3ra-941/15 — Obligarea examinării cererii şi emiterea actului administrativ

Pprima instanță: G. Bivol, dosarul nr. 3ra-941/15 instanța de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cristea Sergiu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cristea Sergiu împotriva Primăriei municipiului Chișinău şi Consiliul municipal Chișinău cu privire la obligarea emiterii unui act administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Consiliul municipiului Chișinău, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 28 octombrie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 31 ianuarie 2014, Cristea Sergiu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Chișinău şi Consiliul Municipal Chișinău cu privire la obligarea emiterii unui act administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că în temeiul contractului de donație din 23 septembrie 2010, deține de drept proprietate asupra casei de locuit situată în mun. Chișinău, str. Pitulicii 17, care este amplasată pe o suprafață de teren de 0,035 ha. Menționează că, s-a adresat către Primăria și Consiliul mun. Chișinău cu cerere, prin care a solicitat atribuirea în proprietate a terenului aferent casei de locuit cu eliberarea titlului de autentificare a dreptului de proprietate asupra terenului în mărimea cote-părţi care i se cuvine.

La fel, indică că şi-a întemeiat cerințele în temeiul art. 11 din Cod funciar, Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lîngă casă în localitățile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 984 din 21 septembrie 1998. Invocă că conform prevederilor Regulamentului, dreptul de proprietate asupra terenului urma să-i fie atribuit în procesul de înregistrare masivă, însă, aceasta nu a fost realizat, cu toate că înregistrarea masivă a fost deja realizată în acest sector. Susține că la data de 02 ianuarie 2014, a primit răspuns, prin care i s-a refuzat în satisfacerea cererii, invocând faptul că pentru examinarea chestiunii cu privire la atribuirea în proprietate a terenului urmează ca o asemenea cerere să fie depusă de către toți proprietarii de imobil.

Consideră că, motivul invocat în refuzul de soluționare a cererii de atribuire a terenului este unul, care nu corespunde prevederilor legale, prin urmare, este neîntemeiat și refuzul de a soluționa pozitiv cererea de atribuire în proprietate a terenului, deoarece, nici Codul funciar, nici Regulamentul cu privire modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localitățile urbane, nu stabilesc drept condiție pentru privatizarea sectorului de teren aferent casei de locuit existența sau lipsa unei cereri din partea proprietarilor de case, care se află pe aceste terenuri. Solicită obligarea Consiliul mun.

Chișinău de a examina în ședința Consiliului cererea depusă cu privire la atribuirea sectorului de teren, de a identifica sectorul de teren sau mărimea cotei-părți din terenul aferent casei de locuit, care aparține cu drept de proprietate şi care urmează să-i fie atribuit în proprietatea sa, de a decide atribuirea în proprietatea sa a sectorului de teren sau a cotei-părți din terenul aferent casei de locuit şi încasarea din contul Consiliului municipal Chișinău în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime 500 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 28 octombrie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind obligat Consiliul Municipal Chișinău de a examina în ședința acestuia cererea lui Cristea Sergiu nr. C-5339/13 privind transmiterea în proprietate privată a terenului aferent casei de locuit lit. „B” în mun.

Chișinău, str. Pitulicii, 17, în rest acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2015, a fost admis apelul declarat de către Consiliul nunicipal Chișinău, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 11 din Cod funciar şi pct. 10, pct. 14, pct. 8, pct. 18 din Regulament aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 8984 din 21 ianuarie 1998, care reglementează atribuirea sectoarelor de teren din intravilan pentru case, anexe gospodăreşti şi grădini, procedura transmiterii loturilor de pămînt de pe lîngă casă în proprietatea privată, la cererea proprietarilor caselor de locuit, şi care indică că în cazul acceptării cererii, comisia funciară asigură efectuarea lucrărilor necesare pentru transmiterea terenului în proprietate privată şi efectuează lucrările prevăzute în punctul 13 din prezentul Regulament.

Autoritatea administraţiei publice locale, în termen de 10 zile, emite decizia cu privire la atribuirea terenului în proprietate privată, efectuează înscrierea în registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri şi eliberează titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren. Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut că Regulamentul privind modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lîngă casă în localitățile urbane prevede şi o procedură de examinare a cereri de transmitere în proprietate a terenurilor de pe lângă casă, care necesită efectuarea unor acțiuni cât din partea autorităților publice, atât din partea beneficiarului, prin urmare concluzionînd că, prima instanță neîntemeiat a dispus obligarea Consiliului municipal Chișinău de a examina la unele din ședințele a consiliului cererea lui Cirstea Sergiu privind transmiterea în proprietate a terenurilor de pe lîngă casă.

La 15 mai 2015, Cristea Sergiu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material, ne fiind aplicată legea care trebuia aplicată.

Susține că instanța de apel la emiterea deciziei nu a aplicat prevederile pct.4 al Regulamentului cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localitățile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 984 din 21 septembrie 1998 şi prevederile art. 14 lit. e) alin.(2) din Legii privind administrația publică locală, potrivit căreia soluționarea chestiunii cu privire la atribuirea terenului este de competenţa Consiliului local prin urmare, chestiunea referitor la soluționarea acestui subiect urma să fie soluționată în cadrul ședinței Consiliului local, ci nu de către funcționari separate al autorității publice locale.

La fel, indică că cu toate că instanța de apel la emiterea deciziei a făcut referire la punctul 18 al Regulamentului cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localitățile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 984 din 21 septembrie 1998, unde se indică faptul că decizia asupra atribuirii o adoptă Consiliul, însă a ignorat aceste prevederi și a constat eronat că Consiliul nu urmează să examineze și să decidă asupra acestei cereri.

Insistă că instanța de apel la emiterea deciziei a omis să aplice prevederile art. 24 al Legii contenciosului administrativ și la examinarea cazului în procedura de contencios administrativ a cererii în anulare, unde sarcina probațiunii este pusă pe seama pârâtului, instanța a pus sarcina probațiunii pe sarcina sa, prin urmare, consideră că în pofida faptului că împrejurările importante pentru justa soluționare a cazului nu au fost probate de către intimat, instanța a confirmat în mod prezumtiv calitatea refuzului contestat. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Cristea Sergiu este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Cristea Sergiu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Cristea Sergiu asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cristea Sergiu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Cristea Sergiu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva