2ra-1414/15 — Repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-1414/15 Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău (jud. N. Simciuc) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna) DECIZIE 08 iulie 2015 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, în componenţa: Preşedinte de ședință Valeriu Doagă Judecătorii: Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Ala Cobăneanu Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva deciziei din 28 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Lupu împotriva Ministerului Justiției, Ministerul Finanțelor, intervenient accesoriu Procuratura Generală a RM privind încasarea prejudiciu c o n s t a t ă : La data de 23 mai 2014 Lupu Alexandru a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, Ministerul Finanțelor, intervenient accesoriu Procuratura Generală a RM privind încasarea prejudiciu.

În motivarea acțiunii a indicat că prin sentința din 13.12.2005 a judecătoriei Leova a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.328, alin. (2), lit. a), c) CP și conform prevederilor art. 79 CP RM i-a fost aplicată o amendă în mărime de 1000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în cadrul MAI ori alte funcții de răspundere pe un termen de 5 ani. Prin decizia din 07 aprilie 2006 a Curții de Apel Cahul în privința sa a fost emisă o sentință de achitare din motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Prin decizia din 23 ianuarie 2007 a Colegiului Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova recursul declarat de către procuror a fost admis, a fost casată decizia din data de 07.04.2006 a Curții de Apel Cahul și a fost menținută sentința din 13 decembrie 2005 a judecătoriei Leova.

Prin decizia din 01 octombrie 2007 a Plenului Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul în anulare, au fost casată decizia Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție din 23 ianuarie 2007 și a Curții de Apel Cahul din 07 aprilie 2006, în privința lui Lupu Alexandru și a lui Mititelu Lilian și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

Prin decizia din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Comrat au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate de inculpații Mititelu L. și Lupu A. și admise parțial apelurile declarate de procuror și avocatul Ceclu A. în interesele părților vătămate Vacarciuc D. și L. Armeanu, a fost casată sentința din 13 decembrie 2003 a 1 judecătoriei Leova și pronunțată o nouă hotărâre prin care Lupu Alexandru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328, alin. (2), lit. a) CP fiindu-i stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un termen de 2 ani, iar în baza art. 90 CP a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de doi ani.

Acțiunea civilă a lui Vacarciuc D. și L. Armeanu a fost admisă în principiu în partea încasării prejudiciului material cu soluționarea ulterioară în ordinea procedurii civile. A fost încasat în mod solidar de la Mititelu L. şi Lupu A. prejudiciul moral în beneficiul lui Vacarciuc D. în sumă de 5000 lei și în beneficiul lui Armeanu L. suma de 3000 lei. Prin decizia din 16 februarie 2010 a Colegiului Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție s-a casat decizia din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Comrat cu dispunerea rejudecării cauzei la Curtea de Apel Chișinău. Prin decizia din 24 martie 2011 a Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău s-a casat sentința din 13 decembrie 2005 a judecătoriei Leova, a fost rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre prin care s-a încetat procesul penal în baza art. 328, alin. (2), lit. a), c) CP în conformitate cu prevederile art.391, alin.(1) p. 6) CPP.

Prin decizia din 06 martie 2012 a Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție au fost respinse ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către procuror și reprezentantul părții vătămate- Vacarciuc Valeriu, împotriva deciziei din 24 martie 2011 a Curții de Apel Chișinău. La data de 29 iunie 2007 Lupu A. a fost preîntâmpinat de Oficiul de Executare Ciocana al Departamentului de Executare să achite amenda în sumă de 20000 lei în baza titlului executoriu nr.1-100/05 din 13.12.05 emis de judecătoria Leova până la data de 10 iulie 2007, în caz contrar amenda va fi modificată în închisoare conform art. 64 alin. (5) CP. La 03 iulie 2007 amenda a fost achitată conform bonului de plată nr. 0QU8-5000.

Astfel, în baza Legii 1545, art. art.(1)-(3), 7 lit. d), e) și art.art.1395 alin.(1), 1389 alin.(2), lit. a) Cod Civil, solicită reclamantul încasarea sumei de 20000 lei cu titlul prejudiciu, ceea ce constituie amenda plătită, precum și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3000 lei. Prin hotărârea din 09 octombrie 2014 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Lupu împotriva Ministerului Justiției, Ministerului Finanțelor, intervenient accesoriu Procuratura Generală privind încasarea prejudiciului a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia din 28 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul declarat de Lupu Alexandru; s-a casat hotărârea din 09 octombrie 2014 a judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău; s-a rejudecat cauza civilă și s-a adoptat o hotărîre nouă prin care s-a admis cererea de chemare în judecată; s-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul lui Lupu Alexandru suma de 20000 cu titlu de prejudiciu material ce constituie amenda plătită și cheltuielile de judecat în sumă de 3000 lei La data de 10 aprilie 2015 Ministerul Justiției a depus recurs împotriva deciziei din 28 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a indicat că instanţa de apel la primirea soluţiei judecătoreşti a apreciat arbitrar probele la dosar şi nu a luat în considerare faptul că acţiunea civilă intentată de Lupu Alexandru în temeiul Legii nr. 1545 a fost depusă peste termenul stabilit de legislator și instanţa 2 de judecată urma să menţină hotărîrea instanţei de fond prin care acţiunea civilă a fost respinsă ca tardivă.

Reiterează recurentul că art.5, alin.(l) din Legea nr. 1545, stabilește că cauzele cu privire la repararea prejudiciului material şi moral se examinează în conformitate cu normele de procedură civilă în vigoare, iar conform alin.(2) cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului se depune în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului. Conform art.272 alin.(l) Cod civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Reieşind din conţinutul art.466, alin.(l) CPP, hotărîrea instanţei de judecată într-o cauză penală devine executorie la data cînd a rămas definitivă, iar potrivit alin.(3) din acelaşi articol, hotărîrile instanţei de apel rămîn definitive la data pronunţării deciziei în apel.

Astfel, indică recurentul că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24.03.2011 a fost dispusă casarea sentinţei judecătoriei Leova din 13.12.2005, a fost rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărîre prin care a fost dispusă încetarea procesului penal pe art.328, alin. (2), lit. a) şi c) Cod Penal cu încetarea de drept a măsurii preventive - obligaţia de a nu părăsi localitatea. Respectiv, afirmă recurentul că actul judecătoresc, care prin prisma art.5, alin.(l) din Legea nr.1545, acordă dreptul lui Lupu Alexandru la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, a devenit definitiv şi executoriu la 24.03.2011, data adoptării deciziei Curţii de Apel Chişinău.

Prin urmare, notează recurentul că cererea de chemare în judecată, în temeiul Legii nr.1545, urma a fi depusă în termenul de 3 ani calculat de la 24.03.2011, iar termenul limită fiind 24.03.2014. Mai indică recurentul că conform art.112, alin.(l) din CPC, termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului. Conform art.271 Cod civil, cererea despre termenul de prescripţie poate fi făcută de persoana împuternicită în apel şi recurs cu condiţia emiterii hotărîrii în fond. Totodată, regula despre faptul că trimiterea de către partea interesată la omiterea termenului de prescripţie trebuie să fie făcută în prima instanţă pînă la încheierea dezbaterilor judiciare în fond, nu înseamnă deloc că persoana în favoarea căreia a curs termenul de prescripţie nu poate să facă o astfel de cerere la un stadiu mai evoluat, în sens că în apel sau recurs.

Astfel, constată recurentul că acţiunea civilă formulată de către Lupu Alexandru împotriva Ministerului Justiţiei a fost depusă cu omiterea termenului de prescripţie extinctivă, și, acest fapt serveşte temei legal de a respinge integral acţiunea ca depusă tardiv. Totodată indică recurentul că conform art. 116, alin.(1-3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Drept urmare remarcă recurentul că Lupu Alexandru odată cu depunerea cererii de chemare în judecată nu a solicitat şi repunerea acţiunii civile în termenul de prescripţie, cu confirmarea prin careva probe justificative a imposibilității depunerii acţiunii în 3 termen.

Subliniază recurentul că rolul termenului de prescripţie este de o importanţă majoră atunci cînd este interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care în partea sa relevantă declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. În această ordine de idei, concluzionează recurentul că opunerea termenului de prescripţie revendicărilor înaintate, anihilează necesitatea examinării pretenţiilor înaintate, astfel, încît este absolut legal şi corect ca intimatul în prezentul litigiu de judecată să fie sancţionat de legislaţie, prin stingerea elementului de protecţie juridică a dreptului său material. Astfel, luînd în considerare cele menţionate şi faptul că normele de drept material au fost aplicate eronat, susţine recurentul că decizia instanţei de apel urmează a fi casată integral, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

A mai indicat recurentul că în eventualitatea în care instanţa de recurs va decide că acţiunea civilă este depusă în termen, evidenţiază argumentele ce stau la baza netemeiniciei fondului cauzei. Astfel, afirmă recurentul că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material ce ţin de încasarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Precizează recurentul că conform prevederilor art.3, alin.(l) din Legea nr.1545, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; supunerii ilegale la arest administrativ, reţinerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanţa de judecată: efectuării măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei; ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

Conform art.6 a Legii nr.1545, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; adoptării de către instanţa judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea arestului contravenţional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice şi adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulităţii actelor sau acţiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigaţii.

În conformitate cu prevederile art.10 al Legii 1545, dreptul persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea şi în modul stabilite de prezenta lege apare în cazurile specificate la art.6. Prin urmare, indică recurentul că coroborînd normele legale citate cu situaţia din speţă, instanţa de apel neîntemeiat şi eronat a admis acţiunea lui Lupu 4 Alexandru, în condiţiile în care acesta nici nu are dreptul prin prisma Legii nr. 1545 să solicite despăgubiri pecuniare. Or, în privinţa lui Lupu Alexandru nu a fost emis nici un act procesual sau judecătoresc prevăzut de art.6 al Legii 1545, dar a fost emisă o decizie/sentinţă prin care procesul penal a fost încetat potrivit art.391, alin.(l), pct.6 din Codul de Procedură Penală și anume că există alte circumstanţe care exclud sau condiţionează pornirea urmăririi penale şi tragerea la răspundere penală.

Mai mult ca atît, afirmă recurentul că efectuînd o analiză a conţinutului deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24.03.2011, instanţa de apel ce a examinat cauza penală a apreciat probele administrate ca nule, iar în calitate de temei pentru încetarea procesului penal a reţinut că punerea sub învinuire s-a realizat după depăşirea termenului de 3 luni de zile prevăzut de art.63 din Codul de Procedură Penală; prezentarea rapoartelor de expertiză medico-legală a părţilor vătămate s-au prezentat bănuitului pentru cunoştinţă cu întîrziere de o lună contrar prevederilor art.151, alin. (5) din Codul de Procedură Penală; refuzul procurorului de a numi expertiza medico-legală pentru aprecierea leziunilor corporale cauzate bănuiţilor de către partea vătămată; încălcarea dreptului la apărare prin refuzul primei instanţe de a permite inculpaţilor adresarea întrebărilor către părţile vătămate în cadrul audierii acestora în şedinţa de judecată; modificarea învinuirii în instanţa de judecată în sensul agravări.

Indică recurentul că este neîntemeiat de a conchide că decizia de încetare a procesului penal din temeiurile enunţate mai sus, acordă automat şi dreptul de a înainta acţiune civilă în temeiul Legii nr 1545. Or, acest fapt nu serveşte ca temei legal de a califica că intimatul Lupu Alexandru a pledat nevinovat. Următorul argument invocat în susţinerea netemeiniciei deciziei judecătoreşti pronunţate la 28.01.2015, indică recurentul că se rezumă la faptul că instanţa de apel neîntemeiat şi eronat a admis acţiunea intimatului Lupu Alexandru, în condiţiile în care la caz nu sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de art.3, alin.(l) din Legea nr. 1545. De altfel, în sensul prevederilor enunţate rezultă expres că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de urmărire penală, sunt necesare unele condiţii speciale, şi anume existenţa faptei ilicite.

Or, nu orice acţiune a organelor de drept şi judecătoreşti atrage răspunderea Statului. Prin urmare, la materialele cauzei nu există nici un act procedural definitiv şi irevocabil a judecătorului de instrucţie, sau a organului ierarhic superior, prin care s-a stabilit ca fiind ilegale acţiunile organului de urmărire penală. Afirmă recurentul despre necesitatea de a fi întrunite cumulativ atît circumstanţele prevăzute de art.6 - dreptul la repararea prejudiciului, cît şi de art.3 - cazurile de reparare a prejudiciului material şi moral. Prin urmare, normele legale în cauză sunt indisolubile şi nu pot fi aplicate separat. Respectiv, concluzionează recurentul că existenţa unei decizii prin care procesul penal a fost încetat conform art. 391, alin.(l), pct.6 din Codul de Procedură Penală, nu acordă dreptul de a solicita repararea prejudiciului cauzat în temeiul Legii nr.1545, deoarece un astfel de temei nu este reglementat de art.6 din Lege.

Consideră recurentul că instanţa de apel eronat a dispus încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul intimatului a sumei de 20000 lei cu titlu de prejudiciu 5 material, ceea ce constituie amenda plătită şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3000 lei, în condiţiile în care la caz nu sunt întrunite toate condiţiile de aplicabilitate a prevederilor Legii nr. 1545. Analizând legalitatea actelor de dispoziție atacate, prin prisma argumentelor invocate în cererea de recurs, Colegiul consideră recursul drept neîntemeiat şi care urmează a fi respins, din următoarele motive. În conformitate cu prevederile art. 445, alin.(1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să mențină decizia instanței de apel.

Instanța de recurs indică despre corectitudinea deciziei recurate din următoarele considerente.

Conform materialelor dosarului s-a stabilit că prin sentinţa din 13 decembrie 2005 a judecătoriei Leova, Lupu Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art.328, alin.(2), lit.lit.a), c) Codul Penal și cu aplicarea prevederilor art.79 Cod Penal a fost sancţionat cu amendă în mărime de 1000 unități convenţionale, ce constituie 20000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii în cadrul Ministerului Afacerilor Interne ori alte funcţii de răspundere pe un termen de 5 ani.(f.d.4-5) Totodată s-a stabilit că prin decizia din 07 aprilie 2006 a Curții de Apel Cahul în privința lui Lupu A. a fost emisă o sentință de achitare din motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.(f.d.6-11) Prin decizia din 23 ianuarie 2007 a Colegiului Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de către procuror a fost admis, a fost casată decizia din data de 07.04.2006 a Curții de Apel Cahul și a fost menținută sentința din 13 decembrie 2005 a judecătoriei Leova.

(f.d.12-14) Prin decizia din 01 octombrie 2007 a Plenului Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul în anulare, a fost casată decizia Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție din 23 ianuarie 2007 și decizia din 07 aprilie 2006 a Curții de Apel Cahul, în privința lui Lupu Alexandru și a lui Mititelu Lilian și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

(f.d.15-17) Prin decizia din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Comrat au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate de inculpații Mititelu L. și Lupu A. și au fost admise parțial apelurile declarate de procuror și avocatul Ceclu A., în interesele părților vătămate Vacarciuc D. și L. Armeanu, a fost casată sentința din 13 decembrie 2003 a judecătoriei Leova și pronunțată o nouă hotărâre prin care Lupu Alexandru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328, alin. (2), lit. a) CP fiindu-i stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 2 ani, iar în baza art. 90 CP a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de doi ani.

Acțiunea civilă a lui Vacarciuc D. și L. Armeanu a fost admisă în principiu în partea încasării prejudiciului material cu soluționarea ulterioară în ordinea procedurii civile. A fost încasat în mod solidar de la Mititelu L. şi Lupu A. prejudiciul moral în beneficiul lui Vacarciuc D. în sumă de 5000 lei și în beneficiul lui Armeanu L. suma de 3000 lei. (f.d.18-32) Prin decizia din 16 februarie 2010 a Colegiului Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție s-a casat decizia din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Comrat cu dispunerea rejudecării cauzei la Curtea de Apel Chișinău.

(f.d.33-42) Prin decizia din 24 martie 2011 a Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău s-a casat sentința 6 din 13 decembrie 2005 a judecătoriei Leova, a fost rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre prin care s-a încetat procesul penal în baza art. 328, alin. (2), lit. a), c) CP în conformitate cu prevederile art.391, alin.(1) p. 6) CPP.(f.d.43-53) Prin decizia din 06 martie 2012 a Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție au fost respinse ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către procuror și reprezentantul părții vătămate- Vacarciuc Valeriu, împotriva deciziei din 24 martie 2011 a Curții de Apel Chișinău. (f.d.53-66) Circumstanțele de fapt indicate supra au fost reținute și apreciate corect de instanța de apel.

La fel instanţa de apel corect a constatat faptul că la data de 03 iulie 2007, Lupu Alexandru a achitat amenda în mărime de 20000 lei în baza titlului executoriu nr.1-100/05 din 13 decembrie 2005 emis de către judecătoria Leova, fapt confirmat prin bonul de plată nr. 0QU8-5000, acest lucru fiindu-i solicitat de Oficiul de Executare Ciocana, mun. Chişinău, sub sancţiunea înlocuirii amenzii cu închisoare.(f.d.67-69) Astfel, instanţa de apel corect a constatat că Lupu A., în baza prevederilor art.7, alin.(1), lit. d) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, are dreptul la restituirea amenzii percepute ca urmare a executării sentinţei judiciare din 13.12.2005. Colegiul notează despre corectitudinea soluției instanței de apel și referitor la soluționarea fondului cauzei.

Astfel, conform prevederilor art.l al Legii nr.1545-XII din 25.02.1998, prezenta lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul şi condiţiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi administrative de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti.

Conform prevederilor art.2, alin.(1) al Legii 1545, acţiuni ilicite constituie acţiuni sau inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul procedurii penale sau administrative (infracţiuni).

Conform prevederilor art. 3 al Legii 1545, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii ilegale la arest administrativ, reţinerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanţa de judecată; e) efectuării măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei; f) ridicării ilegale a documentelor 7 contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti.

Conform prevederilor art. 7 lit. d) şi e) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în cazurile menţionate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: d) amenzile percepute ca urmare a executării sentinţei judiciare şi cheltuielile de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu acţiunile ilicite; e) sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică, or conform prevederilor art. 1405 Cod Civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

Astfel, ca urmare, din contextul normelor citate supra rezultă că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, dacă se constată o încălcare. Instanţa de apel verificând legalitatea cerinţelor apelantului la capitolul reparării prejudiciului cauzat în cadrul urmăririi penale judecării cauzei penale, prin prisma prevederilor Legii nr. 1545, corect a concluzionat că cerinţele acestuia se încadrează în normele materiale citate şi urmează a fi admise, deoarece intimatul a fost impus să achite o amendă în sumă de 20000 lei printr-o sentinţă judecătorească care nu a devenit irevocabilă şi definitivă şi care apoi a fost casată.

La fel, este corectă soluția instanței de apel referitor la restituire intimatului a cheltuielilor de judecată pe care le-a suportat ca urmare a înaintării cererii de chemare în judecată în vederea apărării unui drept încălcat, ori în alte circumstanțe aceste cheltuieli nu ar fi avut loc. Totodată instanța de recurs reține corectitudinea deciziei instanței de apel referitor la excluderea tardivității cererii depuse de Lupu A. din următoarele considerente. Conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 1545, cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului se depune în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului. Conform art. 272 alin. (1) Cod civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune.

În conformitate cu art. 466 alin.5 CPP, hotărîrea instanţei de recurs declarat împotriva deciziei instanţei de apel devine irevocabilă la data pronunţării acesteia. Colegiul menţionează că în privinţa lui Lupu A. sentinţa judecătorească de încetare a procesului penal a devenit irevocabilă la data de 06 martie 2012 cînd au fost respinse de către instanţa de recurs recursurile declarate de către procuror şi părţile vătămate. 8 Anume de la data cînd a devenit irevocabilă sentinţa, a apărut dreptul lui Lupu A. de a solicita recuperarea prejudiciului cauzat şi Lupu A. urma să-l valorifice în termen de 3 ani. Din materialele cauzei rezultă că cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 23.05.2014.

Astfel se constată cert că cererea de chemare în judecată a fost depusă în conformitate cu art.5 alin.(2) al Legii nr.1545 în interiorul termenului de prescripţie de 3 ani din momentul apariţiei dreptului la acţiune. În acest sens instanţa de recurs menţionează ca fiind corectă poziţia instanţei de apel care a indicat la faptul că acţiunea lui Lupu A. nu este prescrisă. În aceste circumstanțe instanța de recurs reiterează că instanța de apel la emiterea soluției sale corect a apreciat situația de fapt, corect a aplicat normele de drept materiale și a emis o hotărîre legală și întemeiată din care considerente se va respinge recursul Ministerului Justiției cu menținerea deciziei recurate. În conformitate cu 445, alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva deciziei din 28 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău.

Se menține decizia din 28 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Lupu împotriva Ministerului Justiției, Ministerului Finanțelor, intervenient accesoriu Procuratura Generală a RM privind încasarea prejudiciu. Decizia este irevocabilă din momentul pronunțării. Preşedinte de ședință Valeriu Doagă Judecătorii: Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Ala Cobăneanu Oleg Sternioală 9