2ra-1364/15 — Declararea cuntractelor nule, modificarea contractelor de vînzare cumpărare

Prima instanţă: S. Teleucă 2ra-1364/15 Instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Dumitru Mardari, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bobeică Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bobeică Andrei împotriva lui Luca Mariana, Luca Dumitru, Lungu Raisa, Barcari Nina, Societăţii cu Răspundere Limitată „Grialped Angro”, intervenienţi accesorii notarul Butnaru Rodion şi Cheşcu Hristofor, Oficiul Cadastral Teritorial Călăraşi privind declararea nulă şi modificarea contractelor de vînzare-cumpărare, repunerea în termen acţiunea cu privire la atribuirea drepturilor şi obligaţiilor de cumpărător, obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Călăraşi de a efectua modificările şi cererea reconvenţională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „ Grialped Agro” împotriva lui Bobeică Andrei, Luca Larisa, Chicu Vasile, Luca Vera, Luca Mariana, Lungu Larisa, Barcari Nina privind recunoaşterea în calitate de cumpărător de bună credinţă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Bobeico Andrei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 19 iunie 2013, c o n s t a t ă: La 31 iulie 2006,

Bobeică Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Luca Mariana, Luca Dumitru, Lungu Raisa, Barcari Nina, Societăţii cu Răspundere Limitată „Grialped Angro”, intervenienţi accesorii notarul Butnaru Rodion şi Cheşcu Hristofor, Oficiul Cadastral Teritorial Călăraşi privind declararea nulă şi modificarea contractelor de vînzare- cumpărare, repunerea în termen acţiunea cu privire la atribuirea drepturilor şi obligaţiilor de cumpărător, obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Călăraşi de a efectua modificările corespunzătoare în registrul cadastral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, conform procesului-verbal nr. 7 din 13 noiembrie 2000, depozitul cu subsol cu suprafaţa totală 310, 2 m.p.

cu nr. cadastral 25227000.205.01 a fost atribuit în proprietate comună pe cote părţi la un grup de 119 persoane, locuitori al s. Horodişte r. Călăraşi în urma privatizării CAP „Vinhor”, printre care era şi reclamantul, astfel reprezentant al grupului de coproprietari a fost aleasă Lungu Raisa. Reclamantul invocă că cotele părţi nu au fost stabilite ideal şi fix, respectiv depozitul dat se afla în proprietatea comună în devălmăşie la toate 119 persoane. Menţionează că la 01 decembrie 2005, Luca Mariana, prin înşelăciune, a dus-o în eroare pe soţia reclamantului Bobeico Feodora, ultima semnînd contractul de vînzare-cumpărare a cotei părţi din depozit, din numele său, deşi nu avea asemenea împuterniciri.

Ulterior, la 07 aprilie 2006, Luca Mariana a convins-o pe Lungu Raisa, fiind reprezentant al grupului de cotaşi şi a încheiat contractul de vînzare- cumpărare a depozitului în litigiu, autentificat la notar, astfel invocă că Lungu Raisa nu a efectuat acţiunile necesare pentru a da posibilitatea realizării dreptului de preemţiune deţinut de către reclamant, deşi ştia cu certitudine că reclamantul doreşte să procure acest imobil. Reclamantul indică că cînd a aflat despre faptul că Lungu Raisa, a vîndut întregul imobil lui Luca Mariana, care nu numai că nu deţinea careva cotă-parte din imobilul privatizat, nici nu locuia în s. Horodişte, r. Călăraşi, s-a adresat la 31 iulie 2006 cu cerere de chemare în judecată.

Invocă că Luca Marian cunoştea faptul că imobilul se află în litigiu şi la data de 25 ianuarie 2008 vinde acest imobil lui Barcari Nina, locuitoare a mun. Chişinău, care nu avea nici un drept la depozitul privatizat de către cotaşi, la rîndul său Barcari Nina, ştiind cu certitudine că în privinţa depozitului în cauză există în litigiu, prin contractul de vînzare-cumpărare din 19 februarie 2008, vinde depozitul în cauză SRL „Grialped”. Reclamantul solicită declararea nulă a contractului de vînzare-cumpărare nr. 706 din 07 aprilie 2006. În cadrul şedinţei de judecată, SRL „Grialped” a înaintat cerere reconvenţională împotriva lui Bobeică Andrei, Luca Larisa, Chicu Vasile, Luca Vera, Luca Mariana, Lungu Larisa, Barcari Nina privind recunoaşterea sa în calitate de dobînditor de bună credinţă a imobilului în cauză.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 19 februarie 2008, el a procurat de la Barcari Nina 86, 11% cota parte din depozit cu subsol, cu suprafaţa de 310, 2 m.p cu numărul de inventar 3, rezultat în urma privatizării CAP „Vinhor”, situat în extravilanul s. Horodişte, r. Călăraşi, înregistrînd dreptul de proprietate la OCT Călăraşi, intrînd în posesia deplină a imobilului procurat, astfel pînă la procurarea şi la întocmirea contractului de vînzare-cumpărare a imobilului în cauză, a verificat dacă nu existau impedimente şi din informaţia de la OCT Călăraşi careva grevări sau interdicţii la înstrăinare a imobilului în cauză nu existau. Astfel, solicită SRL „Grialped” recunoaşterea sa în calitate de dobînditor de bună credinţă a imobilului litigios.

Prin hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 19 iunie 2013, cererea de chemare în judecată depusă de Bobeico Andrei a fost admisă parţial şi s-a dispus declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a cotei-părţi valorice, calculată în depozit cu subsol, nr. de invetar 3, primit în rezultatul privatizării CAP „Vinhor”, în sumă de 324 lei, la preţul de 324 lei care constituie 0, 5352578%, încheiat la 01 decembrie 2005 între Bobeică Andrei şi Luca Mariana; anularea parţială a contractului încheiat la 07 aprilie 2006 şi autentificat de notarul Rodion Butnaru sub numărul 706 între Lungu Raisa şi Luca Mariana, de vînzare-cumpărare a 86, 111 % din construcţie ale gospodăriei agricole „depozit cu subsol” de 310, 2 m2, amplasat în s. Horodişte, r. Călăraşi, cu excluderea cotei părţi valorice de 0, 5352478%, în baza certificatului nr. 79 din 01-11-1999, care î-i aparţine cu drept de proprietate lui Bobeico Andrei; radierea din Registrul bunurilor imobile a cotei părţi valorice, de 05352578% din imobilul cu nr. cadastral 2527000.205.01, care î-i aparţine lui Bobeico Andrei, obligarea OCT Călăraşi de a efectua corectările sus indicate în Registrul bunurilor imobile.

Totodată, s-a admis parţial cererea reconvenţională depusă de SRL „Grialped Angro”, s-a recunoscut ultimul cumpărător de bună-credinţă a imobilului cu suprafaţa de 310, 2 m.p. cu nr. cadastral 2527000.205.01 din Construcţie ale gospodăriei agricole „depozit cu subsol”, amplasat în s. Horodişte r. Călăraşi cu cota parte de 85, 5747422%. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, a fost respins apelul declarat de către Bobeică Andrei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 19 iunie 2013. Judecătorul Iulia Cimpoi prin opinia separată în prezenta cauză civilă, a reţinut că cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015 nu este de acord, deoarece consideră hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 19 iunie 2013 ca fiind nefondată şi ilegală.

La 16 martie 2015, Bobeică Andrei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Călăraşi din 19 iunie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă integral acţiunea înaintată de către Bobeică Andrei, iar cererea reconvenţională înaintată de către SRL „Grialped” să fie respinsă. În motivarea cererii de recurs, recurentul Bobeică Andrei a invocat că decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, deoarece a fost emisă cu încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, care au dus la soluţionarea greşită a pricinii şi încălcarea drepturilor fundamentale ale omului.

Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bobeică Andrei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bobeică Andrei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bobeică Andrei ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Bobeică Andrei. Încheierea este irevocabilă. Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas