- Dosarul nr.
- 2rc-512/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 1 iulie 2015
- Părțile
- Anser Construct SRL vs Diaolcor Com SRL
- Pe scurt
- Recursul împotriva hotărîrilor şi încheierilor instanţei de insolvabilitate
2rc-512/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate
prima instanţă: A. Minciuna dosarul nr. 2rc-512/15 DECIZIE 01 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de administratorul provizoriu al societăţii cu răspundere limitată “Diaolcor-Com”, Î.I. “Gîrleanu Natalia”, la cererea introductivă depusă de societatea cu răspundere limitată “Anser-Construct” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de societatea cu răspundere limitată “Diaolcor-Com”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015, c o n s t a t ă La 06 noiembrie 2014 societatea cu răspundere limitată „Anser-Construct” (S.R.L.
„Anser-Construct”) a depus în instanţa de insolvabilitate cerere introductivă prin care a solicitat intentarea procedurii de insolvabilitate în privinţa societăţii cu răspundere limitată „Diaolcor-Com” (S.R.L. „Diaolcor-Com”) a procesului de insolvabilitate. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 ianuarie 2015, s-a admis spre examinare cererea introductivă depusă de S.R.L. „Anser-Construct" cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de S.R.L. „Diaolcor-Com”şi s-au aplicat următoarele măsuri de asigurare faţă de debitorul S.R.L. „Diaolcor-Com” în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate în scopul prevenirii modificării stării bunurilor: a) s- a numit în calitate de administrator provizoriu Î.I.
“Gîrleanu Natalia”, deţinătorul autorizaţiei nr. 41 din 14.01.2015, b) s-a prescris că deciziile privind gestionarea patrimoniului debitorului să fie luate doar cu acordul prealabil al administratorului provizoriu, c) s-a permis înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale doar cu învoirea expresă a administratorului provizoriu, d) s-a aplicat sechestru pe bunurile (inclusiv hîrtiile de valoare, conturile bancare ce aparţin debitorului cu drept de proprietate şi pe corespondenţa comercială, e) s-a suspendat urmăririle individuale ale creditorilor şi executările silite asupra bunurilor debitorului, precum şi curgerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor acestora contra debitorului.
S-a instituit perioada de observaţie începând cu data adoptării prezentei încheieri şi s-a obligat debitorul ca în perioada de observaţie deciziile privind gestionarea patrimoniului să fie luate doar cu acordul prealabil al administratorului provizoriu.
S-a interzis debitorului înstrăinarea bunurilor sale, iar în cazul bunurilor perisabile sau celor ce îşi pierd iminent valoarea s-a obligat de a solicita acordul prealabil al administratorului provizoriu, s-a aplicat sechestru pe bunurile (inclusiv hîrtiile de valoare), conturile bancare ce aparţin debitorului cu drept de proprietate şi pe corespondenţa comercială, s-au suspendat urmăririle individuale ale 1 creditorilor şi executările silite asupra bunurilor debitorului, precum şi curgerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor acestora contra debitorului, s-a obligat administratorul provizoriu să prezinte pînă la data examinării cauzei un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare aplicate faţă de S.R.L.
„Diaolcor-Com”, să verifice existenţa temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate a debitorului, mărimea şi componenţa masei debitoare, oportunitatea şi posibilitatea continuării activităţii economice a întreprinderii, în perioada derulării procesului de insolvabilitate. S-au notificat despre aplicarea măsurilor de asigurare indicate în p. 2 al prezentei încheieri, organele şi instituţiile menţionate în art. 26 al Legii insolvabilităţii. S-a obligat debitorul să pună la dispoziţia administratorului provizoriu documentele activităţii economice şi contabile, titlurile de valoare pentru documentare. S-a stabilit examinarea cererii introductive privitor la intentarea procesului de insolvabilitate pentru data de 02 martie 2015 ora 11:00.
La data de 27 februarie 2015 administratorul provizoriu al societăţii cu răspundere limitată “Diaolcor-Com”, Î.I. “Gîrleanu Natalia” a depus în instanţa de insolvabilitate raportul cu privire la executarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 19 ianuarie 2015 în temeiul căruia a solicitat aprobarea remuneraţiei pentru perioada de îndeplinire a funcţiilor de administrator provizoriu în mărime totală de 11000 lei pentru 10 zile de administrare provizorie, cite 8250 lei lunar şi a cheltuielilor suportate de către administratorul provizoriu din contul propriu pentru îndeplinirea funcţiilor sale în mărime de 850 lei (expedierea notificărilor, scrisorilor recomandate, hîrtie, toner) La data de 09 aprilie 2015 administratorul provizoriu al societăţii cu răspundere limitată “Diaolcor-Com”, Î.I.
“Gîrleanu Natalia” a înaintat cerere prin care a solicitat stabilirea remuneraţiei pentru toată perioada de îndeplinire a funcţiei de administrator provizoriu în sumă de 21450 lei, pentru 2 luni şi 18 zile, precum şi cheltuielile suportate din cont propriu în mărime de 900 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015 s-a respins cererea introductivă înaintată de S.R.L. „Anser-Construct” precum şi cererile de alăturare şi s-a refuzat în intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de S.R.L. „Diaolcor-Com”. S-au anulat măsurile de asigurare aplicate prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 ianuarie 2015. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015 s-a admis parţial cererea administratorului provizoriu al societăţii cu răspundere limitată “Diaolcor-Com”, Î.I.
“Gîrleanu Natalia” privind incasarea remuneraţiei pentru perioada de administrare provizorie şi s-a incasat de la S.R.L. „Anser-Construct” în beneficiul Î.I. “Gîrleanu Natalia” remuneraţia pentru perioada de administrare provizorie în mărime de 12375 lei, precum şi cheltuielile suportate în perioada de administrare provizorie în mărime de 900 lei, iar în total suma de 13275 lei. La data de 18 mai 2015 administratorul provizoriu al societăţii cu răspundere limitată “Diaolcor-Com”, Î.I. “Gîrleanu Natalia” a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015, solicitînd repunerea în termen a recursului, admiterea recursului, casarea încheierii cu admiterea cererii privind încasarea remuneraţiei pentru perioada de administrare provizorie în mărime de 21450 lei şi a cheltuielilor suportate în mărime de 900 lei.
În motivarea recursului a menţionat că, instanţa de insolvabilitate a aplicat eronat normele de drept material şi anume prevederile Codului de procedură civilă şi a Legii insolvabilităţii, iar suma solicitată spre încasare cu titlu de remuneraţie este reală. 2 Afirmă că, la pronunţarea încheierii contestate, instanţa de insolvabilitate a admis integral cererea de încasare a remuneraţiei, însă din motive necunoscute şi contrar legislaţiei în vigoare a schimbat soluţia. Susţine că, în perioada de amînare a şedinţei de judecată a efectuat prestaţii efective în beneficiul debitorului insolvabil. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul urmează a fi respins ca tardiv din următoarele motive.
În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 426 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se depune şi se examinează în modul stabilit de prezentul capitol, cu excepţiile stabilite de prezenta secţiune. Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.
Din materialele cauzei rezultă că, încheierea Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată public la data de 09 aprilie 2015 (vol. I, f.d. 252, 256), iar recursul a fost depus la data de 18 mai 2015, cu depăşirea termenului legal (vol. II, f.d.
22). Colegiul reţine că, solicitarea repunerii în termen a recursului urmează a fi respinsă deoarece argumentele invocate de recurentă precum că, pînă la recepţionarea încheierii recurate (08 mai 2015) nu a ştiut că cererea sa a fost admisă parţial, respectiv pînă la data de 08 mai 2015 nu a avut temei pentru depunerea cererii de recurs sunt nejustificate or, potrivit procesului-verbal al şedinţei de judecată din 09 aprilie 2015 se atestă că, recurenta a fost prezentă la pronunţarea încheierii contestate şi a luat cunoştinţă de soluţia adoptată de instanţa de insolvabilitate pe marginea cererii sale, reflectată expres în dispozitivul încheierii Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015. Totodată, procesul-verbal al şedinţei de judecată invocat în calitate de probă a veridicităţii poziţiei sale şi a repunerii în termen a recursului nu poate fi reţinut deoarece în privinţa acestuia n-au fost prezentate observaţii în temeiul art. 275 alin. (6) din Codul civil, iar conţinutul procesului-verbal nominalizat este prezumat veridic.
Mai mult ca atît, în procesul-verbal nominalizat nu există nici o referire la soluţia adoptată de instanţa de insolvabilitate circumstanţă care face imposibilă contrapunerea datelor cuprinse în acesta cu soluţia dată prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015. Luînd în considerare cele menţionate supra, Colegiul ajunge la concluzia de a respinge cererea de repunere în termen înaintată de administratorul provizoriu al societăţii cu răspundere limitată “Diaolcor-Com”, Î.I. “Gîrleanu Natalia”. În această ordine de idei, instanţa de recurs apreciază că, contestarea actului judecătoresc cu depăşirea intervalului de timp menţionat, demonstrează atitudinea neglijentă a recurentului faţă de drepturile procedurale conferite de legislaţia naţională.
Pe cale de consecinţă, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unui act de dispoziţie judecătoresc definitiv şi irevocabil ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenţia pentru Apărarea 3 Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.
Relevantă în acest aspect este hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (cererea nr. 3236/03, 03 aprilie 2008) în conţinutul căreia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.
Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată. Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat.
Reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pîrîţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil. Urmare celor menţionate, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de administratorul provizoriu al societăţii cu răspundere limitată “Diaolcor-Com”, Î.I. “Gîrleanu Natalia” ca tardiv. În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge cererea de repunere în termen a recursului înaintată de administratorul provizoriu al societăţii cu răspundere limitată “Diaolcor-Com”, Î.I.
“Gîrleanu Natalia” ca neîntemeiată. Se respinge recursul declarat de administratorul provizoriu al societăţii cu răspundere limitată “Diaolcor-Com”, Î.I. “Gîrleanu Natalia” ca tardiv. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4