2rac-193/15 — Încasarea sumei

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 2rac-193/15 Judecător: V. Efros Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Vascan, M. Anton, I. Cotruță ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iurie Bejenaru Judecători Liliana Catan, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către: -Universitatea Libere Internațională din Moldova; -Societatea cu Răspundere Limitată „Macradin”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Macradin” împotriva Universității Libere Internaţionale din Moldova privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 25 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de SRL „Macradin”, casată parțial hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 12 mai 2014 fiind emisă hotărîre nouă în partea casată și a fost menținută hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 16 decembrie 2014, c o n s t a t ă : La 30 mai 2013, SRL „Macradin” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Universității Libere Internaţionale din Moldova, solicitînd încasarea sumei de compensări şi pierderi legate de încălcarea termenului de plată în sumă de 302 492 lei şi taxa de stat în sumă de 55 lei. Ulterior, concretizîndu-şi pretenţiile SRL „Macradin” a solicitat încasarea sumei de compensări şi pierderi legate de încălcarea termenului de plata în sumă de 302 492 lei şi taxa de stat în sumă de 9 074 lei. Totodată, reclamanta a solicitat instanţei de judecată repunerea în termenul de prescripţie a cererii de chemare în judecată.

În motivarea acţiunii, SRL „Macradin” a indicat că, potrivit contractului nr. 20- McUL/05.06 din 18 mai 2006 încheiat între SRL „Macradin” şi ULIM au fost executate lucrări de construcţie şi au fost semnate actele de executare a lucrărilor. De asemenea, SRL „Macradin” a precizat, că litigiul respectiv a fost examinat în instanţa de judecată şi prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 martie 2013 datoria iniţială a fost micșorată de la 492 612 lei pînă la 424 930 lei. Suma iniţială a restanţei de 492 612 lei a fost încasată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iulie 2010, de aceea procentajul a fost calculat reieşind din suma finală a datoriei. Totodată, întru motivarea solicitării sale privind repunerea acţiunii în termenul de prescripţie extinctivă, a indicat că neștiind suma finală a datoriei nu a înaintat cerere de chemare în judecată referitor la compensarea pierderilor legate de încălcarea termenului de plată.

Astfel, SRL „Macradin” consideră, că Universitatea Liberă Internațională din Moldova a încălcat termenii de plată pentru lucrările executate începînd de la data de 31 decembrie 2007 şi anume din acest termen sunt calculate procentele de încălcare a termenului de plată şi folosire a surselor financiare. La fel, SRL „Macradin” a solicitat încasarea dobînzii de întîrziere în baza art. 619 Cod Civil, iar termenul de prescripţie consideră că a fost suspendat. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 mai 2014, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi tardivă. Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 16 decembrie 2014 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind repunerea în termen înaintată de către SRL „Macradin” în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a reclamantei SRL „Macradin” împotriva Universității Libere Internaţionale din Moldova privind încasarea sumei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2015, a fost admis apelul declarat de SRL „Macradin”, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 mai 2014, în partea în care a fost respinsă ca neîntemeiată şi tardivă cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Macradin” împotriva Universității Libere Internaţionale din Moldova privind încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 302 492 lei şi a taxei de stat în mărime de 9074 lei pentru perioada 30 mai 2010 – 05 iulie 2010 şi s-a adoptat o hotărîre nouă în această parte, prin care, acţiunea SRL „Macradin” a fost admisă parţial. S-a încasat de la Universitatea Liberă Internațională din Moldova în beneficiul SRL „Macradin”, dobînda de întîrziere în mărime de 8 177 lei pentru perioada 30 mai 2010 – 05 iulie 2010 şi taxa de stat pentru depunerea acţiunii în mărime de 270 lei, proporțional pretenţiilor admise.

S-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 mai 2014, în partea în care a fost respinsă ca tardivă cererea de chemare în judecată a SRL „Macradin” împotriva Universității Libere Internaţionale din Moldova privind încasarea dobînzii de întîrziere pentru perioada 31 decembrie 2007 – 30 mai 2010. S-a menţinut hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 16 decembrie 2014, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind repunerea în termen înaintată de către SRL „Macradin” în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Macradin” împotriva Universității Libere Internaţionale din Moldova privind încasarea dobînzii de întîrziere.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 24 aprilie 2015, în termenul prevăzut de lege, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova prin intermediul reprezentantului său avocatul Gheorghe Covaliu (mandat nr. 0279969) a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2015 și menținerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 mai 2014 și a hotărîrii suplimentare din 16 decembrie 2014. În motivarea recursului a indicat că, decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală, instanţa incorect aplicînd termenul de prescripţie extinctivă stabilit de art. 267 alin. (1) CC.

La 07 mai 2015, SRL „Macradin” prin intermediul reprezentantului său avocatul Vera Sterpu (mandat nr. 0227879) a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel din 25 februarie 2015 şi emiterea unei noi hotărîri prin care a se restabili termenul de prescripţie şi în temeiul art. 277 alin. (1) din Codul Civil a se considera întrerupt termenul de prescripţie pînă la 27.03.2013, încasarea de la ULIM a sumei de 294 315 lei, a dobînzii de întîrziere conform art. 585 şi 619 CC RM, cît şi a taxei de stat în mărime de 20 011,5 lei. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel din 25.02.2015 cît şi cu hotărîrea primei instanţe din 12.05.2014 şi cu cea suplimentară din 16.12.2014, or instanţele au interpretat eronat normele de drept material şi procedural.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 25.02.2015 (f.d. 147), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul SRL „Macradin” se consideră declarat în termen. La 29 mai 2015, SRL „Macradin” prin intermediul reprezentantului său avocatul Vera Sterpu a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat de ULIM, solicitînd respingerea acestuia. La 18 iunie 2015, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova prin intermediul reprezentantului său avocatul Gheorghe Covaliu a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat de SRL „Macradin”, solicitînd declararea acestuia inadmisibil.

Examinînd temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursurile urmează a fi declarate inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Universitatea Liberă Internaţională din Moldova cît şi recursul declarat de SRL „Macradin” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Universitatea Liberă Internaţională din Moldova cît şi recursul declarat de SRL „Macradin” ca fiind inadmisibile. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Universitatea Liberă Internaţională din Moldova şi recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Macradin” se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iurie Bejenaru Judecătorii Liliana Catan Ion Druţă