3ra-879/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: A. Catană dosarul nr. 3ra-879/15 instanța de apel: N. Traciuc, I. Cotruţă, E. Fistican ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Pretura sect. Centru şi Nina Buga, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Htema Nelea împotriva Preturii sect. Centru cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de Pretura sect.

Centru şi Nina Buga, și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 septembrie 2013 c o n s t a t ă La 07 mai 2012 Htema Nelea a depus cerere de chemare în judecată împotriva Preturii sect. Centru, intervenient Buga Nina cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că, este proprietara imobilului din str. Ceachir 7 mun. Chişinău, constituit din terenul cu suprafaţa de 0,0572 ha şi construcţiile: casa de locuit cu suprafaţa de 201 mp cu numărul cadastral 010020941401, construcţia accesorie cu suprafaţa de 40,9 mp cu nr. cadastral 010020941402 şi garajul cu suprafaţa de 37,4 mp cu nr. cadastral 010020941403. Susţine că imobilele în cauză sunt înregistrate pe numele reclamantei în Registrul bunurilor imobile în temeiul contractului de donaţie nr. 4195 din 18 august 2007 în mărime de 13/48 cotă-parte.

Totodată a indicat că, locuieşte în această casă de locuit din anul 1996, iar garajul a fost reconstruit de soţul ei încă la situaţia din anul 2005. La 13 martie 2012 a aflat despre existenţa dispoziţiei pretorului Preturii sect. Centru nr. 37-d din 05 martie 2012, prin care a fost anulată în mod arbitrar dispoziţia Preturii sect. Centru nr. 226-d din 23 septembrie 2005 „Cu privire la aprobarea procesului-verbal de recepţie finală a construcţiilor din str. Ceachir 7”. Prin prezenta acţiune reclamanta îşi exprimă dezacordul vis-a-vis de legalitatea dispoziţiei nr. 37-d din 05 martie 2012 şi se consideră vătămată în încălcarea dreptului ei de proprietate recunoscut de lege, or dispoziţia menţionată a fost adoptată contrar prevederilor legii şi cu încălcarea procedurii stabilite.

1 Astfel, prin dispoziţia Preturii sect. Centru nr. 226-d din 23 septembrie 2005 a fost aprobat procesului-verbal de recepţie finală a replanificării casei de locuit, beciului şi garajului din str. Ceachir 7 mun. Chişinău efectuate de către V. Lungu. Or, acest proces-verbal de recepţie finală reprezintă un act juridic colectiv, semnat în mod colegial de către toate structurile abilitate, avizat de Inspecţia de Stat în Construcţii, ce constituie unicul organ de control şi supraveghere în construcţii fără careva obiecţii. Atît reconstrucţia casei de locuit, cît şi cea a garajului existent au avut loc pe terenul propriu, fără încălcarea hotarului dintre vecini, fără afectarea interesului vreunei terţe persoane.

Replanificarea a fost efectuată în temeiul certificatului de urbanism nr. 2065/05 din 26 mai 2005 eliberat de Pretura sect. Centru ca rezultat al adresării anterioare a proprietarului vizat. Reconstrucţia a avut loc cu respectarea întocmai a regimului urbanistic cuplat prin blocarea construcţiilor pe hotar, iar acest regim a fost impus în mod primar şi originar de către vecinul din str. Ceachir 9 mun. Chişinău, care a efectuat mai multe construcţii neautorizate pe hotar. Acest regim odată implementat de către vecini a devenit o realitate obiectivă, devenind un obicei al locului conform art. 389 Cod civil. Ba mai mult, reconstrucţia a avut loc în anul 2005, iar vecinii nu au obiectat împotriva acestor lucrări, deci au tolerat reciproc starea de lucruri stabilită pe parcursul timpului.

Acordul vecinului nu este necesar nici în cazul conformităţii cu normativele în construcţii care au menirea să garanteze respectarea intereselor legale ale participanţilor la relaţiile sociale de vecinătate. Modificările operate la bunul imobil au constituit reconstrucţia obiectelor legal existente, dar nu edificarea unor obiecte noi. Faptul reconstrucţiei, precum şi existenţa actelor administrative care au stat la baza legiferării acestora, au fost cunoscute de către vecini cu mult timp anterior consumării acestora, lucru determinat şi de înscrierea acestora într-un registru public cum este cel al bunurilor imobile, tot aşa cum aceste acte sunt accesibile publicului larg prin solicitarea lor de la arhivele organelor abilitate.

Mai mult ca atît, Buga Nina se află în litigiu de mai mulţi ani cu Babără Ana, iar conţinutul dispoziţiei nr. 226-d din 23 septembrie 2005 i-a fost cunoscut intervenientei din cadrul dosarelor cadastrale şi tehnice, care au fost solicitate pentru vizualizare de la organul cadastral de către Judecătoria Centru mun. Chişinău la etapa numirii de către instanţă a unor expertize întru examinarea litigiului menţionat anterior. În circumstanţele date, cererea lui Nina Buga urma să fie respinsă de către Pretura sect. Centru ca depusă tardiv. A mai menţionat că, actul administrativ contestat atentează şi la securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice stabilite anterior, deoarece imobilul din str. Ceachir 7 mun.

Chişinău şi-a schimbat proprietarul de cîteva ori, înstrăinarea căruia a avut loc cu titlu oneros. Deoarece pîrîtul nu a soluţionat în vreun mod cererea prealabilă, cere reclamanta anularea dispoziţiei Preturii sect. Centru nr. 37-d din 05 martie 2012. 2 Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 septembrie 2013, a fost admisă acţiunea integral, fiind anulată dispoziţia Preturii sect. Centru nr. 37-d din 05 martie 2012 ca ilegală. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014, au fost admise apelurile declarate de Pretura sect. Centru şi Buga Nina, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 septembrie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 iunie 2014, a fost admis recursul declarat de Htema Nelea, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014 şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2015, au fost respinse apelurile declarate de Pretura sect. Centru şi Nina Buga, și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 septembrie 2013. La 23 aprilie 2015 Pretura sect. Centru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a indicat că, iniţial Lungu Veaceslav şi Babără Ana, coproprietarii imobilului din str. Ceachir 7 mun.

Chişinău, au cerut organelor abilitate în anul 2005 eliberarea certificatului de urbanism pentru proiectarea reconstrucţiei cotelor-părţi din casa de locuit şi a garajului nr. 5. Iniţial un astfel de certificat de urbanism a fost emis pe numele ambilor coproprietari, însă ulterior, din cauza admiterii unor erori la perfectarea actelor, a fost perfectat dreptul asupra acestor lucrări doar după Lungu Veaceslav. La moment, intimata Htema Nelea, care s-a aflat în relaţii de căsătorie cu Lungu Veaceslav, abuzînd de erorile admise intenţionează prin prezenta acţiune de a-şi înregistra dreptul de proprietate şi asupra garajului, care de fapt nu-i aparţine. În anul 2012, la adresarea vecinii Buga Nina, Pretura sect.

Centru a depistat aceste erori, iar ca rezultat a adoptat dispoziţia contestată. Dreptul de proprietate a soţilor Babără Ana şi Valeriu asupra garajului din litigiu este confirmat prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 martie 2011, respectiv odată cu constatarea legalităţii dispoziţiei 226-d din 23 septembrie 2005, în mod indirect vor fi expropriaţi soţii Babără de garajul lor. Deci, instanţele la adoptarea hotărîrilor au soluţionat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces şi anume a lui Babără Ana şi Babără Valeriu. La 23 aprilie 2015 Nina Buga a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a indicat că, Htema Nelea, nedemonstrînd că este proprietara garajului, prin hotărîrile adoptate şi l-a atribuit de fapt integral în proprietatea sa. Or, concluziile instanţelor în acest sens sunt eronate, în cazul în care acestea la adoptarea hotărîrilor urmau să verifice în limitele argumentelor, obiecţiilor înaintate de părţile adverse circumstanţele de fapt ale pricinii şi să aplice corect normele legale. Nu s-a ţinut cont nici de faptul că instanţa de contencios administrativ, conform art. 26 al. (2) a Legii contenciosului 3 administrativ, nu este competentă să se pronunţe asupra oportunităţii actului administrativ şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia.

