2ri-166/15 — Declararea nulității contractului de vînzare cumpărare

prima instanţă: D. Manole dosarul nr. 2ri-166/2015 DECIZIE 08 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Bejenaru Iurie, Dumitru Mardari, Maria Ghervas, Galina Stratulat examinînd cererea de recurs declarată de către Elena Organ, Roman Tcaci, Societatea cu Răspundere Limitată „Uniora Grup”, „Tehnoliga” LTD, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eventis Telecom Holdings Limited, Societatea Comercială „Uniora Grup” Societate cu Răspundere Limitată, Organ Elena, Tehnoliga Ltd şi Tcaci Roman împotriva Întreprinderea Mixtă „Eventis Mobile” Societate cu Răspundere Limitată în proces de insolvabilitate, Societatea Comercială „Iulerom” Societate cu Răspundere Limitată, intervenient Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare- cumpărare a complexului patrimonial unic al Întreprinderii Mixte „Eventis Mobile” Societate cu Răspundere Limitată în proces de insolvabilitate din 14 mai 2013 şi declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al Întreprinderii Mixte „Eventis Mobile” Societate cu Răspundere Limitată din 04 iulie 2013, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014,

prin care a fost respinsă acţiunea la cererea de chemare în judecată depusă de Eventis Telecom Holdings Limited, Societatea Comercială „Uniora Grup” Societate cu Răspundere Limitată, Organ Elena, Tehnoliga Ltd şi Tcaci Roman împotriva Întreprinderea Mixtă „Eventis Mobile” Societate cu Răspundere Limitată în proces de insolvabilitate, Societatea Comercială „Iulerom” Societate cu Răspundere Limitată, intervenient Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare- cumpărare a complexului patrimonial unic al Întreprinderii Mixte „Eventis Mobile” Societate cu Răspundere Limitată în proces de insolvabilitate din 14 mai 2013 şi declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al Întreprinderii Mixte „Eventis Mobile” Societate cu Răspundere Limitată din 04 iulie 2013 c o n s t a t ă: La 13 iunie 2013, Eventis Telecom Holdings Limited, SC „Uniora Grup” SRL, Organ Elena, Tehnoliga Ltd şi Tcaci Roman au depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate, SC „Iulerom” SRL, intervenient Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate, încheiat la 14 mai 2013,

între ÎM „Eventis Mobile” SRL şi SC „Iulerom” SRL. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că, în şedinţa de judecată din 28 mai 2013, în cadrul procesului de insolvabilitate intentat faţă de ÎM „Eventis Mobile” SRL, administratorul insolvabilităţii ÎM „Eventis Mobile” SRL, Timotin Veaceslav a depus o cerere de confirmare a contractului de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL încheiat la 14 mai 2013, între ÎM „Eventis Mobile” SRL şi SC „Iulerom” SRL. Astfel, creditorul Eventis Telecom Holdings Limited a aflat despre semnarea unui astfel de contract de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic din 14 mai 2013, abia la 28 mai 2013. Reclamanţii consideră că, contractul de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL încheiat între ÎM „Eventis Mobile” SRL şi SC „Iulerom” SRL la 14 mai 2013, este lovit de nulitate absolută şi urmează a fi declarat nul de instanţa de judecată.

Astfel, reclamanţii au indicat că, contractul de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate, a fost semnat de către părţi fără respectarea formei autentice cerute de dispoziţiile art. 818 Cod Civil, şi prin urmare, în opinia reclamanţilor, acest contract contravine prevederilor legale. Se arată în acţiunea formulată că, deşi, contractul din 14 mai 2013, semnat de către administratorul insolvabilităţii Timotin Veaceslav privind vînzarea complexului patrimonial unic la suma de 49 000 000 lei, este un act de proporţii care depăşeşte 50 % din valoarea masei debitoare, iar această tranzacţie putea fi încheiată doar în baza hotărîrii adunării generale a creditorilor, însă pînă la data înaintării acţiunii în instanţă, administratorul insolvabilităţii nu a convocat adunarea generală a creditorilor, pentru ca aceasta să se expună asupra acestui act juridic.

Menţionează reclamanţii că, administratorul insolvabilităţii Timotin Veaceslav a semnat contractul de vînzare-cumpărare din 14 mai 2013, fără aprobarea anterioară a adunării generale a creditorilor a condiţiilor esenţiale ale acestei tranzacţii de proporţii, şi prin urmare, în opinia reclamanţilor, administratorul insolvabilităţii şi-a depăşit atribuţiile legale prin semnarea unei tranzacţii fără a prezenta creditorilor nici o informaţie cu privire la negocierile purtate, inclusiv nu au fost prezentate informaţiile privind cumpărătorul, situaţia financiară a acestuia, precum şi posibilitatea reală a SC „Iulerom” SRL de a achita preţul acestui contract în mărime de 49 000 000 lei.

Arată reclamanţii că, contractul de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic a întreprinderii ÎM „Eventis Mobile” SRL a fost încheiat şi cu derogare de la prevederile art. 123 al Legii insolvabilităţii, care prevede expres că, rezultatele negocierilor directe purtate de către administrator urmau a fi prezentate spre aprobare conform articolelor 54 şi 69 ale Legii insolvabilităţii, Adunării Creditorilor. Indică reclamanţii că, la fel legea prevede expres că, contractul de vînzare- cumpărare, procesul-verbal al negocierilor directe şi documentele de organizare şi desfăşurare a acestor negocieri se depun, prin grija lichidatorului, la dosarul de insolvabilitate, însă, administratorul insolvabilităţii nu a prezentat nici un proces- verbal al negocierilor purtate, nici către Adunarea creditorilor şi nici instanţei de judecată.

La acest capitol, în acţiune se indică că, nu este clar şi nu a fost prezentată nici o informaţie referitor la modul în care au fost purtate negocierile şi cine a participat la acestea, în ce mod a fost format preţul de 49 100 000 lei, care sunt posibilităţile şi garanţiile financiare ale întreprinderii SC „Iulerom” SRL de a achita acest preţ. La 02 august 2013, Eventis Telecom Holdings Limited a depus o cerere de completare la cererea de chemare în judecată prin care a solicitat, declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate, încheiat la data de 14 mai 2013 între ÎM „Eventis Mobile” SRL şi SC „Iulerom” SRL, şi declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL din 04 iulie 2013 (vol. I, f.d.

74-78). Suplimentar celor indicate în acţiunea de bază, reclamanţii arată că, la încheierea contractului de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate, încheiat la 14 mai 2013 între ÎM „Eventis Mobile” SRL şi SC „Iulerom” SRL, şi contractului de vînzare- cumpărare a complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL din 04 iulie 2013, administratorul insolvabilităţii şi-a depăşit atribuţiile sale legale, sau, acesta nu a fost împuternicit de Adunarea creditorilor să încheie contractele contestate în instanţă. Concomitent, la 25 iulie 2013, şi Organ Elena a depus o cerere suplimentară prin care a solicitat instanţei inclusiv şi declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii în calitate de complex patrimonial unic din 04 iulie 2013 nr. 1576, încheiat între ÎM „Eventis Mobile” SRL şi SC „Iulerom” SRL (vol. I, f.d.

80-81). În motivarea cererii, reclamanta arată că, la autentificarea şi încheierea tranzacţiei în cauză, atît părţile contractante cît şi notarul au încălcat normele prevăzute imperativ de legislator. Deci, în opinia reclamantei, inventarierea şi evaluarea complexului patrimonial expus vînzării nu a avut loc, o hotărîre a adunării creditorilor cu privire la aprobarea tranzacţiei cu SC „Iulerom” SRL ori aprobarea unei tranzacţii cu conflict de interese nu a avut loc. Indică Organ Elena că, prin tranzacţia încheiată, părţile cu orice scop încearcă să înstrăineze bunurile debitorului la un preţ diminuat cu scopul ca mai apoi să-l revîndă şi astfel să prejudicieze creditorii ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate.

În opinia reclamantei, aceste intenţii rezultă şi din faptul că, la 14 mai 2013, tot între aceste părţi a fost prezentat un contract identic Curţii de Apel Chişinău pentru a fi aprobat şi pe care instanţa la 18 iunie 2013, l-a aprobat. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 septembrie 2013, cauza civilă respectivă a fost strămutată spre examinare la Curtea de Apel Chişinău după competenţă (vol. I, f.d. 162-164). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2013, a fost respins recursul declarat de Madan Ghenadie în interesele companiei Eventis Telecom Holdings Limited, şi a fost menţinută încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 septembrie 2013 (vol. I, f.d.

176-179). La 27 februarie 2014, Eventis Telecom Holdings Limited a depus o cerere de completare a acţiunii, în motivarea căreia a indicat că, pînă la moment, administratorul insolvabilităţii nu a fost împuternicit de Adunarea generală a creditorilor în vederea încheierii contractelor respective.

Totodată, reclamanta a menţionat că, administratorul insolvabilităţii face trimitere la o hotărîre a Adunării creditorilor ÎM „Eiventis Mobile” SRL din 13 decembrie 2010, însă, conform procesului-verbal din 13 decembrie 2010, la adunarea creditorilor au fost aprobate 3 chestiuni, şi anume: prima se referă la demiterea administratorului Apostol Veaceslav, a doua chestiune se referă la aprobarea modului de înstrăinare a complexului patrimonial a operatorului de telefonie mobilă ÎM „Eventis Mobile” SRL prin negocieri directe, iar a treia chestiune se referă la oferta SRL „Aitel Sistem” despre cumpărarea complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL la preţul de 40 000 000 lei. Astfel, se indică că, stabilirea preţului de vînzare a complexului patrimonial unic a fost efectuată anume pentru tranzacţia cu întreprinderea SRL „Aitel Sistem”, însă această hotărîre a fost contestată de către creditori.

Prin urmare, se arată că, la moment nu există nici o hotărîre legală a adunării creditorilor prin care să fie stabilit preţul de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL către SRL „Iulerom”. Creditorii ÎM „Eventis Mobile” SRL nu au fost convocaţi în adunare pentru a decide asupra încheierii tranzacţiilor de proporţii prevăzute la art. 69 al Legii insolvabilităţii, asupra termenelor şi formei de vînzare a bunurilor debitorului, precum şi a preţului iniţial de vînzare a acestor bunuri în cadrul tranzacţiilor de proporţii. Notează reclamanta în acţiunea completată că, contractul din 04 iulie 2013, conţine unele completări şi astfel se deosebeşte considerabil de contractul din 14 mai 2013. Astfel, acest contract conţine un preambul din 3 puncte, iar punctul 3, părţile explică unele noţiuni şi termeni utilizaţi în contract, de asemenea sunt completate considerabil şi punctele 3.1.8., 4.1.

şi 4.2. Aşa fiind, în acţiune se concluzionează că, contractul de vînzare din 04 iulie 2013, este un act nou şi nicidecum nu este identic cu contractul din 14 mai 2013. Dar chiar dacă, se admite că aceste două contracte sunt un act integru, aceste fapt, în opinia reclamanţilor, dovedeşte că ambele contracte au fost semnate de către administratorul insolvabilităţii cu încălcarea limitelor împuternicirilor şi deci, ambele contracte semnate de către administratorul insolvabilităţii sunt nule. Pe parcursul judecării cauzei în fond, Eventis Telecom Holdings Limited a depus o nouă cerere de completare a acţiunii, în care a indicat că, la punctul 2.4 al contractelor din 14 mai 2013 şi din 04 iulie 2013, se condiţionează precum că, preţul vînzării poate fi primit şi folosit de vînzător doar în condiţia în care ANRCETI va hotărî privind alocarea şi transferarea către cumpărător a documentaţiei tehnice şi licenţelor indicate la pct. 1.2 din contracte.

Astfel, reclamanta susţine că, părţile contractante intenţionat şi cu rea credinţă au stabilit astfel de condiţii de plată a preţului care nu pot fi executate şi care contravin legislaţiei în vigoare, deoarece, doar Agenţia poate stabilit procedura de cesionare a drepturilor şi obligaţilor ce decurg din Licenţă. De asemenea, se menţionează că, conform informaţiei prezentate de către reprezentantul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM, licenţa seria А ММII nr. 024015 din 26 decembrie 2006, acordată pentru prestarea serviciilor de telefonie mobilă celulară GSM nu este transmisibilă.

În opinia reclamanţilor, contrar dispoziţiilor legale, părţile au condiţionat achitarea preţului de transmiterea licenţei seria А ММII nr. 024015 din 26 decembrie 2006, însă, această condiţie nu poate fi realizată apriori, deoarece această Licenţă nu este transmisibilă, iar dacă ar fi fost transmisibilă, cesionarea acesteia se efectuează doar conform procedurii stabilite de către ANRCETI. ÎM „Eventis Mobile” SRL în calitate de vînzător nu poate executa prestaţia la care s-a obligat prin semnarea contractelor din 14 mai 2013 şi 04 iulie 2013, deoarece licenţa pe care o deţinea la momentul semnării acestor contracte nu era transmisibilă. Mai menţionează că, certificatul nr. M-060613/1 din 06 iunie 2013, eliberat de către ОАО Банк „ККБ” Россия, 414040, город Астрахань, ул.

Адмиралтейская, дом 47, din care reiese că pe numele lui Romanenco Iurie este deschis contul nr. 40820840600010000002 cu suma în cont la data de 06 iunie 2013 de 4 000 000 dolari SUA, nu probează că întreprinderea SC „Iulerom” SRL are posibilitatea financiară de a-şi onora obligaţiile asumate.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, a fost respinsă acţiunea la cererea de chemare în judecată depusă de Eventis Telecom Holdings Limited, SC „Uniora Grup” SRL, Organ Elena, Tehnoliga Ltd şi Tcaci Roman împotriva ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate, SC „Iulerom” SRL, intervenient Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate din 14 mai 2013 şi declararea nulităţii contractului de vînzare- cumpărare a complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL din 04 iulie 2013. La 16 februarie 2015, Elena Organ, Roman Tcaci, Societatea cu Răspundere Limitată „Uniora Grup”, „Tehnoliga” LTD au declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrii cu pronunţarea unei noi hotărîri de prin care a declara nul şi fără efecte juridice contractul de vînzare cumpărare a întreprinderii în calitate de complex patrimonial unic din 14 mai 2013 şi din 04 iulie 2013 nr. 1576 încheiat între ÎM „Eventis Mobile” SRL şi SC „Iulerom” SRL.

În motivarea recursului au indicat că, consideră hotărîrea instanţei de insolvabilitate ca fiind neîntemeiată, emisă contrar probelor din dosar precum şi contrar normelor legale, invocînd prevederile art. 220, art. 817-820 Cod civil şi a art. 69 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Examinînd materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea hotărîrii instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

Materialele cauzei denotă că, înaintînd acţiunea în judecată împotriva ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate, SC „Iulerom” SRL, intervenient Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM, Eventis Telecom Holdings Limited, SC „Uniora Grup” SRL, Organ Elena, Tehnoliga Ltd şi Tcaci Roman au solicitat declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate, încheiat la 14 mai 2013 şi 04 iulie 2013, între ÎM „Eventis Mobile” SRL şi SC „Iulerom” SRL. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii înaintate de Eventis Telecom Holdings Limited, SC „Uniora Grup” SRL, Organ Elena, Tehnoliga Ltd şi Tcaci Roman, fiind dispusă respingerea acesteia.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că instanţa de insolvabilitate a determinat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, a apreciat probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 din Codul de procedură civilă, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, corect a aplicat normele de drept material, şi întemeiat a ajuns la concluzia de respingere a acţiunii înaintate de Eventis Telecom Holdings Limited, SC „Uniora Grup” SRL, Organ Elena, Tehnoliga Ltd şi Tcaci Roman. În conformitate cu art. 121 CPC, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului.

În conformitate cu art. 122 alin. (1) CPC, circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. Conform art. 118 CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe carele invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Reieşind din materialele cauzei se constată că, prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 30 martie 2010, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de ÎM „Eventis Mobile” SRL, fiind desemnat în funcţia de administrator al insolvabilităţii Veaceslav Apostol şi aplicate măsurile de asigurare (vol. I, f.d.

34- 36). Totodată, prin hotărîrea Adunării creditorilor ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate din 13 decembrie 2010, a fost destituit administratorul insolvabilităţii al debitorului ÎM „Eventis Mobile” SRL, Apostol Veaceslav, fiind desemnat în această funcţie Timotin Veaceslav; a fost aprobat modul de înstrăinare a complexului patrimonial al operatorului de telefonie mobilă ,Eventis Mobile” prin negocieri directe; a fost acceptată oferta companiei SRL „Aitel Sistem” de cumpărare a complexului patrimonial unic al companiei ÎM „Eventis Mobile” SRL în sumă de 40 000 000 lei (vol. I, f.d. 97-99).

La 14 mai 2013, între ÎM „Eventis Mobile” SRL şi SC „Iulerom” SRL a fost încheiat contractul de vînzare- cumpărare a compexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate, conform condiţiilor căruia, vînzătorul s-a obligat să transmită în proprietatea cumpărătorului complexul patrimonial unic, care include toate activele întreprinderii care aparţin vînzătorului, inclusiv, dar fără a se limita la următoarele: toate edificiile şi construcţiile auxiliare, instalaţiile pe care acestea sunt amplasate, echipamentul, inventarul, materiile prime, produsele, SRL „Comdeco”, obiectele de proprietate intelectuală, lucrările şi serviciile, precum şi drepturile care aparţin vînzătorului pentru prestarea serviciilor de telefonie mobilă în conformitate cu Licenţa nr. 024015, eliberată de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică a RM la 26 decembrie 2006, cu termenul de valabilitate pînă la 26 decembrie 2021, alte drepturi care aparţin vînzătorului în baza licenţelor, autorizaţiilor, certificatelor şi altor acte - complexul patrimonial unic, care aparţine vînzătorului, iar cumpărătorul s-a obligat să acepte complexul unic întreprinderea ÎM „Eventis Mobile” SRL în conformitate cu legislaţia RM şi să achite vînzătorului valoarea convenită.

Costul final al complexului patrimoniului unic al întreprinderii ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate conform deciziei Adunării creditorilor ÎM „Eventis Mobile” SRL a fost stabilit în mărime de 49 100 000 lei (vol. I, f.d. 8-11). Prin încheierea instanţei de insolvabilitate a Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013, a fost confirmat contractul de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic a complexului unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate din 14 mai 2013, între ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate şi SC „Iulerom” SRL. Au fost respinse cererile Eventis Telecom Holdings Ltd şi SC „Uniora Grup” SRL cu privire la suspendarea actului de proporţii din 14 mai 2013, semnat între ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate şi SC „Iulerom” SRL (vol. I, f.d.

121-124). La 04 iulie 2013, între ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate şi SC „Iulerom” SRL a fost încheiat contractul de vînzare- cumpărare a întreprinderii în calitate de complex patrimonial unic, conform condiţiilor căruia, vînzătorul s-a obligat să transmită în proprietatea cumpărătorului complexul patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL, iar cumpărătorul s-a obligat să achite preţul contractului în sumă de 49 100 000 lei (vol. II, f.d. 10-20).

În preambulul contractului respectiv, părţile contractante au stabilit că, termenii şi noţiunile în textul prezentului contract, şi anume: ÎM „Eventis Mobile” SRL - ÎM „Eventis Mobile” SRL în procedură de insolvabilitate; complexul patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL - complexul patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL în procedură de insolvabilitate, inclusiv: toate edificiile şi construcţiile auxiliare, instalaţiile pe care acestea sunt amplasate, drepturile de deţinere şi folosinţă ale ÎM „Eventis Mobile” SRL în procedură de insolvabilitate, toate drepturile asupra imobilelor amplasate pe adresa mun.

Chişinău, str. Calea Basarabiei nr. 6, care derivă din Acordul de parteneriat (activitate mixtă) nr. 27/06-07 din 27 iunie 2007 între ÎM „Eventis Mobile” SRL şi ÎM „Comdeco” SRL, în vigoare la data încheierii prezentului contract; utilaj, inventar, materii prime, produse - utilajul pentru telecomunicaţii, inventarul şi materialele consumabile, amplasate pe adresa: mun.

Chişinău, str. Calea Basarabiei 6, reflectate în Actul de evaluare din 17 august 2010, seria EM nr. 103/1-10/E, întocmit de Agenţia de expertiză şi Consulting „Lexasigur”, luînd în calcul bunurile lipsă, reflectate în actul de inventariere a bunurilor, efectuate în perioada 26 iulie 2012 – 30 august 2012 de către comisie conform ordinului nr. 01-07/12 din 20 iulie 2012; SRL „Comdeco” - 1.0 cotă-parte a vînzătorului din capitalul social al ÎM „Comdeco” SRL, înregistrată în Registrul de stat al persoanelor juridice la 12 martie 2002, în mărime de 100% din capitalul social care constituie 4 104 003 lei; toate obiectele de drepturi intelectuale, lucrările şi serviciile, precum şi drepturile care aparţin vînzătorului pentru prestarea serviciilor de telefonie mobilă în conformitate cu licenţa nr. 024015, eliberată de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică a Republicii Moldova la 26 decembrie 2006, cu termenul de valabilitate pînă la 26 decembrie 2021 - se consideră toate obiectele de drepturi intelectuale, lucrările şi serviciile, precum şi drepturile care aparţin vînzătorului pentru furnizarea serviciilor de telefonie mobilă în conformitate cu Licenţa seria A MMII nr. 024015, eliberată de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică a RM la 26 decembrie 2006, cu termenul de valabilitate pînă la 26 decembrie 2021,

care se conţin în licenţa sus-menţionată şi în condiţiile licenţei individuale nr. 024015 seria A MMII cu privire la furnizarea serviciilor de telefonie mobilă de standardul GSM în banda de frecvenţe de 900/1800 MHz, aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică a RM la 26 decembrie 2006; alte drepturi care aparţin vînzătorului în baza licenţelor, autorizaţiile, certificatelor şi altor acte - denumirea întreprinderii ÎM „Eventis Mobile” SRL, înregistrată în Registrul de stat al persoanelor juridice, inclusiv toate atributele de individualizare a ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate şi a produselor acesteia, precum şi toate drepturile care aparţin ÎM „Eventis Mobile” SRL în procedură de insolvabilitate, referitoare la sursele aferente activităţii licenţiate, în particular: spectrul de frecvenţe radio şi capacitate numerică a reţelei de uz comun cu resursa de numerotare de la numerele 65000000 pînă la 65099999, conform hotărîrii de acordare a blocurilor de numere nr. 43 din 11 iunie 2007, acordate de către ANRCETI pe un termen de 10 ani; drepturile de a solicita, în condiţiile prevăzute de actele legislative şi normativ, reînnoirea Licenţei seria A MMII nr. 020575 din 19 octombrie 2005, eliberată de către ANRCETI; autorizaţiilor eliberate de Primăria mun.

Chişinău pentru funcţionarea blocurilor de comerţ şi alimentaţie publică nr. 17917 din 14 mai 2008, nr. 11220 din 28 decembrie 2007, nr. 17592 din 28 noiembrie 2007; autorizaţiilor eliberate de Primăria mun. Chişinău nr. 2008/01-12-13 din 31 ianuarie 2008, nr. 2008/01- 11-16 din 31 ianuarie 2008, nr. 2009/01-12-91 din 07 aprilie 2009, cu excepţia drepturilor care în conformitate cu prevederile legislaţiei RM sunt netransmisibile; actul de inventariere, precum şi actul de evaluare a bunurilor şi a drepturilor patrimoniale, care intră în componenţa complexului patrimonial unic ÎM „Eventis Mobile” SRL, elaborat de evaluatorul licenţia independent pînă la semnarea prezentului contract - se au în vedere: actul de inventariere a bunurilor, efectuate în perioada 26 iulie 2012 – 30 august 2012 de către comisia formată conform ordinului nr. 01-07/12 din 20 iulie 2012 şi actele de evaluare întocmite de evaluatorul licenţiat Agenţia de expertiză şi Consulting „Lexasigur”.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013, a fost admisă cererea depusă de compania SC „Iulerom” SRL privind explicarea, extinderea şi modalităţile de aplicare a dispozitivului încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013. A fost explicată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013, după cum urmează: contractul de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic ÎM „Eventis Mobile” semnat la 14 mai 2013 cu compania SC „Iulerom”, încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013 şi contractul de vînzare- cumpărare a complexului patrimonial unic ÎM „Eventis Mobile” SRL autentificat notarial la 04 iulie 2013 urmează a fi tratat ca un set de acte integrant şi constituie temei pentru efectuarea modificărilor corespunzătoare la Camera înregistrării de Stat a RM şi pentru transmiterea către compania SC „Iulerom” SRL a licenţei seria A MMII nr. 024015 din 26 decembrie 2006, acordată ÎM „Eventis Mobile” SRL pentru prestarea serviciilor de telefonie mobilă celulară, standardul GSM, în banda de frecvenţe 900/1800 MHz împreună cu toate drepturile ce derivă din ea, precum şi pentru efectuarea altor modificări în registrele de stat a RM oriunde este necesar.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013, au fost respinse recursurile declarate de Eventis Telecom Honldings Limited, Elena Organ, Tcaci Roman, Tehnoliga Ltd, SC „Uniora Grup” SRL şi ANRCETI.

A fost menţinută încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013 prin care a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire a încheierii Curţii de Apel Economice din 07 iunie 2010 depusă de către Veaceslav Apostol; încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013 prin care au fost scoase de pe rol contestaţiile depuse de creditorii ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate, împotriva procesului- verbal al comitetului creditorilor din 19 decembrie 2012; încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013 prin care a fost confirmat contractul de vânzare-cumpărare din 14 mai 2013 a complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL, în proces de insolvabilitate; încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013 prin care a fost înscrisă creanţa Eventis Telecom Holdings Limited; şi încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013 prin care a fost admisă cererea depusă de SC „Iulerom” SRL privind extinderea şi modalităţile de aplicare a dispozitivului încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013 şi explicat dispozitivul acestei încheieri.

Înaintînd prezenta acţiune în instanţă, reclamanţii au indicat că, contractul de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate, încheiat la 14 mai 2013 între ÎM „Eventis Mobile” SRL şi SC „Iulerom” SRL, şi contractul de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL din 04 iulie 2013, sunt lovite de nulitate absolută şi urmează a fi anulate. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia instanţei de insolvabilitate prin care a ţinunt cont la soluţionarea litigiului nemijlocit şi de încheierile Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013 şi 18 iulie 2013, cît şi de decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013, care în temeiul art. 123 alin. (2) CPC RM, au un caracter obligatoriu pe instanţă.

Or, conform art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. Conform art. 817 Cod Civil, în baza contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii, vînzătorul se obligă să dea în proprietate cumpărătorului întreprinderea în calitate de complex patrimonial unic, cu excepţia drepturilor şi obligaţiilor inalienabile.

Dreptul la denumirea de firmă, la mărcile de producţie şi la alte mijloace de individualizare a întreprinderii şi a producţiei acesteia, a lucrărilor şi serviciilor, precum şi dreptul de folosinţă asupra acestor mijloace de individualizare care-i aparţin în baza licenţei se transmit cumpărătorului dacă în contract nu este prevăzut altfel. Iar, conform art. 129 alin. (1) - (6) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în cadrul procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului sau al procedurii de restructurare, întreprinderea (afacerea) debitorului (denumită în continuare întreprindere) poate fi înstrăinată ca un complex patrimonial unic doar cu acordul expres al adunării creditorilor.

Vînzarea întreprinderii ca un complex patrimonial unic poate avea loc doar după satisfacerea drepturilor de separare a bunurilor din masa debitoare sau cu acordul titularilor acestor drepturi. Separarea se efectuează în conformitate cu art. 48. În cadrul vînzării întreprinderii se înstrăinează toate tipurile de bunuri destinate activităţii de întreprinzător, inclusiv terenurile, clădirile şi alte construcţii, utilajele, inventarul, materiile prime, producţia, lucrările şi serviciile (denumirea de firmă, mărcile comerciale şi mărcile de serviciu înregistrate, alte mijloace de individualizare a întreprinderii şi a producţiei acesteia, licenţe, autorizaţii şi orice alte acte permisive), alte active şi drepturi exclusive care aparţin debitorului, cu excepţia drepturilor şi a obligaţiilor intransmisibile, precum şi creanţele creditorilor faţă de debitor incluse în tabelul definitiv, dacă legea nu stabileşte altfel.

În cazul în care titularii dreptului de separare a bunurilor din masa debitoare au acceptat, conform alin. (2), vînzarea întreprinderii ca un complex patrimonial unic pînă la satisfacerea drepturilor lor de separare, cumpărătorul devine succesor al obligaţiilor de satisfacere a acestor drepturi. În cazul vînzării întreprinderii, toate contractele de muncă valabile la momentul vînzării îşi păstrează valabilitatea, iar cumpărătorul devine succesor al drepturilor şi al obligaţiilor patronului. Vînzarea întreprinderii are loc prin licitaţie sau concurs, dacă adunarea creditorilor nu stabileşte altfel.

Astfel, instanţa de recurs reţine că, pentru încheierea unui contract de vînzare-cumpărare a întreprinderii ca complex patrimonial unic necesită ca acesta să întrunească cumulativ următoarele condiţii: să fie încheiat în formă scrisă şi autentificat, să existe acordul Adunării creditorilor pentru încheierea contractului respectiv, părţile contractante să fie împuternicite în acest sens, obiectul contractului să fie licit, etc. Raportînd normele supra citate la circumstanţele de fapt, Colegiul consideră că instanţa de insolvabilitate just a concluzionat că, contractul de vînzare- cumpărare a complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL în proces de insolvabilitate, încheiat la 14 mai 2013 între ÎM „Eventis Mobile” SRL şi SC „Iulerom” SRL, şi contractul de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL din 04 iulie 2013, corespund întru totul exigenţelor impuse de lege, iar temeiuri de declarare a nulităţii acestui contract nu au fost stabilite.

Aici, instanţa de recurs reţine că, drept temei de declarare a nulităţii contractelor contestate, reclamanţii au invocat că, contractele respective au fost încheiate cu depăşirea împuternicirilor de către Veaceslav Timotin. În conformitate cu art. 226 Cod Civil, în cazul în care atribuţiile persoanei privind încheierea actului juridic sînt limitate prin contract, iar împuternicirile organului persoanei juridice – prin actul de constituire, în comparaţie cu cele stipulate prin mandat, lege sau cu cele deduse din circumstanţele în care se încheie actul juridic, acesta, încheiat fără respectarea limitelor impuse, poate fi declarat nul numai în cazul în care se demonstrează că cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre limitări.

Raportînd norma legală supra citată la circumstanţele pricinii, se reţine că, argumentele invocate în susţinerea cererii de chemare în judecată precum că, administratorul insolvabilităţii Veaceslav Timotin nu deţinea împuterniciri de a semna contractele de vînzare-cumpărare a ÎM „Eventis Mobile” SRL ca complex patrimonial unic, sunt neîntemeiate, deoarece după cum atestă actele cauzei, administratorul împuternicirii a fost împuternicit în acest sens prin hotărîrea Adunării creditorilor din 13 decembrie 2010, care a fost cercetată în şedinţa instanţei. Aici, urmează a menţiona că, în cadrul acestei adunări a creditorilor, creditorii ÎM „Eventis Mobile” SRL au decis cu majoritate de voturi asupra înstrăinării complexului patrimonial unic al ÎM „Eventis Mobile” SRL prin negocieri directe, negocieri care urmau a fi purtate de către reprezentantul debitorului, adică administratorul insolvabilităţii.

Mai mult, se menţionează că, la încheierea contractelor respective, administratorul insolvabilităţii nu a făcut nimic altceva decît să execute o hotărîre a adunării creditorilor adoptată în acest sens. Or, potrivit art. 58 alin. (12) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrea adunării creditorilor intră în vigoare la data anunţării rezultatului votării, dacă legislaţia în vigoare sau hotărîrea adunării nu prevede un alt termen de intrare a ei în vigoare. Hotărîrile adoptate de adunarea creditorilor sînt obligatorii pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator, pentru reprezentantul debitorului şi membrii comitetului creditorilor, pentru toţi creditorii, atît cei prezenţi, cît şi cei care au lipsit de la adunare.

Prin urmare necestă a fi reţinut faptul că, prin procesul verbal al Comitetului creditorilor ÎM „Eventis Mobile” SRL din 19 decembrie 2012 administratorul insolvabilităţii - Timotin Veaceslav a fost împuternicit de a purcede la negocieri directe în vederea executării hotărârii Adunării generale a creditorilor din 13 decembrie 2010. Astfel, instanţa de insolvabilitate corect a reţinut că, atît deciziile Adunării creditorilor ÎM „Eventis Mobile” SRL din 13 decembrie 2010 cît şi indicaţiile Comitetului creditorilor ÎM „Eventis Mobile” SRL din 19 decembrie 2012, nu au fost contestate în modul prevăzut de Lege, sau, actele cauzei denotă că, contestaţia asupra procesului verbal al şedinţei Comitetului creditorilor ÎM „Eventis Mobile” SRL din 2006, nu a fost examinată datorită încălcărilor de procedură, ambele fiind perfect valabile şi executorii pînă în prezent.

Or, conform art. 253 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, prevederile prezentei legi se aplică şi asupra proceselor de insolvabilitate în curs de desfăşurare intentate pînă la intrarea ei în vigoare, cu excepţia art. 190 alin. (6), care nu se aplică debitorilor în a căror privinţă procedura planului a fost prelungită în condiţiile art. 164 al Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14 noiembrie 2001. Astfel, este cert faptul că deciziile luate anterior intrării în vigoare a Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, de adunarea creditorilor a companiei insolvabile îşi menţin forma executorie în cadrul proceselor de insolvabilitate în curs de desfăşurare intentate pînă la intrarea legii în vigoare, or conform prevederilor art. 58 a Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 se statuează că, hotărîrile adoptate de adunarea creditorilor sînt obligatorii pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator, pentru reprezentantul debitorului şi membrii comitetului creditorilor, pentru toţi creditorii, atît cei prezenţi, cît şi cei care au lipsit de la adunare.

De asemenea, în conformitate cu art. art. 66 alin. (1) lit. k) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, administratorul şi lichidatorul au următoarele atribuţii principale: încheierea de tranzacţii, stingerea datoriilor, dispunerea încetării fidejusiunii, renunţarea la garanţii reale cu condiţia confirmării acestor acţiuni de către adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor. Iar, în conformitate cu art. 123 alin. (11) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor poate stabili în prealabil pentru lichidator un preţ minim de vînzare a bunului prin negocieri directe, precum şi condiţii esenţiale pentru contractul de vînzare-cumpărare.

În acest caz, dacă preţul negociat cu ofertantul nu va fi mai mic de valoarea stabilită în prealabil de comitetul creditorilor sau de adunarea creditorilor, iar condiţiile esenţiale prescrise în prealabil sînt acceptate, cu ofertantul se încheie imediat contract de vînzare-cumpărare fără a se trece procedura ulterioară de confirmare prevăzută la alin.(8) şi (9). Astfel, procedura reglementată de normele art. 123 Legea insolvabilităţii este aplicabilă situaţiei în litigiu, fiind perfect legală şi juridic reglementată. Prin urmare, Colegiul consideră corectă argumentarea instanţei de insolvabilitate prin care a indicat că nu pot fi reţinute nici argumentele reclamanţilor precum că, contractele de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic din 14 mai 2013 şi din 04 iulie 2013, au fost încheiate fără respectarea formei autentice, din considerentul că, aceste argumente au un caracter declarativ şi nu au un suport legal la bază.

Astfel, instanţa de recurs reţine că, caracterul eronat şi neîntemeiat al argumentelor reclamanţilor cu privire la lipsa formei autentice a actului juridic contestat este determinat de prevederile art. 6 alin. (3) şi alin. (7) al Legii nr. 780/2001 privind actele legislative, care indică expres că, actul legislativ special cuprinde norme juridice aplicabile în exclusivitate unor categorii de raporturi sociale sau subiecte strict determinate prin derogare de la regula generală. În caz de divergenţă între o normă a actului legislativ general şi o normă a actului legislativ special cu aceeaşi forţă juridică, se aplică norma actului legislativ special, iar în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Or, la caz este evident că Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, este emisă posterior Codului Civil al RM, comportă un caracter special şi, deci urmează a fi aplicată prioritar, iar Legea insolvabilităţii nu stabileşte sub nici un aspect etapa la care contractul trebuie autentificat, astfel, argumentele reclamanţilor cu privire la lipsa formei autentice, corect au fost apreciate drept eronate, neîntemeiate şi au fost respinse de instanţa de insolvabilitate. Aici, Colegiul consideră necesar a menţiona că, normele înserate în Codul Civil consacră expres obligativitatea încheierii tranzacţiei de vânzare-cumpărare a întreprinderii în calitate de complex patrimonial unic în formă autentică, iar Legea insolvabilităţii nu stabileşte clar etapa la care contractul trebuie autentificat - înainte sau după confirmarea tranzacţiei de vânzare-cumpărare a întreprinderii de către instanţa de judecată.

Mai mult ca atât, în pofida formei autentice imperative solicitate de acest gen de contracte, anume confirmarea de către instanţa de judecată are rolul decisiv în vederea survenirii consecinţelor juridice pentru tranzacţia de vînzare-cumpărare, astfel, fiind irecuzabil faptul că părţile sunt în drept de a recurge oricînd la autentificarea notarială a tranzacţiei, atât până la confirmare cât şi după aceasta. Afirmaţia reclamanţilor referitor la faptul că contractul din 04 iulie 2013 este un alt contract, care de asemenea este lovit de nulitate urmează a fi apreciat critic, încît prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013, s-a constatat faptul că contractul din 14 mai 2013 cît şi contractul din 04 iulie 2013 constituie un set unic de acte, care alcătuiesc tranzacţia de vânzare-cumpărare a complexului patrimonial unic, încheierea respectivă fiind menţinută de Curtea Supremă de Justiţie.

Totodată, fiind eronat argumentul reclamanţilor cu referire la faptul că clauza contractuală cu referire la achitarea preţului contractului doar în rezultatul transmiterii licenţei, ar fi o condiţie nulă, care potrivit prevederilor art. 670 Cod civil, generează nulitatea integrală a contractului, din motiv că, clauza contractuală despre transmiterea licenţei rezultă din prevederile exprese ale art. 129 al Legii insolvabilităţii.

Mai mult ca atât, se reţine că, prin decizia Curtea Supremă de Justiţie din 04 decembrie 2013, s-a menţionat că, este incontestabil faptul că, transmiterea licenţei seria MMII nr. 024015 din 16 decembrie 2006 cu drepturile ce ţin de ea cumpărătorului SC „Iulerom” SRL nu a fost dispusă direct de instanţa de insolvabilitate, dar este o obligaţie ce derivă din norma imperativă prevăzută de art. 129 a Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 şi se referă la toate tipurile de acte permisive de activitate de care dispune debitorul în virtutea legii.

De asemenea, Colegiul consideră corectă concluzia instanţei de insolvabilitate cu referire la faptul că este eronată opinia reclamanţilor despre confirmarea tranzacţiei în lipsa raportului de evaluare, or, preţul iniţial de vînzare a bunurilor din masa debitoare se stabileşte de adunarea sau comitetul creditorilor, în baza evaluării efectuate în conformitate cu legislaţia, însă nu poate fi mai mic decît valoarea evaluată. Conform prevederilor art. 117 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, pentru evaluarea bunurilor din patrimoniul debitorului, lichidatorul poate angaja în numele debitorului un evaluator, iar cu acordul comitetului creditorilor poate utiliza un evaluator propriu.

Astfel, după intentarea procedurii de insolvabilitate, administratorul a comandat la Agenţia de Expertiză şi Consulting „Lex Asigur” SRL un raport de evaluare nr. EM №103/1-10/E din care rezultă că valoarea bunurilor materiale a companiei ÎM „Eventis Mobile” SRL a fost estimată la suma de 33 234 065 lei. Este important de menţionat că prin scrisoarea Ministerului Tehnologiei Informaţionale şi Comunicaţiilor nr. 01/932 din 27 iunie 2013 se indică că, în viziunea MTIC resursele de spectru radio, resursele limitate proprietate publică a statului, alocate conform licenţei în scopuri bine definite şi pe un termen prestabilit nu pot fin incluse în cadrul complexului patrimonial unic şi expuse spre vînzare, prin urmare, la încheierea contractului de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic contestat, părţile corect nu au inclus în valoare activelor costul licenţei.

Cele afirmate se probează prin faptul că la 18 iulie 2013 Curtea de Apel Chişinău a emis o încheiere prin care a respins cererea de revizuire depusă de Ministerul Tehnologiei Informaţionale şi Comunicaţiilor şi ANRCETI împotriva încheieri Curţii de Apel mun. Chişinău din 18 iunie 2013, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013. În conţinutul acestei încheieri, instanţa de insolvabilitate a notat că, „prin încheierea din 18 iunie 2013 instanţa de judecată a verificat corectitudinea acţiunilor administratorul în cadrul procesului de insolvabilitate a ÎM „Eventis Mobile” SRL privind încheierea tranzacţiei de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al întreprinderii insolvabile din punct de vedere a respectării normelor de drept procesual şi material.

Astfel, anterior confirmării tranzacţiei instanţa a verificat existenţa acordului creditorilor, manifestat prin procesul verbal din 13 octombrie 2010, existenţa evaluării masei debitoare efectuat de Agenţia de Expertiză şi Consulting „Lex Asigur” SRL prin raportul nr. EM №103/1-10/E, existenţa unui act de inventariere a masei debitoare, etc. Instanţa ... a ţinut cont de opinia Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor a RM privind imposibilitatea includerii licenţei seria A MMII nr. 024015 din 26 decembrie 2006 în masa debitoare supusă evaluării şi înstrăinării. Or, la sugestia ministerului instanţa a respins raportul de evaluare ce a invocat suma de 142 973 000 lei drept costul de piaţă a masei debitoare, dat fiind faptul că acest raport a inclus ca bun supus înstrăinării anume licenţa invocată de revizuent...”.

Astfel, instanţa de recurs constată că, prin actele judiciare invocate supra s- a stabilit ferm că Timotin Veaceslav a executat voinţa adunării creditorilor, şi prin urmare, se reţine că, în speţă nu au fost stabilite careva circumstanţe ce ar confirma argumentele reclamanţilor referitor la comportamentul dolosiv al administratorului insolvabilităţii. Mai mult, Colegiul notează principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, ca o soluţie definitiva al oricărui litigiu nu trebuie rediscutata (Cazul Roşca contra Republicii Moldova, Hotărîre din 22.03.2005).

Or, necesitatea respectării bazelor fundamentale a dreptului este stabilită şi în Preambulul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale unde statele semnatare au afirmat: „ataşamentul lor profund faţă de aceste drepturile şi libertăţile fundamentale care constituie temelia însăşi a justiţiei şi a păcii în lume şi a căror menţinere se bazează în mod esenţial, pe de o parte, pe un regim politic cu adevărat democratic, iar pe de altă parte, pe o concepţie comună şi un respect comun drepturilor omului din care acestea decurg”. De asemenea, în art. 6 a CEDO, membrii Comunităţii Europene au stabilit că, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.

Astfel, instanţa de insolvabilitate corect a concluzionat că, acţiunea reclamanţilor urmează a fi respinsă ca fiind declarativă şi lipsită de temei legal, sau aşa cum a fost arătat anterior, la materialele cauzei nu au fost administrate careva probe pertinente, concludente şi admisibile care ar confirma circumstanţele de fapt şi de drept invocate în acţiune. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine hotărîrea instanţei de insolvabilitate.

În conformitate cu art. art. 444, art. 445 alin.(1) lit. a), 445 alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Elena Organ, Roman Tcaci, Societatea cu Răspundere Limitată „Uniora Grup”, „Tehnoliga” LTD.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eventis Telecom Holdings Limited, Societatea Comercială „Uniora Grup” Societate cu Răspundere Limitată, Organ Elena, Tehnoliga Ltd şi Tcaci Roman împotriva Întreprinderea Mixtă „Eventis Mobile” Societate cu Răspundere Limitată în proces de insolvabilitate, Societatea Comercială „Iulerom” Societate cu Răspundere Limitată, intervenient Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al RM cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al Întreprinderii Mixte „Eventis Mobile” Societate cu Răspundere Limitată în proces de insolvabilitate din 14 mai 2013 şi declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic al Întreprinderii Mixte „Eventis Mobile” Societate cu Răspundere Limitată din 04 iulie 2013. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Maria Ghervas Galina Stratulat