghi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bereghici Gheorghi împotriva Întreprinderii de Stat ”Întreprinderea pentru Silvicultură Bălți” cu privire la recunoașterea acțiunilor directorului întreprinderii la emiterea ordinului de concediere ca nelegitime, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 12 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Bereghici Gheorghi și menținută hotărîrea Judecătoriei Bălți din 21 octombrie 2014 c o n s t a t ă La 19 iunie 2014 Bereghici Gheorghi a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS ”Întreprinderea pentru Silvicultură Bălți” cu privire la recunoașterea acțiunilor directorului întreprinderii la emiterea ordinului de concediere ca nelegitime.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în temeiul ordinului Agenției ”Moldsilva” nr. 218 – personal din 29 decembrie 2012, directorul ÎS ”Întreprinderea pentru Silvicultură Bălți”, A. Fătu, i-a acordat lui Bereghici Gheorghi concediu pentru zilele nefolosite din concediu anual de odihnă pentru perioada de activitate 2010-2011 cu durata de 23 zile calendaristice, începînd cu data de 24 decembrie 2012 și pînă la 18 ianuarie 2013 inclusiv. Cu toate acestea însă, la 24 decembrie 2012 directorul A. Fătu a emis și semnat ordinul nr. 75-c ”despre concediere”, prin care reclamantul a fost eliberat din funcție începînd cu data de 26 decembrie 2012. Deci, susține că directorul A. Fătu nu a avut dreptul să emită și să semneze ordinul de concediere, iar semnătura lui nu are putere juridică, astfel ordinul dat este unul nul.

Cere reclamantul recunoașterea acțiunilor directorului ÎS ”Întreprinderea pentru Silvicultură Bălți”, A. Fătu, la emiterea ordinului nr. 75-c din 24 decembrie 2012 ”Cu privire la concediere”, ca nelegitime. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 21 octombrie 2014, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 12 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către Bereghici Gheorghi și menținută hotărîrea Judecătoriei Bălți din 21 octombrie 2014. La 07 mai 2015 Bereghici Gheorghi a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele la adoptarea hotărîrilor nu au luat în considerație faptul că la emiterea ordinului nr. 75-c din 24 decembrie 2012 nu au fost prevăzute temeiurile de fapt și de drept a aplicării sancțiunii, termenul în care acesta poate fi contestat, organul în care sancțiunea poate fi contestată. Fătu A. a emis ordinul de concediere în perioada cînd acesta se afla în concediu anual și a aplicat în privința salariatului o sancțiune pentru o abatere care de fapt nu a fost săvîrșită și pentru 2 zile ulterioare. Recurentul aflîndu-se în concediu anual în acea perioadă, inițial urma a fi rechemat din concediu și abia ulterior să-i aplice sancțiune disciplinară. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bereghici Gheorghi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Bereghici Gheorghi în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bereghici Gheorghi ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Bereghici Gheorghi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat