2ra-1317/14 — Declararea nulităţii şi modificarea contractelor, repunerea în termen, recunoaşterea calităţii de cumpărător de bună-credinţă

prima instanţă – V. Criucicova dosarul nr. 2ra-1317/14 instanţa de apel – N. Cernat, L. Bulgac, A. Gavriliţa DECIZIE 06 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Societatea Comercială „Grialpet-Agro” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Bobeică împotriva Marianei Luca, Dumitru Luca, Raisei Lungu, Ninei Barcari şi Societăţii Comerciale „Grialpet-Agro” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la declararea nulităţii şi modificarea contractelor de vânzare-cumpărare, repunerea în termen a acţiunii cu privire la atribuirea drepturilor şi obligaţiilor de cumpărător şi la cererea reconvenţională a Societăţii Comerciale „Grialpet-Agro” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Andrei Bobeică, Larisei Luca, Vasile Chicu, Ecaterinei Boldurescu, Verei Luca, Marianei Luca, Larisei Lungu, Ninei Barcari, notarului Rodion Butnaru și notarului Hristofor Cheșcu cu privire la recunoaşterea în calitate de cumpărător de bună-credinţă împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Andrei Bobeică,

casată hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 19 iunie 2013 şi emisă o hotărâre nouă prin care a fost admisă acţiunea lui Andrei Bobeică şi respinsă acţiunea reconvenţională constată: La 31 iulie 2006, Andrei Bobeică şi Larisa Luca, Vasile Chicu, Ecaterina Boldurescu, Vera Luca, reprezentate de către Andrei Bobeică au depus cerere de chemare în judecată împotriva Marianei Luca cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare. În motivarea acţiunii au indicat că Andrei Bobeică este coproprietar cu cota parte valorică în mărime de 1815 lei a 86,11 % din construcţii ale gospodăriei agricole (depozit cu subsol) din sat. Horodişte, r-nul Călăraşi. Menţionează că la 07 aprilie 2006 la Biroul notarului Rodion Butnaru a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a 86,11% din construcţii ale gospodăriei agricole (depozit cu subsol) între vânzătorul Raisa Lungu şi cumpărătorul Mariana Luca.

Afirmă că temei de a vinde depozitul nominalizat a constituit procesul-verbal nr. 7 din 13 noiembrie 2000 a Adunării Generale a coproprietarilor. 1 Invocă că fără a fi coproprietar al grupului dat, Mariana Luca făcând nişte tranzacţii neoficiale cu majoritatea membrilor grupului le-a achitat acestora sumele de bani echivalente (aproximativ) pentru cotele-părţi valorice. La 01 decembrie 2005 Mariana Luca, pe de o parte, şi Feodora Bobeică au semnat contractul de vânzare-cumpărare a cotei-părţi valorice care îi aparţine. Susţine că coproprietar al cotei-părţi este el - Andrei Bobeică, şi nu Feodora Bobeică, care nu avea nici o împuternicire legală, respectiv Mariana Luca nu a avut dreptul de a încheia contract de vânzare-cumpărare a cotei-părţi cu o persoană care nu este coproprietar şi nu are nimic cu obiectul dat.

Mai indică că banii au fost achitaţi coproprietarilor în luna decembrie 2005, iar actul de vânzare-cumpărare a fost întocmit la notar la 07 aprilie 2006. Adresându-se la notar cu o interpelare pentru a solicita copia procesului-verbal în baza căruia s-a întocmit contractul menţionat, afirmă că a fost refuzat din motive neclare. Consideră că principalul vinovat în acţiunile întreprinse este Mariana Luca care a cunoscut în mod cert despre faptul că Andrei Bobeică doreşte să procure imobilul dat, dar a acţionat ascuns şi ilegal. Solicită declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 706 din 07 aprilie 2006 încheiat între Raisa Lungu şi Mariana Luca cu privire la 86,11 % din construcţii ale gospodăriei agricole (depozit cu subsol) din sat.

Horodişte, r-nul Călăraşi, cu suprafaţa totală de 310,2 m2. Ulterior, Larisa Luca, Vasile Chicu, Ecaterina Boldurescu, Vera Luca, reprezentaţi de Aliona Postoroncă şi Mariana Cocoş au depus cerere suplimentară, prin care au solicitat declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 706 din 07 aprilie 2006 încheiat între Raisa Lungu şi Mariana Luca cu privire la 86,11 % din construcţii ale gospodăriei agricole (depozit cu subsol) din sat. Horodişte, r-nul Călăraşi, cu suprafaţa totală de 310,2 m2. În motivarea cererii au indicat că susţin pe deplin pretenţiile cererii de bază, adăugător menţionând că la primirea sumei de bani de la pârâtă nu li s-a explicat în baza cărui temei se efectua tranzacţia şi efectele ei.

Afirmă că la momentul primirii sumelor de bani, de către Mariana Luca au fost prezentate foi care nu întruneau conţinutul şi forma unui contract, adică nu erau inserate clauze care prevăd drepturile şi obligaţiile părţilor, răspunderea. Susţine că aşa zisul „contract” a fost încheiat cu inducerea în eroare a părţilor contractante, şi anume eroarea constă în reprezentarea greşită a acestei situaţii faptice la încheierea actului juridic, situaţie prevăzută de art. 227 Cod civil. Menţionează că şi-au dat seama despre faptul că au fost duşi în eroare prin viclenie în momentul când a aflat că la 07 aprilie 2006 a fost încheiat un contract de vânzare- cumpărare la notar prin care ei coproprietarii au pierdut dreptul la proprietatea lor.

Iar din motiv că banii i-au primit în luna decembrie 2005, nu au avut temei să presupună despre acţiunile ilicite ale pârâtei. Invocă că acţiunile pârâtei întrunesc în sine comportament dolosiv şi viclean determinând persoanele să încheie actul juridic. Indică că la semnarea contractului în baza cărui au primit bani nu au cunoscut şi nu au avut posibilitatea să cunoască despre faptul că pârâta nu l-a înştiinţat pe Andrei Bobeică despre acţiunile sale şi fiind duşi în eroare nu au cunoscut că trebuia să înştiinţeze în scris ceilalţi coproprietari că ei intenţionează să vândă cota-parte. 2 Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 noiembrie 2006 a fost atrasă în proces Raisa Lungu în calitate de pârât.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 septembrie 2007 acţiunea a fost strămutată spre judecare la Judecătoria Călăraşi. La 04 decembrie 2008, Andrei Bobeica şi Larisa Luca, Vasile Chicu, Ecaterina Boldurescu, Vera Luca, reprezentate de către Andrei Bobeică au depus cerere suplimentară, solicitând declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 460 din 25 ianuarie 2008 cu privire la 86,11% cotă-parte din imobilul construcţii ale gospodăriei agricole (depozit cu subsol) din sat. Horodişte, r-nul Călăraşi şi contractului de vânzare- cumpărare nr. 937 din 19 februarie 2008 a aceluiaşi imobil. În susţinerea cererii menţionează că înainte de aplicarea sechestrului pe bunul litigios, Mariana Luca cunoştea cu certitudine despre acţiunea civilă cu privire la obiectul în litigiu şi folosindu-se repetat de rea-credinţă şi acţionând cu un comportament viclean a înstrăinat bunul dat.

Indică că la 19 februarie 2008 a fost încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare nr. 937 a bunului aflat în litigiu, între Nina Barcari în calitate de vânzător şi SC „Grialpet- Agro” SRL în calitate de cumpărător. Afirmă că bază la încheierea contractului sus nominalizat a constituit contractul de vânzare-cumpărare nr. 460 din 25 ianuarie 2008, ambele fiind acte juridice simulate.

Consideră că din cele relatate se observă şi se deduce uşor acţiunile ilegale şi de rea- credinţă a părţilor din contracte, astfel încercând de a muşamaliza acţiunile anterioare ale acestora, mai ales că toţi locatarii şi foştii coproprietari cunoşteau că bunul imobil se află în litigiu din 31 iulie 2006. Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 10 februarie 2009 au fost declarate nule contractele de vânzare-cumpărare a cotei valorice din 01 decembrie 2005 între Andrei Bobeică şi Mariana Luca calculată în depozit cu subsol 1757 m3 cu număr de inventar 3, primit în rezultatul privatizării CAP „Vinhor” în sumă de 129 lei, din 05 decembrie 2005 încheiat între Vera Luca şi Mariana Luca pe cota valorică, calculată în depozit cu subsol de 1757 m3 cu numărul de inventar 3, primit în rezultatul privatizării CAR „Vinhor” în sumă de 376 lei, din 30 noiembrie 2005 încheiat între Larisa Luca şi Mariana Luca pe cota valorică calculată în depozit cu subsol de 1757 m3 cu numărul de inventar 3, primit în rezultatul privatizării CAP „Vinhor” în sumă de 146 lei, din 07 decembrie 2005 încheiat între Ecaterina Boldurescu şi Mariana Luca pe cota valorică, calculată în depozit cu subsol 1757 m3 cu numărul de inventar 3, primit în rezultatul privatizării CAP „Vinhor” în sumă de 130 lei,

contractul de vânzare-cumpărare din 07 aprilie 2006 încheiat între Raisa Lungu şi Mariana Luca pe 86,11 % din construcţii ale gospodăriei agricole (depozit cu subsol) amplasată în sat. Horodişte, r-nul Călăraşi cu suprafaţa totală de 310,2 m2, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 25 ianuarie 2008 între Mariana Luca şi Nina Barcari cu nr. 460 a aceluiaşi imobil, contractul de vânzare-cumpărare nr. 937 încheiat la 19 februarie 2008 între Nina Barcari şi SC „Grialpet-Agro” SRL în persoana lui Grigore Abajer pe acelaşi imobil. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2009 a fost admis apelul declarat de SC „Grialpet-Agro” SRL, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în prima instanţă.

Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 09 decembrie 2009 au fost scoase de pe rol acţiunile reclamanţilor Larisa Luca, Vasile Chicu, citaţi legal, dar care nu s-au prezentat în şedinţa de judecată şi nu au solicitat examinarea cauzei în lipsa lor, încetat procesul în 3 privinţa reclamantei Vera Luca, care a decedat, iar acţiunea ei nu a fost preluată de eventualii succesori, admisă, parţial, acţiunea reclamantului Andrei Bobeică, declarat nul contractul de vânzare-cumpărare a cotei-părţi valorice încheiat la 01 decembrie 2005 între Andrei Bobeică şi Mariana Luca pe cota-parte valorică calculată în depozit cu subsol de 1757 m3 cu număr de inventar 3, primit în rezultatul privatizării CAP „Vinhor” în sumă de 334 lei, deoarece soţia reclamantului Feodora Bobeică, intervenient accesoriu în proces, a semnat contractul fără acordul soţului, dispusă radierea din Registrul bunurilor imobile la OCT Călăraşi a înscrierii în drept de proprietate după SRL „Grialpet-Agro” a cotei-părţi valorice calculate în depozit cu subsol de 1757 m3 cu număr de inventar 3, primit în rezultatul privatizării CAP „Vinhor” în sumă de 334 lei, care aparţine după anularea contractului de vânzare-cumpărare a cotei-părţi valorice încheiat la 01 decembrie 2005 între Andrei Bobeică şi Mariana Luca pe cota-parte valorică calculată în depozit cu subsol de 1757 m3 cu număr de inventar 3,

primit în rezultatul privatizării CAP „Vinhor” în sumă de 334 lei lui Andrei Bobeică, obligat OCT Călăraşi să efectueze înregistrarea în Registrul bunurilor imobile a bunului: cota-parte valorică calculată în depozit cu subsol de 1757 m3 cu număr de inventar 3, primit în rezultatul privatizării CAP „Vinhor” în sumă de 334 lei, Andrei Bobeică fiind indicat în calitate de proprietar, obligat OCT Călăraşi să efectueze corectările de rigoare în Registrul bunurilor imobile, încasat în mod solidar de la pârâţii Mariana Luca, Raisa Lungu, Nina Barcari, SC „Grialpet-Agro” în beneficiul reclamantului Andrei Bobeică, cheltuielile de judecată în sumă de 3502,58 lei şi respinse restul capetelor de cerere invocate de către reclamanţii Andrei Bobeică şi Ecaterina Boldurescu, intervenient accesoriu Feodora Bobeică.

La 22 decembrie 2011, Andrei Bobeică a depus cerere de chemare în judecată suplimentară de concretizare și majorare a pretențiilor împotriva Raisei Lungu, Marianei Luca, notarului Rodion Butnaru, Ninei Barcari, SC „Grialpet-Agro” SRL și notarului Hristofor Cheșcu, prin care a solicitat declararea nulității contractului de vânzare- cumpărare a cotei valorice calculată în depozit cu subsol cu suprafaţa de 310,2 m2, cu număr de inventar 3, primit în rezultatul privatizării CAP „Vinhor”, încheiat la 01 decembrie 2005 între Andrei Bobeică şi Mariana Luca, contractului de vânzare- cumpărare a 86,11% cotă-parte din imobilul cu numărul cadastral 2527000.205.01 - depozit cu subsol cu suprafaţa de 310,2 m2, încheiat la 07 aprilie 2006 între Raisa Lungu şi Mariana Luca, contractului de vânzare-cumpărare a 86,11 % cotă-parte din acelaşi imobil, încheiat la 25 ianuarie 2008, între Mariana Luca şi Nina Barcari, contractului de vânzare- cumpărare a 86,11 % cotă-parte din acelaşi imobil, încheiat la 19 februarie 2008, între Nina Barcari şi SC „Grialpet-Agro” SRL, obligarea OCT Călăraşi, filiala ÎS „Cadastru” să radieze înregistrarea contractelor de vânzare-cumpărare menţionate din Registrul bunurilor imobile, efectuată în legătură cu încheierea tranzacţiilor ilegale menţionate,

obligarea OCT Călăraşi pentru elucidarea faptului ilegalităţii încheierii contractelor de vânzare-cumpărare menţionate să prezinte pentru examinare în şedinţa de judecată la examinarea cauzei dosarul de inventariere tehnică pe bunul imobil cu nr. cadastral 2527000.205.01 și încasarea de la pârâţi în beneficiul reclamantului a cheltuielilor judiciare: taxa de stat, pentru serviciile juridice. În susținerea pretențiilor sale invocă că contractul de vânzare-cumpărare din 01 decembrie 2005 a fost încheiat în numele lui Andrei Bobeică de o persoană neîmputernicită, ce contravine prevederilor art. 199 și art. 226 Cod civil.

Consideră că contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 07 aprilie 2006 este ilegal, deoarece contractul care a stat la baza acestuia, și anume cel din 01 decembrie 2005 este 4 ilegal pe aceleași temeiuri, precum şi deoarece notarului nu i-au fost prezentate documentele de proprietate care ar fi permis întocmirea şi autentificarea contractului de vânzare-cumpărare din 07 aprilie 2006. Ce ține de contractele de vânzare-cumpărare din 25 ianuarie 2008 şi din 19 februarie 2008, afirmă că acestea au fost încheiate pentru a legifera ilegalitatea contractelor încheiate anterior.

La 02 aprilie 2012, SC „Grialpet-Agro” SRL a depus cerere reconvențională împotriva lui Andrei Bobeică, Larisei Luca, Vasile Chicu, Ecaterinei Boldurescu, Verei Luca, Marianei Luca, Larisei Lungu, Ninei Barcari, notarului Rodion Butnaru și notarului Hristofor Cheșcu, solicitând recunoaşterea SC „Grialpet-Agro” SRL dobânditor de bună- credinţă asupra imobilului: 86,11 % cotă-parte din depozitul cu subsol cu suprafaţa de 310,2 m2, cu numărul de inventar 3, rezultat al privatizării CAP „Vinhor” din extravilanul sat. Horodişte, r-nul Călărași. În motivarea acțiunii reconvenționale indică că la 19 februarie 2008, SC „Grialpet- Agro” SRL a procurat de la Nina Barcari 86,11 % cotă-parte din depozitul cu subsol cu suprafaţa de 310,2 m2, cu numărul de inventar 3, rezultat al privatizării CAP „Vinhor” din extravilan sat.

Horodişte, r-nul Călăraşi, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat la notarul public Hristofor Cheşcu. Iar după procurarea imobilului menţionat societatea a înregistrat dreptul de proprietate la OCT Călăraşi, întrând în posesia deplină a acestuia. Susține că conform prevederilor contractului de vânzare-cumpărare încheiat, vânzătorul garantează cumpărătorului că obiectul înstrăinat nu este vândut, ipotecat, dăruit, sechestrat, în litigiu sau sub arest. Afirmă că până la procurarea imobilului în litigiu, conform informaţiei de la OCT Călăraşi, careva grevări ale drepturilor patrimoniale sau interdicţii de înstrăinare nu existau, fapt verificat de către societate. Astfel, SC „Grialpet-Agro” SRL fiind sigură că Nina Barcari era proprietar a 86,11 % din imobilul contractat a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, notarului fiindu-i prezentate toate documentele solicitate pentru încheierea contractului.

Menţionează că societatea nu a cunoscut şi nici nu putea să cunoască faptul că soţia lui Andrei Bobeică, Feodora Bobeică a semnat contractul de vânzare-cumpărare din 01 decembrie 2005 a cotei-parte valorică calculată în depozit cu subsol de 1757 m3 cu număr de inventar 3, rezultat al privatizării CAP „Vinhor” în sumă de 334 lei încheiat între Andrei Bobeica şi Mariana Luca, fără acordul soţului.

La 13 februarie 2013, Andrei Bobeică, reprezentat de către avocatul Dionis Panov a depus cerere de chemare în judecată privind modificarea și concretizarea pretențiilor împotriva Marianei Luca, Dumitru Luca, Raisei Lungu, Ninei Barcari și SC „Grialpet- Agro” SRL, prin care a solicitat declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 01 decembrie 2005, încheiat de către Feodora Bobeică, din numele lui Andrei Bobeică şi Mariana Luca în temeiul art. 217 şi art. 220 Cod civil, repunerea în termen a acţiunii cu privire la atribuirea drepturilor şi obligaţiilor de cumpărător conform art. 352 alin. (3) şi art. 279 Cod civil, modificarea contractului din 07 aprilie 2006, încheiat între Raisa Lungu (liderul cotaşilor) şi Mariana Luca, prin subrogarea cumpărătorului Mariana Luca cu Andrei Bobeică, atribuindu-i ultimului drepturi şi obligaţii de cumpărător asupra depozitului cu subsol cu numărul de inventar 3, nr. cad.

2527000.205.01 din sat. Horodişte, r-nul Călăraşi, obligarea OCT Călăraşi de a efectua modificările în Registrul bunurilor imobile cu indicarea ca proprietar pe Andrei Bobeică asupra 5 depozitului cu subsol cu numărul de inventar 3, nr. cad. 2527000.205.01 din sat. Horodişte, r-nul Călăraşi cu radierea celorlalte înscrisuri, declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 25 ianuarie 2008, încheiat între Mariana Luca şi Nina Barcari, declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 19 februarie 2008, încheiat între Nina Barcari şi SC „Grialpet-Agro” SRL, respingerea integrală a acţiunii reconvenţionale înaintate de SC „Grialpet-Agro” SRL şi recunoașterea societății ca cumpărător de rea-credinţă.

În susținerea pretențiilor Andrei Bobeică menționează că conform procesului-verbal nr. 7 din 13 noiembrie 2000, depozitul cu subsol cu suprafaţa totală de 310,2 m2 cu nr. cadastral 2527000.205.01 a fost atribuit în proprietate comună pe cote-părţi la un grup de 119 persoane, locuitori ai sat. Horodişte r-nul Călărași, în urma privatizării CAP „Vinhor”, printre care şi Andrei Bobeică. Iar lider (reprezentant) al grupului de coproprietari a fost aleasă Raisa Lungu, fapt confirmat chiar de ea (f. d. 38). Afirmă că reieşind din faptul că cotele-părţi nu au fost stabilite ideal şi fix, depozitul nominalizat se află în proprietate comună în devălmăşie la toţi cei 119 cotaşi.

Susține că la mai multe adunări ai coproprietarilor depozitului în cauză, Andrei Bobeică unicul a declarat că este gata şi dorește să procure cotele-părţi de la toţi coproprietarii, drept dovadă a intenţiei de a procura pot constitui declaraţiile liderului Raisa Lungu (f. d. 38-40), care recunoaşte că el intenţiona să procure depozitul în întregime. Invocă că la 01 decembrie 2005, Mariana Luca prin înşelăciune a dus-o în eroare pe Bobeică Feodora, aceasta semnând contractul de vânzare a cotei-părţi din depozit, deşi nu avea asemenea împuterniciri, fapt ce se demonstrează prin răspunsurile parvenite de la Procuratura Călăraşi (f. d. 13), care confirmă faptul că Feodora Bobeică nu a avut împuternici de a semna un atare contract.

Indică că ulterior, la 07 aprilie 2006, Mariana Luca a convins-o pe Raisa Lungu - lider (reprezentant) al grupului de cotaşi, să încheie contractul de vânzare-cumpărare a depozitului în litigiu, care a fost încheiat la notarul Radion Butnaru. Consideră că prin acţiunile sale, Raisa Lungu a încălcat dreptul de preemţiune deţinut de Andrei Bobeică, prevăzut de art. 352 alin. (2) Cod civil. Menționează că aflând despre faptul că Raisa Lungu, în calitate de lider a vândut întregul imobil Marianei Luca, care nu numai că nu deţinea careva cotă-parte din imobilul privatizat, dar nici nu locuieşte în sat. Horodişte, el imediat s-a adresat avocatului şi la 31 iulie 2006 a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Raisei Lungu şi Marianei Luca.

La rândul său, Mariana Luca, deşi cunoştea cu certitudine că depozitul se află în litigiu, la 25 ianuarie 2008 a vândut imobilul Ninei Barcari locuitoare a or. Chişinău, care la fel nu avea nici-un drept asupra depozitului privatizat de către cotaşi. Afirmă că Nina Barcari, ştiind cu certitudine că în privinţa depozitului este înaintată acţiune în instanţa de judecată, de urgenţă vinde depozitul SC „Grialpet-Agro” SRL, în baza contractul de vânzare-cumpărare din 19 februarie 2008, iar societatea peste trei ani a înaintat în instanţa de judecată cerere reconvenţională, prin care a solicitat să fie recunoscut cumpărător de bună-credinţă.

Prin hotărârea Judecătoriei Călărași din 19 iunie 2013 a fost admisă parțial acțiunea lui Andrei Bobeică, declarat nul contractul de vânzare-cumpărare a cotei-părţi valorice, calculată în depozit cu subsol 1757 m3 cu nr. de inventar 3, primit în rezultatul privatizării CAP „Vinhor”, în suma de 324 lei, la preţul de 324 lei care constituie 0,5352578 %, 6 încheiat la 01 decembrie 2005 între Andrei Bobeico şi Mariana Luca, anulat parţial contractul încheiat la 07 aprilie 2006 şi autentificat de notarul Radion Butnaru sub numărul 706 între Raisa Lungu şi Mariana Luca de vânzare-cumpărare a 86,11 % din construcţie ale gospodăriei agricole (depozit cu subsol) de 310,2 m2 amplasat în sat.

Horodişte, r-nul Călăraşi, cu excluderea cotei-părţi valorice de 0,5352578 %, în baza certificatului nr. 79 din 01 noiembrie 1999, care îi aparţine cu drept de proprietate lui Andrei Bobeico, dispusă radierea din Registru bunurilor imobile a cotei părţi valorice de 0,5352578 % din imobilul cu numărul cadastral 2527000.205.01, care îi aparţine lui Andrei Bobeico, obligat OCT Călăraşi de a efectua corectările sus indicate în Registrul bunurilor imobile, în rest acţiunea a fost respinsă. La fel, cererea reconvenţională a fost admisă parţial, recunoscută ca cumpărător de bună-credinţă SC „Grialpet-Agro” SRL din bunul imobil cu suprafaţa 310,2 m2 cu numărul cadastral 2527000.205.01 din construcţie ale gospodăriei agricole (depozit cu subsol) amplasat în sat.

Horodişte r-nul Călăraşi cu cota-parte de 85,5747422 % și încasat de la SC „Grialpet-Agro” SRL în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2203,83 lei. Totodată, a fost menționat că hotărârea serveşte drept temei pentru înregistrarea după caz a dreptului de proprietate în Registrul bunurilor imobile.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Andrei Bobeică, casată integral hotărârea primei instanțe şi emisă o hotărâre nouă, prin care: a fost admisă integral acțiunea lui Andrei Bobeică, declarat nul contractul de vânzare-cumpărare a cotei-părţi valorice primite în rezultatul privatizării CAP „Vinhor”, calculată în depozitul cu subsol de 1757 m3 cu nr. de inventar 3 în sumă de 334 lei, încheiat la 01 decembrie 2005 între Andrei Bobeică şi Mariana Luca, repusă în termen acţiunea depusă de Andrei Bobeică cu privire la modificarea contractului de vânzare- cumpărare a cotei-părţi de 86,11 % din depozitul cu subsol, încheiat la 07 aprilie 2006 între Raisa Lungu şi Mariana Luca prin subrogarea cumpărătorului Mariana Luca cu Andrei Bobeică şi atribuirea drepturilor şi obligaţiilor de cumpărător, modificat contractul de vânzare-cumpărare a cotei-părţi de 86,11 % din construcţii ale gospodăriei agricole (depozit cu subsol) amplasat în sat.

Horodişte r-nul Călăraşi cu suprafaţa totală de 310,2 m2, încheiat la 07 aprilie 2006 între Raisa Lungu şi Mariana Luca, autentificat de notarul Rodion Butnaru cu nr. 706, prin subrogarea cumpărătorului Mariana Luca cu Andrei Bobeică, atribuindu-i drepturile şi obligaţiile de cumpărător asupra depozitului cu subsol cu nr. de inventar 3, nr. cadastral 2527000.205.01 amplasat în sat. Horodişte r-nul Călăraşi, declarat nul contractul de vânzare-cumpărare a 86,11 % cotă-parte din imobilul depozit cu subsol cu nr. cadastral 2527000.205.01, situat în sat. Horodişte r-nul Călăraşi, încheiat între Mariana Luca şi Nina Barcari la 25 ianuarie 2008, declarat nul contractul de vânzare-cumpărare a 86,11 % cotă-parte din imobilul-depozit cu subsol, construit din piatră tăiată, cu suprafaţa totală de 247,5 m2, cu nr. cadastral 2527000.205.01, situat în sat.

Horodişte r-nul Călăraşi şi autentificat de notarul Hristofor Cheşcu cu nr. 937, încheiat între Nina Barcari şi SC „Grialpet-Agro” SRL la 19 februarie 2008, cu preţul vânzării imobilului de 73461 lei, obligat Oficiul Cadastral Teritorial Călăraşi de a efectua modificările respective în Registrul bunurilor imobile, cu indicarea în calitate de proprietar pe Andrei Bobeică a cotei-părţi de 86,11 % din depozitul cu subsol cu suprafaţa totală de 310,2 m2, numărul cadastral 2527000.205.01, amplasat în sat. Horodişte r-nul Călăraşi şi de a radia celelalte înscrisuri referitor la acest imobil, încasat de la Andrei Bobeică în beneficiul SC „Grialpet-Agro” SRL suma de 73461 lei achitată de ultimul în baza 7 contractului de vânzare-cumpărare din 19 februarie 2008 declarat nul şi respinsă integral acţiunea reconvenţională.

La 18 februarie 2014 SC „Grialpet-Agro” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului invocă că decizia instanței de apel este lipsită de suport probatoriu şi emisă cu încălcarea normelor de drept material şi procedural, cât şi aplicarea eronată a normelor date. Afirmă că pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată. Menționează că prin materialele dosarului este stabilit cert că în calitate de reclamant care a intentat acţiunea figurează şi Ecaterina Boldurescu care l-a împuternicit pe Andrei Bobeică la intentarea acţiunii şi participarea în instanţa de judecată.

Atât în hotărârea primei instanțe, cât şi în decizia instanței de apel, Ecaterina Boldurescu nu are calitate procesuală şi nu există careva act procedural referitor la ieşirea ultimei din proces, nemaivorbind despre citarea legală a acesteia. Indică că temei de declarare a recursului constituie şi interpretarea eronată a art. 352 alin. (3) Cod civil. Consideră că este eronat interpretat de către Curtea de Apel faptul că contractele contestate au avut la bază o cauză ilicită, careva suport probatoriu în acest sens lipsind cu desăvârşire, iar cauza ilicită urmează a fi dovedită. Menţionează că contractele litigioase au fost autentificate notarial conform legii, fapt dovedit în instanţa de judecată de către notari.

Susține că în cauză prezumţia de bună-credinţă nu a fost răsturnată prin nici un mijloc de probă. La momentul încheierii contractului nu exista litigiu asupra imobilului procurat de SC „Grialpet-Agro”, fapt confirmat în instanţă prin declaraţiile notarului şi documentelor prezentate. Afirmă că contractul de vânzare-cumpărare a cotei valorice din 01 decembrie 2005 încheiat între Andrei Bobeică ( prin intermediul soţiei fără procură ) şi Mariana Luca nu a fost înregistrat la OCT şi lipseşte în dosarul tehnic al imobilului în cauză, fapt confirmat în instanţa de judecată prin declaraţiile registratorului de la OCT Călăraşi şi examinarea în instanţă a dosarului cadastral.

Mai indică în cadrul judecării cauzei s-a constatat cu certitudine că Raisa Lungu ca reprezentant al deţinătorilor de cote-părţi valorice în obiectul înstrăinat, avându-se în vedere depozitul cu subsol şi alte clădiri, care făceau parte din patrimoniul CAP „Vinhor” supus privatizării, a acţionat în baza procesului-verbal nr. 7 din 13 noiembrie 2000, prin care a fost împuternicită de toţi proprietarii de cote-părţi valorice să le reprezinte interesele la înstrăinarea cotelor-părţi din obiectul înstrăinat, cu dreptul de a semna contractele de vânzare-cumpărare din numele lor. Contractul de vânzare-cumpărare nr. 706 din 07 aprilie 2006 a fost întocmit şi autentificat la notarul R. Butnaru , care a confirmat în instanţa de judecată legalitatea încheierii tranzacţiei.

La fel, menționează că notarului i-au fost prezentate Extrasul din registrul bunurilor imobile, procesul-verbal nr. 7 din 13 noiembrie 2000 care confirma împuternicirile de reprezentare a deţinătorilor de cote-valorice la înstrăinare, certificatele de proprietate privată pentru fiecare persoană aparte care deţinea cota-parte, lista deţinătorilor cotelor valorice care au primit patrimoniu în natură în urma privatizării CAP „Vinhor”. 8 Afirmă că în urma examinării documentelor prezentate de către notar în instanţa de judecată s-a stabilit că patrimoniul supus privatizării şi repartizat ca cote valorice nu includea numai depozitul în litigiu, dar şi alte clădiri, inclusiv şi un depozit de chimicale, tehnică agricolă.

Susține că Mariana Luca a cumpărat toate clădirile şi tehnica agricolă, dar nu numai depozitul la care pretinde Andrei Bobeica. Ulterior Mariana Luca, fiind proprietara legală a 86,11 % cotă-parte din depozitul cu subsol cu suprafaţa de 310,2 m2, cu numărul de inventar 3, rezultat al privatizării CAP „Vinhor” care făceau parte din patrimoniul CAP „Vinhor” supus privatizării, fapt confirmat prin înscrierile din Registrul bunurilor imobile la solicitarea Ninei Barcari care avea necesitatea a întemeia un bussines i-a vândut ultimei depozitul, rămânând proprietara celorlalte bunuri mobile şi imobile. Invocă că la cele relatate Curtea de Apel nu a atras atenţia, recunoscând după Andrei Bobeica, dreptul de preemţiune invocat de către reprezentantul acestuia şi atribuindu-i ilegal depozitul, lipsind ilegal pe SC „Grialpet-Agro” SRL de proprietatea obţinută legal.

Relatează că proprietarii de cote-părţi care deţineau certificate de proprietate privată în urma privatizării CAP „Vinhor” reprezentaţi de Raisa Lungu au vândut tot patrimoniul CAP „Vinhor” supus privatizării Marianei Luca, dar nu numai depozitul cu subsol în litigiu. Pe când în cadrul examinării cauzei Andrei Bobeică a declarat că el a dorit să cumpere numai depozitul care-l interesa, însă proprietarii de cote-părţi au avut interesul de a vinde tot patrimoniul care le-a revenit pe cote-părţi. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 19 decembrie 2013, la 18 februarie 2014, în termen.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum rezultă din materialele pricinii, înaintând acţiunea în judecată împotriva Marianei Luca, Dumitru Luca, Raisei Lungu, Ninei Barcari și SC „Grialpet-Agro” SRL, Andrei Bobeică reprezentat de către avocatul Dionis Panov a solicitat declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 01 decembrie 2005, încheiat de către Feodora Bobeică, din numele lui Andrei Bobeică şi Mariana Luca în temeiul art. 217 şi art. 220 Cod civil, repunerea în termen a acţiunii cu privire la atribuirea drepturilor şi obligaţiilor de cumpărător conform art. 352 alin. (3) şi art. 279 Cod civil, modificarea contractului din 07 aprilie 2006, încheiat între Raisa Lungu (liderul cotaşilor) şi Mariana Luca, prin subrogarea cumpărătorului Mariana Luca cu Andrei Bobeică, atribuindu-i ultimului drepturi şi obligaţii de cumpărător asupra depozitului cu subsol cu numărul de inventar 3, nr. cad.

2527000.205.01 din sat. Horodişte, r-nul Călăraşi, obligarea OCT Călăraşi de a efectua modificările în Registrul bunurilor imobile cu indicarea ca proprietar pe Andrei Bobeică asupra depozitului cu subsol cu numărul de inventar 3, nr. cad. 2527000.205.01 din sat. Horodişte, r-nul Călăraşi cu radierea celorlalte înscrisuri, declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 25 ianuarie 2008, încheiat între Mariana Luca şi Nina Barcari, declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 19 februarie 2008, încheiat între Nina Barcari şi SC „Grialpet-Agro” SRL, respingerea integrală a acţiunii 9 reconvenţionale înaintate de SC „Grialpet-Agro” SRL şi recunoașterea societății ca cumpărător de rea-credinţă.

La rândul său, SC „Grialpet-Agro” SRL înaintând acţiunea reconvențională împotriva lui Andrei Bobeică, Larisei Luca, Vasile Chicu, Ecaterinei Boldurescu, Verei Luca, Marianei Luca, Larisei Lungu, Ninei Barcari, notarului Rodion Butnaru și notarului Hristofor Cheșcu a solicitat recunoaşterea SC „Grialpet-Agro” SRL dobânditor de bună-credinţă asupra imobilului: 86,11 % cotă-parte din depozitul cu subsol cu suprafaţa de 310,2 m2, cu numărul de inventar 3, rezultat al privatizării CAP „Vinhor” din extravilanul sat. Horodişte, r-nul Călărași.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii iniţiale, a declarat nul contractul de vânzare-cumpărare a cotei-părţi valorice, calculată în depozit cu subsol 1757 m3 cu nr. de inventar 3, primit în rezultatul privatizării CAP „Vinhor”, în suma de 324 lei, la preţul de 324 lei care constituie 0,5352578 %, încheiat la 01 decembrie 2005 între Andrei Bobeico şi Mariana Luca, a anulat parţial contractul încheiat la 07 aprilie 2006 şi autentificat de notarul Radion Butnaru sub numărul 706 între Raisa Lungu şi Mariana Luca de vânzare- cumpărare a 86,11 % din construcţie ale gospodăriei agricole (depozit cu subsol) de 310,2 m2 amplasat în sat.

Horodişte, r-nul Călăraşi, cu excluderea cotei-părţi valorice de 0,5352578 %, în baza certificatului nr. 79 din 01 noiembrie 1999, care îi aparţine cu drept de proprietate lui Andrei Bobeico, dispusă radierea din Registru bunurilor imobile a cotei părţi valorice de 0,5352578 % din imobilul cu numărul cadastral 2527000.205.01, care îi aparţine lui Andrei Bobeico, a obligat OCT Călăraşi de a efectua corectările sus indicate în Registrul bunurilor imobile, în rest respingând acţiunea. La fel, a admis parţial cererea reconvenţională, recunoscând ca cumpărător de bună-credinţă SC „Grialpet-Agro” SRL din bunul imobil cu suprafaţa 310,2 m2 cu numărul cadastral 2527000.205.01 din construcţie ale gospodăriei agricole (depozit cu subsol) amplasat în sat.

Horodişte r-nul Călăraşi cu cota-parte de 85,5747422 % și încasat de la SC „Grialpet-Agro” SRL în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2203,83 lei. Totodată, a fost menționat că hotărârea serveşte drept temei pentru înregistrarea după caz a dreptului de proprietate în Registrul bunurilor imobile. Judecând apelul declarat de Andrei Bobeică, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanţe şi pronunțând o nouă hotărâre prin care a admis integral acţiunea iniţială şi a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională.

În susţinerea soluţiei adoptate, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a omis careva circumstanţe importante ale pricinii, fapt ce a viciat legalitatea acesteia, în acest sens constatând că potrivit Procesului-verbal nr. 7 din 13 noiembrie 2000, în urma privatizării CAP „Vinhor”, depozitul cu subsol cu suprafaţa totală de 310 m2 şi volumul de 1757 m3, cu nr. cadastral 2527000.205.01, a fost atribuit în proprietate comună pe cote-părţi la un grup de 119 persoane, locuitori ai s. Horodişte, r-nul Călăraşi, printre care şi Andrei Bobeică, deţinător a 1815 cote, în calitate de lider al grupului de coproprietari fiind aleasă Raisa Lungu. Totodată, în concluzie instanţa de apel a evidenţiat că bunul imobil formează proprietatea comună în devălmăşie a 119 cotaşi.

La fel, cu referire la prevederile art. 352 alin. (3) Cod civil, instanţa de apel a menţionat că, fiind lovit de nulitate contractul de vânzare-cumpărare din 01 decembrie 2005, prin care a fost înstrăinată cota ce-i aparţinea lui Andrei Bobeică, fără acordul lui, acestuia i-a fost încălcat dreptul de preemţiune la vânzarea bunului imobil conform contractului din 07 aprilie 2006, considerând că ultimul poate fi repus în termenul de 10 adresare în instanţa de judecată în vederea subrogării cumpărătorului, deoarece a aflat despre dreptul său încălcat din răspunsul Procuraturii r-lui Călăraşi. Astfel, instanţa de apel a ajuns la concluzia nulităţii tuturor contractelor contestate de către Andrei Bobeică, ca încheiate în baza unor cauze ilicite, respingând, pe cale de consecinţă, şi cererea reconvenţională.

La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, concluziile instanţei de apel sunt expuse în decizia contestată într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul probator anexat la dosar, precum şi normelor de drept ce reglementează acest aspect. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Astfel, instanţa de recurs constată că din conţinutul deciziei recurate nu rezultă cu certitudine sub ce formă de proprietate comună a fost obţinut depozitul cu subsol cu suprafaţa totală de 310,2 m2 şi volumul de 1757 m3, cu nr. cadastral 2527000.205.01 de către membrii grupului constituit din 119 persoane, întrucât pe de o parte instanţa stabileşte că bunul litigios a fost atribuit în proprietate comună pe cote-părţi grupului de persoane menţionat, în urma privatizării CAP „Vinhor”, iar în concluzie evidenţiază că bunul imobil constituie proprietatea comună în devălmăşie a 119 cotaşi.

În acest sens, instanţa de recurs consideră că o asemenea abordare este inadmisibilă, întrucât stabilirea unor asemenea circumstanţe este absolut necesară, inclusiv şi în vederea stabilirii cadrului legal aplicabil în speţă, pe când din conţinutul actului de dispoziţie supus controlului legalităţii se atestă că instanţa de apel a preluat în mod arbitrar argumentele aduse de către Andrei Bobeică în cererea sa de chemare în judecată, ca urmare conferind actului de dispoziţie emis un caracter contradictoriu.

Aici, este de remarcat că conform materialului probator anexat la dosar şi anume extrasului nr. 237 din procesele verbale nr. 3-4 şi 6-8 a comisiei de privatizare a bunurilor întreprinderii agricole CAP „Vinhor” din 22 aprilie 2000 şi 14 noiembrie 2000 este descrisă structura cotei-părţi valorice a lui Andrei Bobeică unde expres este menţionat că bunurile enumerate au fost atribuite în proprietate comună în diviziune grupului de proprietari reprezentat de către Raisa Lungu (f. d. 14). Mai mult, instanţa de apel, la adoptarea deciziei contestate, a reţinut declaraţiile reprezentantului OCT Călăraşi, Ralea T., care a menţionat că cota-parte a lui Andrei Bobeică constituie 0,5352578 %, deşi, aceste declaraţii nu sunt confirmate prin careva probe respective.

Sub un alt aspect, instanţa de recurs constată că din conţinutul cererii de chemare în judecată a lui Andrei Bobeică rezultă că dânsul a solicitat declararea nulă a contractelor de vânzare-cumpărare din 01 decembrie 2005, 25 ianuarie 2008, 19 februarie2008, invocând prevederile art. 217, 220 Cod civil, prevederi, care de altfel, reglementează nulitatea absolută a actului juridic civil. La acest capitol, urmează a fi subliniat că nulitatea absolută reprezintă sancţiunea aplicată pentru nerespectarea normei ce ocroteşte un interes general, spre deosebire de nulitatea relativă a actului juridic civil care este stabilită pentru ocrotirea interesului individual, particular al unei persoane concrete.

Sub aspectul dat, instanţa de recurs remarcă că în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretenţiilor formulate de către Andrei Bobeică cu privire la declararea 11 nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare din 01 decembrie 2005, 25 ianuarie 2008 şi din 19 februarie 2008 era indispensabil, de a verifica temeiul legal al acestor pretenţiei, inclusiv şi prin prisma prevederilor art. 351 Cod civil care la alin. (2), indică că actele de dispoziţie încheiate în lipsa unanimităţii sânt lovite de nulitate relativa dacă se demonstrează că terţul este de rea-credinţă. În acest caz, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data când coproprietarul care nu şi-a dat acordul a cunoscut sau trebuia să cunoască existenta cauzei de nulitate.

Or, reclamantul în cererea de chemare în judecată a făcut referire atât la prevederilor art. 217, art. 220 cât şi la prevederile art. art. 351, 352 Cod civil. Pe cale de consecinţă, prin prisma art. 218 alin. (1) Cod civil, instanţa de recurs stabileşte că instanţa de judecată nu poate din oficiu invoca nulitatea relativă a actului juridic civil, în asemenea cazuri, fiind necesar consimțământul părţii în al cărei interes este stabilită nulitatea, fapt care, însă, nu a fost confirmat în speţă, întrucât Andrei Bobeică, deja în cererea sa din 13 februarie 2013 solicită nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare. La fel şi în cererea de apel acesta a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi admiterea cererii sale în sensul formulat.

Din aceste considerente, instanţa de recurs constată că instanţele ierarhic inferioare urmau să examineze cauza reieşind din cerinţele invocate de reclamant sau concretizarea acestora, pe când din conţinutul deciziei contestate se evidenţiază că instanţa de apel, verificând legalitatea hotărârii primei instanţe, s-a pronunţat superficial asupra motivelor de fapt şi de drept, fără a intra în esenţa pretenţiilor înaintate de reclamant. Instanţa de recurs, cu referire la prevederile art. 352 alin. (3) Cod civil, relevă în speţă şi faptul că concluzia instanţei de apel cu privire la repunerea lui Andrei Bobeică în termenul de adresare în judecată este una incertă, or concluzia instanţei în acest sens nu este bazată pe probe ce ar indica la circumstanţele ce au făcut imposibilă adresare reclamantului în termenul prescris de lege pentru apărarea dreptului său de preemţiune.

De menţionat că şi respingerea argumentului SC „Grialpet-Agro” SRL precum că este cumpărător de bună credinţă a fost constatată de instanţa de apel fără a examina această circumstanţă prin prisma prevederilor art. 307 Cod civil, care direct statuează că buna-credinţă este prezumată până la proba contrarie. Or, întrebarea dată urma a fi examinată în contextul cerinţei cu privire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, pe când din conţinutul deciziei contestate nu se evidenţiază reaua credinţă a societăţii la procurarea bunului în litigiu, în acest sens nefiind prezentate nici careva probe pertinente.

Ca urmare, este incontestabil că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării.

De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. 12 Faţă de cele de preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs La rejudecarea pricinii instanţa urmează să ţină cont de cele susmenţionate şi, având în vedere specificul acţiunii, să stabilească caracterul raportului juridic dintre părţi, precum şi cadrul legal aplicabil în speţă şi rejudecând pricina să emită o hotărâre temeinică şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de Societatea Comercială „Grialpet-Agro” Societate cu Răspundere Limitată.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Bobeică, împotriva Marianei Luca, Dumitru Luca, Raisei Lungu, Ninei Barcari şi Societăţii Comerciale „Grialpet- Agro” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la declararea nulităţii şi modificarea contractelor de vânzare-cumpărare, repunerea în termen a acţiunii cu privire la atribuirea drepturilor şi obligaţiilor de cumpărător şi la cererea reconvenţională a Societăţii Comerciale „Grialpet-Agro” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Andrei Bobeică, Larisei Luca, Vasile Chicu, Ecaterinei Boldurescu, Verei Luca, Marianei Luca, Larisei Lungu, Ninei Barcari, notarului Rodion Butnaru și notarului Hristofor Cheșcu cu privire la recunoaşterea în calitate de cumpărător de bună-credinţă, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Ala Cobăneanu 13