În cazul dat, dispoziţia nr. 37-d din 05 martie 2012 a fost emisă conform Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală şi Regulamentului de organizare şi funcţionare a preturilor de sector, aprobat prin decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 22/65 din 05 mai 2005. Conform competenţei, Pretura sect. Centru era în drept de a-şi anula o dispoziţie adoptată anterior, în cazul în care a constatat că aceasta era ilegală. Deşi intimata susţine că autoritatea publică a acţionat în exces de putere şi prin acţiunea înaintată a încercat de a contracara abuzurile din partea preturii, aceasta nu a prezentat probe precum că ar fi sesizat şi alte organe abilitate vis-a- vis de acţiunile/inacţiunile concrete a organului administraţiei publice locale.

În cadrul şedinţelor Htema Nelea a administrat dovezi contradictorii ce pun la îndoială legalitatea contractului de donaţie nr. 4195 din 18 august 2007, or în baza acestuia intimata pretinde la dreptul de proprietate asupra unui bun ce de fapt nu-i aparţine. Nu s-a dat apreciere răspunsului de la Inspecţia de Stat în Construcţii, potrivit căruia intimata refuză de a prezenta careva acte ce ar confirma construcţia de către aceasta a garajului. Ba mai mult, acest garaj constituie o construcţie neautorizată şi se află pe terenul ce aparţine Primăriei mun. Chişinău, iar edificarea lui a fost efectuată fără acordul vecinei Buga Nina. Nu s-a ţinut cont nici de faptul că la moment, pe rolul Judecătoriei Centru mun.

Chişinău, se află acţiunea lui Buga Nina şi Leahu Roman împotriva lui Babără Ana cu privire la apărarea dreptului de proprietate, iar una din cerinţele acţiunii constituie şi obligarea pîrîtei Babără Ana de a demola construcţia accesorie – garajul din litigiu, pînă la limita admisibilă liniei de hotar. Dispoziţia din litigiu anulată, nu a fost adoptată unipersonal, ci în urma consultării cu specialiştii în domeniu, fapt pentru care şi s-au semnat pe versoul acesteia. Deşi instanţele au decis anularea dispoziţiei nr. 37-d din 05 martie 2012, nu au apreciat legalitatea dispoziţiei 226-d din 23 septembrie 2005, care de fapt a fost adoptată cu încălcarea procedurii stabilite, nu a fost aprobată de toate structurile abilitate, nu a fost avizată de Inspecţia de Stat în Construcţii, iar lucrările de reconstrucţie au fost efectuate cu depăşirea hotarului dintre terenurile vecine.

Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Pretura sect. Centru şi Nina Buga sunt inadmisibile. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

4 Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Pretura sect. Centru şi Nina Buga nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către prima instanță a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele anexate la materialele cauzei, iar argumentele invocate în recursurile declarate de către Pretura sect.

Centru şi Nina Buga, în esenţa lor, sunt similare argumentelor invocate în prima instanţă şi sunt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Nu pot fi reţinute argumentele recurentului Preturii sect. Centru precum că instanţele au soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces şi anume a lui Babără Ana şi Valeriu.

Or, prin prisma art. 5 CPC, cadrul normativ procedural garantează la orice persoană interesată dreptul de a sesiza instanţa judecătorească pentru a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime. În cazul dat însă, persoanele vizate de recurent - Babără Ana şi Babără Valeriu cu careva cereri în acest sens nu s-au adresat. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Pretura sect. Centru şi Nina Buga ca inadmisibile. 5 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursurile declarate de către Pretura sect.

Centru şi Nina Buga se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Galina Stratulat 6