3ra-953/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Braşoveanu dosarul nr. 3ra-953/15 instanţa de apel: M. Anton, I. Secrieru, A. Şpac ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Victor Căpăţînă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Căpăţînă împotriva Primăriei municipiului Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 prin care a fost admisă cererea de apel depusă de Primăria mun.

Chişinău şi Consiliul municipal Chişinău, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 07 mai 2014 şi pronunţată o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 25 noiembrie 2013, Victor Căpăţină a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că la 27 decembrie 2007, în baza art. 2 din Legea nr. 186 din 29 iunie 2006 şi art. 12 Legea nr. 1225, s-a adresat Consiliului mun. Chişinău, în vederea examinării chestiunii cu privire la recuperarea valorii averi confiscate de la părinţii săi Pavel Căpăţînă şi Ana Căpăţînă. Susţine că răspuns la cererea respectivă nu a primit mai bine de 3 ani de la data înregistrării acesteia, motiv pentru care a fost nevoit să se adreseze repetat la 12 ianuarie 2012 cu o cerere către Consiliul municipal Chişinău solicitând să se expună asupra celor solicitate în cererea iniţială.

Indică că prin scrisoarea cu nr. C-343/12 din 10 februarie 2012 consiliul municipal a dat un răspuns formal referitor la cele solicitate, indicând că cererea cu toate documentele anexate, este inclusă în agenda Comisiei municipale speciale şi va fi examinată la următoarea şedinţa. Relatează că la momentul actual pe rolul Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău se află cauza Victor Căpăţînă împotriva Consiliului or. Sîngera şi 1 Consiliului mun. Chişinău cu privire la retrocedarea averii persoanelor supuse represiunilor politice. Relatează că la 18 septembrie 2013, i-a fost transmisă decizia cu nr. 5 din 18 martie 2013 a Comisiei municipale privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi achitarea compensaţiilor în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice.

Menţionează că în decizia vizată, Comisia specială a stipulat precum că el nu a depus toate actele în dosarul privind achitarea sau restituirea în natură a averii confiscate, însă comisia nu a menţionat care anume acte mai trebuie să prezinte petiţionarul, astfel ultimul nu este de acord cu cele expuse în documentul vizat. Relatează că la cererea iniţială din 27 decembrie 2007, el a anexat documente ce confirmă confiscarea averii, la fel şi la cererea ulterioară din 12 ianuarie 2012, a anexat cererea de concretizare a obiectelor confiscate. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. l, 6, 14, 15, 16, 19, 24 Legea contenciosului administrativ, art. 166-168 CPC. Solicită admiterea acţiunii, anularea deciziei comisiei municipale cu nr. 5 din 18 martie 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 07 mai 2014 a fost admisă parţial acţiunea, anulată decizia comisiei municipale cu nr. 5 din 18 martie 2013 privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensanţii persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi achitarea compensaţiilor în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, în rest, a fost respinsă acţiunea. A fost încasat de la Primăria mun. Chişinău în beneficiul lui Victor Căpăţînă cheltuielile de judecată constituite din plata serviciilor avocatului în mărime de 1000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 a fost admisă cererea de apel depusă de Primăria municipiului Chişinău şi Consiliul municipal Chişinău, casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea.

La 12 martie 2015, Victor Căpăţînă a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia şi casarea deciziei recurate. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că în conformitate cu art. 277-278 CPC, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionare în termen legal a unei cereri se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anularea actului, repunerea în drept şi repararea prejudiciului.

Invocă prevederile art. 25 Legea contenciosului administrativ, care stipulează că judecând acţiunea, instanţa de contencios administrativ adoptă una din următoarele hotărâri: respinge acţiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie sau admite acţiunea şi anulează, în tot sau în parte, actul administrativ sau obligă pârâtul să emită actul administrativ cerut de reclamant ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau oricare alt înscris, ori să 2 înlăture încălcările pe care le-a comis, precum şi dispune adjudecarea în contul reclamantului a despăgubirilor pentru întârzierea executării hotărârii. Instanţa de contencios administrativ este în drept să se pronunţe, în limitele competentei sale, din oficiu sau la cerere, şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat.

Afirmă că el a contestat decizia, actul administrative cu caracter individual emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii. Mai indică că decizia contestată şi prezentată de Consiliu în instanţa de judecată la 05 noiembrie 2014, trebuia să servească drept probă că din partea lui nu a fost respectată legea, ceea ce nu corespunde adevărului, fapt demonstrat în instanţa de drept comun, cât şi în instanţa de contencios administrativ. Relatează că intimatul a prezentat în instanţa de drept comun mai multe decizii cu acelaşi număr, dar din diferite date numai ca să fie respinsă cererea, pe care dânșii nu au soluţionat-o în termen de 5 ani. Referitor la cerinţele respinse, de către instanţă pe dosarul în cauză, altele decât anularea deciziei cu nr. 5 din 18 martie 2013 şi cheltuielile de judecată de 1000 lei, nu a avut.

Consideră că instanţa de apel a confundat cerinţele înaintate de el cu denumirea deciziei care se denumeşte „Privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi achitarea compensaţiilor în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice”. Indică că a fost contestată decizia cu denumirea menţionată, dar nu a solicitat restituirea averii, dat fiind faptul că aşteptând 5 ani de soluţionare a cererii adresate intimatului a fost nevoit să se adreseze în instanţa de judecată de drept comun. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, la 31 decembrie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 86), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 12 martie 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii 3 sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Victor Căpăţînă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Victor Căpăţînă, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Victor Căpăţînă ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Victor Căpăţînă se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva 4