2rac-97/17 — încasarea cheltuielilor de asistență juridică

Prima instanță, Jud. Rîșcani mun. Chișinău: A. Ciubotaru dosarul nr. 2rac-97/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

M. Ciugureanu, G. Dașchevici, E. Clim

Î N C H E I E R E

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Macradin”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Instituției de Învățământ

„Universitatea Liberă Internațională din Moldova” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Macradin” cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Instituția de Învățământ „Universitatea Liberă

Internațională din Moldova”, casată integral hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 26 februarie 2016 și emisă o hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă

La 09 noiembrie 2015, ULIM a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL

„Macradin” cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la 30 mai 2013 SRL „Macradin” s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ULIM privind încasarea sumei de

302 494 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 mai 2014, acțiunea

a fost respinsă integral ca neîntemeiată și tardivă. La 25 februarie 2015, Curtea de Apel

Chișinău a casat în parte hotărârea primei instanțe și a emis o hotărâre nouă de încasare

din contul ULIM în beneficiul SRL „Macradin” a sumei de 8177 lei și taxei de stat în

sumă de 270 lei.

Indică ULIM că pentru acordarea asistenței juridice, a încheiat cu Cabinetul

Avocatului „Covaliu Gheorghe” contractul nr. 065-1 din 25 octombrie 2013 de prestare

a serviciilor juridice cu stabilirea onorariului de 30 000 lei. Prin actul din 29 iunie 2015

de executare a contractului din 25 octombrie 2013 suma onorariului a fost micșorată la

21 000 lei, în legătură cu satisfacerea parțială a pretențiilor SRL „Macradin” și achitată

prin ordinul de plată nr. 702 din 29 iulie 2015. În cadrul instanței de fond au avut loc 5

ședințe de judecată, iar în cea de apel 4 ședințe, pe parcursul examinării pricinii au fost

1

prezentate referințe, explicații, argumentări și obiecții bazate pe studierea legislației,

practicii judiciare și literaturii practico-științifice.

Consideră reclamanta că suma achitată pentru asistența juridică este reală, necesară

și rezonabilă, reieșind din volumul considerabil de lucru și perioada de mai mult de un

an și jumătate de participare în acest dosar, complexitatea cauzei și dificultatea

problemelor din speță, specializarea avocatului în domeniu mai mult de 35 ani, limitarea

posibilității de a lucra pe alte dosare și rezultatul obținut în apărarea drepturilor ULIM.

La stabilirea onorariului s-a ținut cont de Recomandările privind cuantumul onorariului

avocaților aprobat prin decizia Consiliului Uniunii Avocaților nr. 2 din 30 martie 2012,

potrivit cărora onorariul de succes este rezonabil la un plafon de 17 % din valoarea

acțiunii, la caz fiind de peste 50 000 lei.

Solicită încasarea din contul SRL „Macradin” a cheltuielilor de asistență juridică în

sumă de 21 000 lei și taxei de stat în sumă de 630 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 26 februarie 2016, acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată. În motivarea concluziei sale, instanța de fond a invocat

neprezentarea probelor concludente și pertinente ce ar dovedi suportarea de către

reclamantă a cheltuielilor de asistență juridică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, a fost admis apelul

declarat de către ULIM, casată integral hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din

26 februarie 2016 și emisă o hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii, cu încasarea

din contul SRL „Macradin” în beneficiul ULIM cheltuielilor de asistență juridică în

sumă de 10 000 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de apel a constatat că cheltuielile de asistență juridică suportate de către

ULIM au fost reale și necesare în vederea asigurării dreptului la apărare, însă reieșind

din obiectul acțiunii civile și faptul că a fost examinată în trei instanțe cu participarea

avocatului Covaliu Gheorghe, rezonabilă pentru compensare, inclusiv în raport cu

cuantumul pretențiilor admise ale SRL „Macradin”, este suma de 10 000 lei.

La 05 ianuarie 2017, SRL „Macradin” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 26 octombrie 2016 și menținerea hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 26 februarie 2016.

În susținerea recursului, SRL „Macradin” a invocat că decizia instanței de apel

este neîntemeiată, fiind emisă cu aprecierea arbitrară a probelor.

Consideră recurenta eronată concluzia Curții de Apel Chișinău precum că suma de

21000 lei transferată de către ULIM pe contul CA „Covaliu Gheorghe” prin ordinul de

plată nr. 702 din 29 iulie 2015, ar fi fost achitată conform contractului de asistență

juridică din 25 octombrie 2013, deoarece în ordinul dat la rubrica „destinația plății” este

indicat alt contract, și anume contractul fără număr din 29 iunie 2015, care nu a fost

prezentat la materialele pricinii. Prin urmare, instanța de fond întemeiat a respins integral

acțiunea din motivul neprezentării probelor concludente și pertinente ce ar dovedi

suportarea de către ULIM a cheltuielilor de asistență juridică.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 26

octombrie 2016 redactată integral, a fost expediată în adresa SRL „Macradin” la 13

2

decembrie 2016, potrivit scrisorii de însoțire nr. 9750 (f.d. 88) și a fost recepționată la 22

decembrie 2016 (f.d. 98).

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către SRL „Macradin” la 05

ianuarie 2017, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 07 februarie 2017, în adresa intimatei ULIM a fost expediată copia recursului

declarat de către SRL „Macradin”, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 28 februarie 2017, ULIM a depus referință, solicitând declararea recursului

SRL „Macradin” inadmisibil, deoarece nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 CPC, argumentele invocate fiind deja combătute în decizia instanței de apel.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile și

obiecțiile expuse în referință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Macradin” este

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Macradin” nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea

3

eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului, argumentul invocat de către

SRL „Macradin” precum că potrivit ordinului de plată nr. 702 din 29 iulie 2015 suma de

21 000 lei a fost achitată în baza altui contract și anume, fără număr din 29 iunie 2015,

care nu se regăsește la materialele pricinii, deoarece în ordinul de plată la rubrica

„destinația plății” se face referire la actul din 29 iunie 2015 de executare a contractului

de asistență juridică din 25 octombrie 2013, iar numirea acestuia drept „contract”

reprezintă o semnificație generică a actului prin care s-a determinat cuantumul

onorariului avocatului.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi

respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a

acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanța de apel s-

a pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Macradin” ca

inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Macradin” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

4