3ra-922/15 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-922/15 prima instanţă - V. Negru instanţa de apel - N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Roman Medeleanu în interesele Întreprinderii Individuale ”Motruc Aurelia”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Individuală ”Motruc Aurelia” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 24 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea Individuală ”Motruc Aurelia” și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 08 decembrie 2014. c o n s t a t ă La 21 iunie 2013, ÎI ”Motruc Aurelia” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, ÎI ”Motruc Aurelia” a indicat că la 21 martie 2013, a fost efectuat un control privind respectarea legislației fiscale la întreprindere, fiind întocmit actul de control în aceiași zi. De asemenea, a menționat că prin decizia nr. 1454/3/10 din 09 aprilie 2013, s-a decis aplicarea pentru încălcările legislației fiscale amendă în mărime de 50000 lei pentru depozitarea mărfurilor supuse marcării obligatorii cu timbre de acciz pe care timbrele de acciz sunt nevalabile. La 25 aprilie 2013, a fost depusă contestația împotriva deciziei nr. 1454/3/10 din 09 aprilie 2013, invocînd faptul că la efectuarea controlului nu a fost prezent conducătorul întreprinderii și nici un reprezentant al acesteia, actul de control nu a fost semnat de către conducătorul întreprinderii, ci de către o persoană neîmputernicită, la întocmirea actului de control, cît și a deciziei nu a participat personal un reprezentant legal împuternicit.

De asemenea, s-a menționat că întreprinderea arendează spațiu comercial de la Andrei Motruc cu suprafața de 195 m2, iar bunurile au fost ridicate dintr-o încăpere ce nu este obiectul contractului de locațiune și aparțin personal lui Andrei Motruc. Prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău, a fost respinsă contestația depusă. Decizia în cauză a fost motivată prin faptul că Aurelia Motruc a participat la 1 efectuarea controlului în calitate de vînzător, casier, fapt ce se confirmă prin copia de pe notița privind disponibilul mijloacelor bănești aflate în casierie completată personal de aceasta la momentul efectuării controlului. Totodată, s-a invocat că Andrei Motruc este salariatul ÎI ”Motruc Aurelia”, respectiv în calitate de angajat al întreprinderii în mod legal a participat la efectuarea controlului și a semnat actul de control.

Consideră decizia nr. 1454/3/10 din 09 aprilie 2013 și decizia nr. 438 din 23 mai 2013 ca fiind ilegale din următoarele considerente. Astfel, menționează că organul fiscal urma să înștiințeze întreprinderea despre inițierea controlului fiscal. Însă, o asemenea citație nu a fost emisă de organul fiscal, respectiv conducătorul întreprinderii nu a fost citat legal despre inițierea controlului fiscal. Nefiind citată în modul corespunzător, Aurelia Motruc nu a cunoscut despre data efectuării controlului fiscal, astfel fiindu-i încălcate drepturile pe care le are în conformitate cu legislația fiscală.

ÎI ”Motruc Aurelia” solicită anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău nr. 1454/3/10 din 09 aprilie 2013. Ulterior, la 04 octombrie 2013, ÎI ”Motruc Aurelia” a depus cerere de concretizare a cerințelor, solicitînd anularea actului de control din 21 martie 2013, anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău nr. 1454/3/10 din 09 aprilie 2013 și anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău nr. 438 din 23 mai 2013 (f.d. 46). Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 02 decembrie 2013, cererea a fost scoasă de pe rol (f.d. 53). Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 26 februarie 2014, a fost anulată încheierea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 02 decembrie 2013 (f.d.

69). Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 08 decembrie 2014, acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2015, a fost respins apelul declarat de ÎI ”Motruc Aurelia” și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 08 decembrie 2014. La 13 mai 2015, avocatul Roman Medeleanu a declarat în interesele ÎI ”Motruc Aurelia” recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu restituirea pricinii spre rejudecare la instanța de apel. Avocatul Roman Medeleanu, în motivarea recursului a menționat că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel.

Astfel, menționează că în cererea de apel, unul din motive care a fost invocat este faptul că actul de control din 21 martie 2013 a fost semnată de o persoană neîmputernicită. De asemenea, s-a menționat că nefiind citată de către organul fiscal conducătorul Aurelia Motruc nu a putut fi prezentă la efectuarea controlului și respectiv nu a semnat actul de control, iar după cum urmează din actul de control, acesta a fost semnat de Andrei Motruc și nu de către Aurelia Motruc, care în virtutea legii avea dreptul de semnătură. În acest sens, instanța de apel a motivat prim faptul că legislația fiscală nu prevede necesitatea deținerii unei procuri la etapa semnării actului de control. Consideră că instanța nu a luat în considerație faptul că conform art. 244 al.

(3) Cod 2 fiscal, împuternicirile reprezentantului altul decît cel legal trebuie confirmate printr-o procură, eliberată în conformitate cu prezentul articol, sau printr-un document ce atestă funcția ori împuternicirile pe care le deține – în cazul conductorului persoanei juridice. Deci, o asemenea procură prin care Andrei Motruc a fost împuternicit nu există, astfel actul de control urmînd a fi declarat nul deoarece a fost semnat de o persoană neîmputernicită. Prin urmare, neexpunerea asupra motivelor invocate în cererea de apel echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, și în acest caz urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel, întrucît o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs, astfel fiindu-i îngrădit dreptul de acces liber la justiție.

Totodată, invocă examinarea apelului în lipsa avocatului ÎI ”Motruc Aurelia”, căruia u i s-a comunicat data și ,locul ședinței de judecată. Consideră că în acest fel i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, din considerentele că instanța de apel a examinat pricina și a pronunțat decizia în lipsa părții, care a fost lipsită de posibilitatea de a se expune asupra apelului, de a prezenta probe întru argumentarea poziției sale. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 24 martie 2015, a fost expediată în adresa părților la 27 martie 2015 (f.d. 121), astfel, recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Roman Medeleanu în interesele ÎI ”Motruc Aurelia”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. 3 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Roman Medeleanu în interesele ÎI ”Motruc Aurelia” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către avocatul Roman Medeleanu în interesele Întreprinderii Individuale ”Motruc Aurelia” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4