3ra-983/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Grădinaru dosarul nr. 3ra-983/15 instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ivan Efimenco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Efimenco împotriva Primarului oraşului Floreşti, Grigore Cojocaru cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 03 februarie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Ivan Efimenco, casată parţial hotărârea Judecătoriei Floreşti din 12 martie 2014 cu emiterea unei noi hotărâri prin care a fost scoasă de pe rol cererea lui Ivan Efimenco cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică conform art. 267 lit. e) CPC, în legătură cu constatarea unui litigiu de drept care ţine de competenţa instanţei de drept comun, în rest, a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Floreşti din 12 martie 2014 constată: La 12 octombrie 2011, Ivan Efimenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarului or.

Floreşti, Grigore Cojocaru, intervenient accesoriu Lidia Marginenu cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că fiind angajat în organele Ministerului Afacerilor Interne, Secţia de miliţie a r-nul Floreşti (acum Comisariatul raional de poliţie Floreşti), în anul 1979, prin dispoziţia Şefului miliţiei raionale Floreşti i-a fost repartizată locuinţa şi garajul de pe str. Dacia, 9 a, care aparţineau SRM Floreşti. Susţine că în anul 1974, locuinţa şi garajul menţionate au fost repartizate de şeful Secţiei raionale de miliţie soţilor Mihail Gladchii şi Valentinei Gladchii, care s-au folosit de ele până în anul 1979, când le-a fost repartizat apartament într-o casă nouă.

Relatează că locuinţa a fost construită în anul 1940 şi era folosită ca grajd pentru caii miliţiei, iar garajul a fost construit ca anexă la această locuinţă prin anii 1 1949 - 1950, când Secţia raională de miliţie a primit primul automobil de serviciu. Careva urme despre construcţia garajului lipsesc. Menționează că din anul 1950 până în anul 1974 în acest garaj se afla maşina de serviciu al miliţiei, din anul 1974 până în anul 1979 garajul se afla în folosinţa lui Mihail Gladchii, iar din 1979 până în prezent reclamantul se foloseşte de acest garaj. Afirmă că la 06 decembrie 2002, ÎS „Cadastru” în Registrul bunurilor imobile la nr. cadastral 4501210139, sub care este înregistrată locuinţa lui, în temeiul Legii nr. 981-XIV din 11 mai 2000 a înregistrat şi garajul sub nr. cadastral 4501210139.01, fapt ce se confirmă că locuinţa şi garajul sunt un bun imobil comun.

Remarcă că la momentul eliberării documentelor cu privire la privatizarea bunurilor materiale, adică a gospodăriei de pe strada Dacia, 9 a, din motivul că nu cunoaşte grafia latină, nu a observat că în lista obiectelor privatizate în documentele perfectate lipseşte garajul, care anterior a aparţinut Secţiei raionale de miliţie Floreşti. Afirmă că în urma activităţii comisiei, formată din cinci persoane competente, la 17 decembrie 2009, a fost întocmit procesul – verbal de recepţie finală cu nr. 32, înregistrat la ÎS „Cadastru” filiala Floreşti la 23 decembrie 2009. Astfel, comisia a recomandat de a exploata obiectivul strict conform destinației. Menţionează că prin recursul procurorului raionului Floreşti din 06 decembrie 2010, adresat primarului or.

Floreşti, Grigore Cojocaru, acesta a solicitat anularea procesului - verbal cu nr. 32 din 17 decembrie 2009 din motivul că nu s-a constatat că Ivan Efimenco este investitor, nu s-a stabilit suma investită, nu a fost indicat contractul şi autorizaţia în baza cărora au fost executate lucrările de construcţie. Prin urmare, procesului - verbal de recepţie finală cu nr. 32 din 17 decembrie 2009 a fost anulat prin dispoziţia primarului or. Floreşti cu nr. 392 din 15 decembrie 2010. Indică că a adresat primarului cerere preliminară pentru anularea dispoziţiei cu nr. 392 din 15 decembrie 2010, primarul însă a refuzat satisfacerea acesteia. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 14 - 17, 19, 21 Legea contenciosului administrativ, art. 320 Cod civil, 166, 167 CPC.

Solicită anularea dispoziţiei primarului or. Floreşti cu nr. 392 din 15 decembrie 2010 cu privire la anularea procesului - verbal de recepţie finală cu nr. 32 din 17 decembrie 2009, suspendarea executării acestei dispoziţii, precum şi constatarea faptului de apartenenţă a construcţiei în proprietate privată. Prin hotărârea Judecătoriei Floreşti din 14 martie 2012 a fost admisă acţiunea, anulată dispoziţia primarului or. Floreşti cu nr. 392 din 15 decembrie 2010 cu privire la anularea procesului - verbal de recepţie finală cu nr. 32 din 17 decembrie 2009, constatat faptul de apartenenţă a construcţiei în proprietate privată. 2 Prin încheierea Judecătoriei Floreşti din 11 aprilie 2013 a fost admisă cererea de revizuire depusă de Lidia Mărginean, casată hotărârea Judecătoriei Floreşti din 14 martie 2012, dispusă rejudecarea pricinii.

Prin încheierea Judecătoriei Floreşti din 11 aprilie 2013 a fost atrasă în proces Lidia Marginenu, în calitate de intervenient accesoriu de partea pârâtului. Prin hotărârea Judecătoriei Floreşti din 12 martie 2014 a fost respinsă acţiunea ca tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 03 februarie 2015 a fost admis apelul declarat de Ivan Efimenco, casată parţial hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care a fost scoasă de pe rol cererea lui Ivan Efimenco cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică conform art. 267 lit. e) CPC, în legătură cu constatarea unui litigiu de drept care ţine de competenţa instanţei de drept comun, în rest, a fost menţinută hotărârea primei instanţe.

La 14 mai 2015, Ivan Efimenco a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia şi casarea deciziei recurate. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că dânsul este fostul colaborator al Secţiei Afacerilor Interne în raionul Floreşti, în anul 1979, a primit locuinţă de trai împreună cu garajul în or. Floreşti, str. Dacia, 9A, care era construit şi la acel moment, aparţinea poliţiei, însă careva documente nu au fost păstrate. Relatează că în timpul privatizării construcţia (garajul) era scăpat din vedere şi nu a fost privatizat împreună cu casa de locuit. Menţionează că s-a adresat la Primăria or.

Floreşti, prim urmare, Comisia Primăriei din 5 membri, la 23 decembrie 2009, a întocmit un proces - verbal de recepţie finală, în urma căruia garajul a fost înregistrat în Oficiul Cadastral Floreşti cu nr. cadastral 4501210139. Remarcă că vecina, Lidia Mărginean s-a adresat la Procuratura or. Floreşti, pretinzând la garajul menţionat, ne cătând la faptul ca ea locuieşte pe adresă diferită (str. Speranţa 14/2). Indică că la 22 februarie 2011 s-a adresat primarului or. Floreşti, Grigore Cojocaru cu scopul de a restabili dreptul său de proprietate asupra garajului. Menţionează că deoarece nu a primit răspuns în perioada de timp prevăzută de lege, la 09 august 2011, dânsul s-a adresat repetat la primărie.

Astfel, la 22 septembrie 2011, a primit răspuns prin care a fost refuzată solicitarea lui. Remarcă că Lidia Mărginean în cererea sa de revizuire asupra hotărârii Judecătoriei Floreşti din 14 martie 2012, se contrazice pe sine însăşi şi anume, în acelaşi timp locuieşte şi pe adresa str. Speranţa, 14/2, dar şi pe str. Speranţa, 14/1, unde de fapt, până în prezent locuieşte Zoia Veatcina şi că o parte a garajului, anume din curtea de pe str. Speranţa, 14/1, îi aparţine. Indică că conform documentelor, garajul se află pe str. Dacia, 9 A, unde locuieşte recurentul. Garajul este despărţit în două părţi, una dintre care are intrare de la casa lui, iar altă parte, din spate, îi aparţine Zoiei Veatcina, care locuieşte pe str. Speranţa, 14/1.

3 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 13 februarie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 173), fiind recepţionată de recurent la 17 februarie 2015, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 174). Cu toate acestea cererea de recurs împotriva deciziei instanţei de apel a fost depusă de către recurentul Ivan Efimenco numai la 14 mai 2015, prin urmare cu omiterea termenului de 2 luni, prevăzut art. 434 alin. (1) CPC În aceste condiţii, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 433 lit. b), cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. Distinct de cele menţionate mai sus, având în susţinere norma enunţată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Ivan Efimenco inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. b) şi art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Ivan Efimenco se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva 4