3ra-883/15 — Contestarea actelor admisinistrative

prima instanță: V. Orîndaş dosarul nr.3ra-883/15 instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, I. Muruianu, ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Valentina Sulima, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Sulima împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu Bostan Angela cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea efectuării verificării tuturor faptelor și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2015, prin care au fost admise apelurile declarate de Consiliul municipal Chișinău, Iurco Catargina și Bostan Angela, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 15 iulie 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 22 mai 2013, Sulima Valentina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu Bostan Angela cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea efectuării verificării tuturor faptelor și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că prin petițiile adresate Consiliului municipal Chișinău la 19 februarie 2013 şi în cadrul audienței din 18 februarie 2014 și 25 februarie 2013, au fost înaintate mai multe cereri şi întrebări, răspunsurile la care fie nu au fost date, fie se contrazic situației de fapt și materialelor anexate la petiții.

Susține că prin pct. 1 al răspunsului pârâtului nr. S-418/1/2/13 din 04 martie 2013, i s-a comunicat că Direcția Generală locativ-comunală și amenajare a teritoriului confirmă răspunsul nr. B-1423 din 03 iunie 2010 privind limitarea accesului în subsolul casei nr. 40 din str. Vlaicu Pîrcălab, mun. Chișinău şi imposibilitatea pompării apelor din subsol, i-a fost eliberat răspuns repetat, însă, un asemenea răspuns nu i-a fost eliberat, iar intrarea în subsolul blocului locativ nu a fost limitată și pomparea apelor a fost și este posibilă.

Indică că Consiliul municipal Chișinău, contrar prevederilor art. 9 şi 12 din Legea cu privire la petiționare, nu a examinat complet și obiectiv petiția pentru a asigura restabilirea drepturilor lezate şi din nou a remis petiția organului, decizia anterioară a căruia a fost atacată, iar prin pct. 2 al acestui răspuns, lipsesc temeiuri pentru efectuarea recalculărilor pentru energia termică consumată din motivul că țeava de tranzit nu trece prin apartamentul d-lui Iamboglo.

Afirmă că organului emitent i-a fost prezentată copia scrisorii SA „Termocom”, nr. 79/4532 din 09 august 11, prin care se confirmă faptul trecerii prin ap. 16 din adresa menționată a țevii de tranzit, iar SA „Termocom” a eliberat IMGFL-8 prescripția de a include ap. 16 în lista apartamentelor, care urmează să achite pentru energia termică consumată prin țeava de tranzit, prin urmare, luând în considerație faptul că proprietarul Iamboglo cu 10 ani în urmă s-a debranșat de la încălzirea termică centralizată, iar până în 2011 apartamentul acestuia se încălzea şi prin țeava de tranzit, urmează a fi recalculate sumele achitate de restul vecinilor în perioada anilor în care ultimul nu achita energia termică consumată de dânsul.

Consideră că, pct. 3 din răspunsul indicat nu conține răspuns la întrebarea referitoare la persoana/organul în atribuțiile căruia intră pomparea apelor din subsolul casei nr. 40 situate în mun. Chișinău din str. V. Pârcălab, cu toate că încăperea dată este proprietatea municipală şi n-a fost transmisă în locațiune nici unei persoane. Indică că pct. 3 al acestui răspuns contrazice informația prezentată de Procuratura sect. Centru, nr. 17-66pet/10 din 06 martie 2012, precum că în procesul debranșării de la sistema de încălzire centralizată a apartamentelor nr. 10 şi 11 din blocul în care locuieşte a fost defectată nesancționat sistema de încălzire a casei de locuit, care nu a fost restabilită.

Solicită anularea răspunsului Direcției generale locativ-comunală şi amenajare a teritoriului pe lîngă Consiliul municipal Chișinău nr.S-418/13 din 22 aprilie 2013, nr.S- 418/1/2/13 din 04 martie 2013, nr.B-1423/10 din 03 iunie2010 şi obligarea Consiliului municipal Chișinău să efectueze verificarea tuturor faptelor, competent şi obiectiv, indicate în petițiile nr.S-418/13 din 19 februarie 2013, nr.S-418/1/13 din 19 februarie 2013, nr.S-418/2/13 din 19 februarie 2013, S-418/3/13 din 19 februarie 2013, la audiența personală din 18 februarie 2013 şi 25 februarie 2013, în conformitate cu art.12 al Legii nr.190 din 19 iulie 1994, cu privire la petiționare și încasarea din contul Consiliului municipal Chișinău în beneficiul său, a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 1 000 lei Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 15 iulie 2014, acțiunea a fost admisă, fiind obligat Consiliul municipal Chișinău să efectueze verificarea tuturor faptelor, competent și obiectiv, indicate în petițiile nr. S-418/13 din 19 februarie 2013 nr. S-418/1/13 din 19 februarie 2013, nr. S-418/2/13 din 19 februarie 2013, S-418/3/13 din 19 februarie 2013, la audiența personală din 18 februarie 2013 și 25 februarie 2013, în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 190 din 19 iulie 1994 cu privire la petiționare şi încasat de la Consiliul municipal Chișinău în beneficiul Valentinei Sulima cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de 1 000 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2015, au fost admise apelurile declarate de către Consiliului municipal Chișinău, Iurco Catargina şi Bostan Angela, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 1, art. 2, art. 3, art.5, art. 14, art. 26 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, şi art. 11, art. 12 din Legea cu privire la petiționare nr. 190-XIII din 19 iulie 1994, care reglementează obiectul şi subiectul acţiunii în contencios administrativ, cererea prealabilă, temeiurile anulării actului administrativ contestat şi obligaţiile organului sau persoana oficială cărora le-au fost adresate petiţiile, care indică că organul sau persoana oficială care l-au fost adresate petiţiile sunt obligate să: a) să examineze petiţiile, inclusiv cererile prealabile, în termenul stabilit de lege; b) să asigure restabilirea drepturilor lezate şi recuperarea, în condiţiile legii, a prejudiciului cauzat; c) să asigure executarea deciziilor adoptate în urma examinării petiţiilor.

Organul emitent este în drept să respingă cererea prealabilă sau să o accepte şi, după caz, să anuleze sau să modifice actul administrativ. Organul ierarhic superior este în drept să respingă cererea prealabilă sau să o accepte şi să anuleze actul administrativ, în întregime sau în parte, să oblige organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana respectivă ori, după caz, să anuleze actul administrativ emis cu acordul său. Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a reținut că Sulima Valentina a contestat răspunsurile autorităților publice, care se referă nemijlocit la același subsol amplasat în imobilul situat în mun.

Chișinău, str. V. Pîrcălab, 40, care deja a constituit obiectul unei alte pricini, asupra căruia instanțele de judecată s-au expus printr-o hotărâre irevocabilă, invocînd în acest sens şi prevederilor art. 123 alin.(2) CPC, care indică că faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în instanța de drept comun sau în instanța specializată sunt obligatorii pentru instanță care judecă pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleași persoane. La 06 mai 2015, Valentina Sulima a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material, cu aprecierea arbitrară a probelor. Consideră că instanță de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că prima instanță incorect a adoptat soluția cu privire la anularea răspunsurilor, invocând în acest sens prevederile art. 239 CPC, care reglementează legalitatea și temeinicia hotărârii, cu toate că prevederile art. 390 alin.(1) lit. e) CPC, obligă instanța de apel să indice decizia sa motivele concluziilor referitoare la legea guvernată, prin urmare, fiind necesar de specificat temeiurile casării hotărârii primei instanțe de către instanța de apel conform prevederilor art. 386 CPC.

Susține că instanță de apel la emiterea deciziei contrar prevederilor art. 373 alin. (4) CPC, nu a verificat legalitatea hotărârii în întregime, ci doar a susținut poziția intimatei, cu toate că argumentele ultimilor se referă doar la un capăt de cerere și anume cu privire la anularea răspunsului nr. B-1423 din 03 iunie 2010, deși, prin cererea de chemare în instanța de contencios administrativ au fost contestate răspunsurile la mai multe petiții adresate subdiviziunilor Consiliului municipal Chișinău, inclusiv referitor la efectuarea recalculărilor pentru energia termică consumată privind persoana/organ în atribuțiile căruia intră pomparea apelor din subsolul casei nr. 40, situată în mun. Chișinău, str. V. Pîrcălab privind defectarea nesancționată a sistemei de încălzire a casei de locuit în cauză.

Cu referire la prevederile Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr. 10, din 30 octombrie 2009 „Cu privire la practica aplicării de către instanțele de contencios administrativ a unor prevederi ale Legii contenciosului administrativ” și art. 22, art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV, insistă că în acțiunile privind anularea actului administrativ, sarcina probațiunii este pusă pe seama pârâtului, însă în speță, intimatul nu a prezentat careva probe în susținerea poziției sale. La fel, indică că instanța de apel la emiterea deciziei, nu a soluționat toate problemele prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, nu a dat apreciere probelor administrate, în afară celor prezentate către Angela Bostan, cât şi nu a determinat circumstanțele şi caracterul raportului juridic dintre dânsa şi Consiliul municipal Chișinău.

Apreciază drept eronate concluziile instanţei de apel cu referire la faptul că circumstanțele stabilite de judecătoria Centru mun. Chişinău prin hotărîrea din 01 martie 2012, sunt obligatorii pentru judecarea pricinii în cauză, deoarece, modul de examinare a petiției, în rezultatul căruia a fost eliberat răspunsul nr. B-1423 din 06 iunie 2010, nu a constituit obiect de examinare a instanțelor judecătorești, iar dînsei nu i-a fost eliberat niciodată un asemenea răspuns. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Sulima Valentina este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Sulima Valentina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Sulima Valentina asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sulima Valentina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Sulima Valentina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva