2ra-1440/15 — Încasarea compensaţiei de concediere şi a penalităţii de întârziere.

Dosarul nr. 2ra-1440/15 Prima instanţă: L. Brînză Instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai şi A. Doga Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 24 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală şi Petru Moraru examinînd recursul declarat de Stati Sorin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Sorin Stati împotriva Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei” privind încasarea compensaţiei de concediere şi a penalităţii de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2015, prin care apelul declarat de Stati Sorin a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 19 noiembrie 2013. ACONSTATAT: La 18 februarie 2013 Stati Sorin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „ Poşta Moldovei” privind încasarea compensaţiei şi a penalităţii de întârziere. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat faptul că la 29 aprilie 2009, a fost angajat în cadrul Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei” în baza contractului individual de muncă nr. 16, în funcţia de director al Centrului de Prelucrare şi Transportare al Poştei. La 03 august 2009 a fost semnat un acord suplimentar la contractul enunţat supra. Prin ordinul nr. 29p din 22 ianuarie 2010, Sorin Stati a fost concediat din funcţia 1 de director al Centrului de Prelucrare şi Transportare a Poştei în temeiul art. 86 alin.(1) lit. t) Codul Muncii (f.d.

8, vol. I). Ulterior, prin ordinul nr. 65p din 17 februarie 2010, a fost desfăcut contractul individual de muncă nr. 16 din 29 aprilie 2009, încheiat între Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei” şi Sorin Stati (f.d. 9, vol. I). Precizează reclamantul că atît ordinul de concediere, cît şi ordinul de desfacere a contractului individual de muncă, i-au fost aduse la cunoştinţă la 17 februarie 2010. Susține reclamantul că potrivit pct. 12.2 din contractul individual de muncă, introdus prin acordul suplimentar din 03 august 2009, în caz de desfacere a contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, salariatului i se achită o compensaţie în mărime de 10 salarii medii lunare. Consideră reclamantul că în condițiile în care salariul mediu lunar constituia 8737 lei, suma ce urmează a fi încasată este de 87370 lei.

Solicită Stati Sorin încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei” a compensaţiei de concediere în mărime de 87370 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 95670,15 lei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 noiembrie 2013 acţiunea înaintată de Sorin Stati împotriva Înterprinderii de Stat „Poşta Moldovei” privind încasarea compensaţiei de concediere şi a penalităţii de întârziere, a fost respinsă ca fiind tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014 a fost admis apelul declarat de către Stati Sorin, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 noiembrie 2013 și dispusă scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată, pe motivul nerespectării procedurii de soluționare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 noiembrie 2014, recursul declarat de Stati Sorin a fost admis, decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014 a fost casată, pricina fiind remisă pentru rejudecare în instanţa de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2015, apelul declarat de Stati Sorin a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 19 noiembrie 2013 La 10 aprilie 2015 Stati Sorin, a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care pretenţiile sale să fie admise integral. În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale, deoarece, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

2 Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost recepţionată de către recurent la 20 februarie 2015 (f.d. 8, vol. II), iar recursul a fost declarat la 10 aprilie 2015. Prin urmare, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. La 11 mai 2015 în adresa intimatei Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei” a fost expediată copia recursului. La 28 mai 2015 a parvenit referinţa prin care Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei” a solicitat declararea recursului inadmisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Stati Sorin întemeiat şi care urmează a fi admis. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele cauzei rezultă că la 18 februarie 2013, ora. 19.52, Stati Sorin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei” prin intermediul Oficiului Poştal (f.d.

67, vol. I), fiind înregistrată la 19 februarie 2013. Reclamantul – recurent a solicitat încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei” a compensaţiei de concediere în mărime de 87370 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 95670,15 lei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 noiembrie 2013, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2015 acţiunea înaintată de Sorin Stati împotriva Înterprinderii de Stat „Poşta Moldovei” privind încasarea compensaţiei de concediere şi a penalităţii de întârziere, a fost respinsă ca fiind tardivă.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă în raport cu probele anexate la dosar, consideră oportun de a reitera prevederile art. 355, alin. (1), lit. b) Codul Muncii, care statuiază expres că cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului. Instanţa de recurs, prin prisma situaţiei de fapt din prezenta speţă, punctează că 3 prin ordinul nr. 65p din 17 februarie 2010 a fost desfăcut contractul individual de muncă nr. 16 din 29 aprilie 2009 încheiat între Întreprinderea de Stat “Poşta Moldovei“ în calitate de angajator şi Stati Sorin în calitate de salariat.

Cu ordinul respectiv salariatul Stati Sorina a făcut cunoştinţă la 17 februarie 2010 ora 10.35 (f.d. 9, vol. I). Potrivit art. 272, alin. (1) Cod Civil – termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Prin urmare, dreptul la acţiune a reclamantului – recurent Stati Sorin apare la 17 februarie 2010, iar termenul limită de înaintarea a acţiunii privind plata drepturilor salariale este 17 februarie 2013, însă avînd în vedere că această dată a căzut în zi de duminică, data limită pentru înaintarea acţiunii va fi 18 februarie 2013. Or, potrivit art. 265 Cod Civil – dacă ultima zi a termenului este o zi de duminică, de sîmbătă sau o zi care, în conformitate cu legea în vigoare, la locul executării obligaţiei este zi de odihnă, termenul expiră în următoarea zi lucrătoare.

Actele pricinii atestă faptul că Stati Sorin a înaintat cererea de chemre în judecată la 18 februarie 2013, ora 19.52, fapt confirmat prin bonul de plată nr. 71078 anexat la materialele dosarului eliberat de Întreprinderea de Stat “Poşta Moldovei“ (f.d. 67, vol. I), şi înregistrată de către Oficiul Poştal la 19 februarie 2013, fapt certificat prin avizul de recepţie (f.d. 92, vol. I), şi prin copiile din registrul de evidenţă a Întreprinderii de Stat “Poşta Moldovei“ (f.d. 168, vol. I). În acest sens, instanţa de recurs reiterează prevederile art. 264, alin. (6) Cod Civil – documentele depuse la oficiile poştale sau telegrafice pînă la ora 24 a ultimei zile a termenului se consideră depuse în termen.

Echivalează cu depunerea la poştă transmiterea textului documentului prin teletip, fax şi prin alte mijloace de comunicaţie. Prin urmare, la rejudecare instanţa de apel, avînd la bază normele citate, urmează să verifice încadrarea în termenul legal a cereri de chemare în judecată înaintată de Sorin Stati împotriva Înterprinderii de Stat „Poşta Moldovei” privind încasarea compensaţiei de concediere şi a penalităţii de întârziere.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Aministrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie prin prisma documentelor anexate la dosar specifică faptul că Stati Sorin a fost angajat în cadrul Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei” în funcţia de director al Centrului de Prelucrare şi Transportare al Poştei în baza contractului individual de muncă din 29 aprilie 2009 nr. 16. Ulterior, la 03 august 2009 între părţile contractante a fost încheiat un acord suplimentar la acest contract, avînd ca scop modificarea pct. 12. Astfel, prin pct. 12,2 al contractului s-a stabilit că în caz de desfacere a contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, salariatului i se achită 4 compensaţie în mărime de 10 salarii medii lunare.

În acest sens instanţa de recurs consideră oportun de a reitera prevederile art. 68, alin. (1) Codul Muncii – contractul individual de muncă nu poate fi modificat decît printr-un acord suplimentar semnat de părţi, care se anexează la contract şi este parte integrantă a acestuia. Potrivit prevederilor art. 327, alin. (19 Codul Muncii – partea contractului individual de muncă (angajatorul sau salariatul) care a cauzat, în legătură cu exercitarea obligaţiilor sale de muncă, un prejudiciu material şi/sau moral celeilalte părţi repară acest prejudiciu conform prevederilor prezentului cod şi altor acte normative.

Iar potrivit prevedrilor art. 330, alin. (2) din acelaşi Cod – în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizaţiei de concediu (art.117), a plăţilor în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăţi (art.123, 124, 127, 139, 186, 227 lit.j), 228 alin. (8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen. Astfel, prin prisma normelor citate supra, la rejudecare instanţa de apel urmează să verifice temeinicia pretenţiilor invocate de către Stati Sorin în cererea de chemare în judecată, consecinţele neexecutării pct. 12.2 din contractul individual de muncă şi aplicabilitatea art. 330 Codul Muncii.

Instanţa de recurs reaminteşte faptul că instanţa de apel urmează să ea ca pilon de bază în soluţionarea litigiului respectiv, dreptul recurentului – reclamanta Satati Sorin de acces liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, drepturi apărate de către Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Colegiul menţionează că circumstanţele relatate supra atrag încălcarea dreptrilor enunţate, respectarea căruia este accentuată şi în jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Concomitent, conform art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 373 CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decît aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepţia 5 cazurilor cînd consimte şi cînd hotărîrea este atacată şi de alţi participanţi la proces.

În sprijinul normelor naţionale vin şi reglementările Curţii Europene pentru Drepturile Omului, jurisprudenţa căreia îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri de a beneficia de respectarea acestor norme, fiind piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil. Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Stati Sorin, a casa decizia instanţei de apel, restituind pricina pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Stati Sorin.

Se casează deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Sorin Stati împotriva Înterprinderii de Stat „Poşta Moldovei” privind încasarea compensaţiei de concediere şi a penalităţii de întârziere, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia este nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Petru Moraru 6