2ra-981/15 — Încasarea prejudiciului

prima instanţă, jud.: V. Braşoveanu dosarul nr. 2ra-981/2015 instanţa de apel, jud.: I. Cimpoi, A. Doga N. Craiu DECIZIE 17 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Dumitru Mardari, Maria Ghervas, Ion Druţă, Galina Stratulat examinînd cererea de recurs declarată de către Compania de Asigurări „Moldasig” Societatea pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Tonersistem” împotriva Companiei de Asigurări „Moldasig” Societate pe Acţiuni, intervenient accesoriu Artiom Donica cu privire la repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Compania de Asigurări „Moldasig” Societatea pe Acţiuni şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 30 iulie 2014, c o n s t a t ă: La 16 mai 2014 SRL „Tonersistem” a depus cerere de chemare în judecată împotriva CA „Moldasig” SA, intervenient accesoriu Donica Artiom, solicitînd încasarea prejudiciului material în mărime de 26 857,9 lei, a taxei de stat în mărime de 806 lei, cheltuieli pentru examinarea mijlocului de transport în mărime de 700 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 4 600 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, în rezultatul accidentului rutier care a avut loc la 28 decembrie 2013 în mun. Chişinău, a fost deteriorat automobilul Dacia Logan, n/î CQA 663, care îi aparţine cu drept de proprietate SRL „Tonersistem”. Vinovat de producerea accidentului rutier şi cauzarea prejudiciului material a fost recunoscut, Artiom Donica.

Mai menţionează reclamantul că, la 13 ianuarie 2014, a fost întocmit un act de examinare al mijlocului de transport auto nr. 09/01 A, reprezentantul CA „Moldasig” fiind înştiinţat prin telegramă, care însă nu s-a prezentat la examinarea automobilului, iar în urma întocmirii devizului estimativ s-a constatat că costul automobilului dat la staţiile specializate constituie suma de 69 243,75 lei. Totodată, susţine reclamantul că, în urma întocmiri actului de examinare nr. 09/01A s-a constatat că automobilul sus menţionat nu este raţional de reparat, deoarece valoarea cheltuielilor constituie 77% din valoarea medie pe piaţă a unui automobil analogic.

Avînd în vedere că, Artiom Donica deţinea un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă încheiat cu CA „Moldasig” SA, SRL „Tonersistem” s-a adresat la companie cu cerinţa de achitare a despăgubirii de asigurare, prezentînd actele întocmite de colaboratorii Poliţiei Rutiere ce vizează producerea accidentului rutier, schemele locului accidentului, raportul de expertiză. Indică că, conform calculului CA „Moldasig” SA prejudiciul material produs proprietarului automobilul sus menţionat în urma accidentului rutier constituie suma de 40 487,66 lei.

Reclamantul, a solicitat recalcularea sumei ţinînd cont de raportul de evaluare a pagubei nr. 09/01 A din 13 ianuarie 2014. Consideră reclamantul că, CA „Moldasig ” SA urmează să achite o sumă în mărime de 26 857,89 lei ce constituie diferenţa între suma achitată şi prejudiciul real cauzat, conform concluziei evaluatorului automobilul dat nu-i raţional de reparat, costul mediu pe piaţă a unui astfel de automobil este de 89 794,05 lei - 25% epava = 67 345,55 lei din această sumă CA „Moldasig” SA a achitat 40 487,66 lei = 26 857,89 lei. Indică reclamantul că, la 17 martie 2014 a primit răspuns de la CA „Moldasig” SA, prin care au fost respinse pretenţiile invocate. Susţine că, repetat s-a adresat faţă de pîrît cu cerinţa de efectuare a precalculelor ţinînd cont de raportul de evaluare a pagubei nr. 09/01 A din 13 ianuarie 2014, însă pînă în prezent reclamantul nu a primit răspuns de la pîrît.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 30 iulie 2014, acţiunea a fost admisă. A fost încasat din contul CA „Moldasig” SA în beneficiul SRL „Tonersistem” prejudiciul material în sumă de 26 857,90 lei, taxa de stat în mărime de 806 lei, cheltuieli pentru examinarea mijlocului de transport în mărime de 700 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 4 600 lei. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe CA ,,Moldasig” SA a depus cerere de apel prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2015 a fost respinsă cererea de apel depusă de CA „Moldasig” SA şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 30 iulie 2014. La 03 martie 2015 CA „Moldasig” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 30 iulie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei din 29 ianuarie 2015 a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 04 februarie 2015, însă la materialele dosarului lipseşte dovada recepţionării de către CA „Moldasig” SA a deciziei contestate. Astfel, recursul se consideră depus în termen. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

Înaintînd acţiunea în judecată către CA „Moldasig” SA, SRL „Tonersistem” a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 26 857,9 lei, a taxei de stat în mărime de 806 lei, cheltuieli pentru examinarea mijlocului de transport în mărime de 700 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 4 600 lei. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii înaintate de SRL „Tonersistem”, pe care a admis-o, fiind dispusă încasarea prejudiciului material în sumă de 26 857,90 lei, taxa de stat în mărime de 806 lei, cheltuieli pentru examinarea mijlocului de transport în mărime de 700 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 4 600 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2015 a fost respinsă cererea de apel depusă de CA „Moldasig” SA şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 30 iulie 2014. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că instanţa de apel a determinat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, a apreciat probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 din Codul de procedură civilă, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, corect a aplicat normele de drept material, şi întemeiat a ajuns la concluzia de respingere a cererii de apel depuse de CA „Moldasig” SA.

În conformitate cu art. 121 CPC, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului. În conformitate cu art. 122 alin. (1) CPC, circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. Conform art. 118 CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe carele invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Reieşind din materialele cauzei se constată că, în rezultatul accidentului rutier care a avut loc la 28 decembrie 2013 în mun.

Chişinău, a fost deteriorat automobilul Dacia Logan, n/î CQA 663, care îi aparţine cu drept de proprietate SRL „Tonersistem”. Vinovat de producerea accidentului rutier şi cauzarea prejudiciului material a fost recunoscut, Artiom Donica. Tot, materialele cauzei atestă că, la 13 ianuarie 2014, a fost întocmit un act de examinare al mijlocului de transport auto cu nr. 09/01 A, reprezentantul CA „Moldasig” fiind înştiinţat prin telegramă, care însă nu s-a prezentat la examinarea automobilului, iar în urma întocmirii devizului estimativ s-a constatat că costul automobilului dat la staţiile specializate constituie suma de 69 243,75 lei, constatîndu-se de asemenea că automobilul sus menţionat nu este raţional de reparat, deoarece valoarea cheltuielilor constituie 77% din valoarea medie pe piaţă a unui automobil analogic.

Instanţa de recurs mai reţine că, la momentul producerii accidentului rutier Artiom Donica deţinea un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă încheiat cu CA „Moldasig” SA, iar conform calculului CA „Moldasig” SA prejudiciul material produs proprietarului automobilului în urma accidentului rutier a fost evaluat la suma de 40 487,66 lei. Însă, conform raportului de evaluare a pagubei nr. 09/01 A din 13 ianuarie 2014 a fost constat că, valoarea prejudiciului cauzat proprietarului autovehiculului de model Dacia, n/î C QC 663, constituie 69 243,75 lei şi conform tehnologiei de recondiţionare a autovehiculelor avariate, autovehiculul în cauză nu este raţional de reparat, deoarece valoarea cheltuielilor constituie 77 % din valoarea medie de piaţă a unui automobil analogic.

Astfel, în conformitate cu art. 572 alin. (2) Cod civil, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Conform art. 1398 alin. (1) Cod civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Iar, conform art. 1315 alin. (1) lit. a) Cod civil, asigurătorul este obligat să efectueze plata, la apariţia dreptului asiguratului sau al beneficiarului asigurării de a încasa suma asigurată sau despăgubirea de asigurare, în termenul stabilit în condiţiile de asigurare.

Astfel, instanţa de recurs reţine că instanţele inferioare au aplicat corect prevederile legale enumerate supra, legal şi întemeiat au concluzionat că reieşind din circumstanţele cauzei recurentul SA „Moldasig” este responsabil pentru repararea prejudiciului cauzat de către asiguratul său, recunoscut culpabil în producerea accidentului rutier. Totodată, instanţa de recurs ţine să menţioneze că, potrivit art. 28 alin. (1) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, asigurătorul este obligat să plătească despăgubirile în termen de 10 zile calendaristice de la data finalizării dosarului de daune şi să accepte cererea păgubitului privind modalitatea de plată a despăgubirii, care poate fi, în numerar, prin virament în cont bancar, prin virament în contul bancar al unităţii de specialitate care a efectuat reparaţia.

Reieşind din constatările descrise, instanţa de recurs reţine drept corectă concluzia instanţei de apel cu referire la faptul că, conform raportului de evaluare a pagubei nr.09/0 IA din 13.01.2014,automobilul implicat în accidentul rutier, în speţă, nu este raţional de reparat, deoarece valoarea cheltuielilor constituie 77 % din valoarea medie pe piaţă a unui automobil analogic, în cazul în care suma prejudiciului constituie 69 243,75 lei. Prin urmare, argumentul recurentului cu referire la faptul că, intimatul solicită neîntemeiat prejudiciul, în cazul în care nu a prezentat factura fiscală de la staţia la care a fost reparat automobilul.

În împrejurările menţionate, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Compania de Asigurări „Moldasig” Societatea pe Acţiuni. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Tonersistem” împotriva Companiei de Asigurări „Moldasig” Societate pe Acţiuni, intervenient accesoriu Artiom Donica cu privire la repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas Ion Druţă Galina Stratulat