2rac-172/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: S.Papuha dosarul nr. 2rac-172/15 instanţa de apel: N.Vascan, E.Fistican, N.Traciuc ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Galina Stratulat şi Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Urban Consig”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată ,,Urban Consig” împotriva ÎCS ,,Total Leasing & Finance” SA privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către ÎCS ,,Total Leasing & Finance” SA, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 22 mai 2014 şi emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă : La 06 martie 2013, reclamanta societatea cu răspundere limitată ,,Urban Consig” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Î.C.S. ,,Total Leasing & Finance” S.A., privind încasarea sumei. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 14.12.2007, în calitate de locatar a încheiat cu ÎCS „Total Leasing" SRL în calitate de locator contractul de leasing financiar nr. 275-07/URB, potrivit căruia ultima s-a obligat să procure în proprietate obiectul de leasing de la Furnizorul/Producătorul indicat de prima şi să-i transmită acesteia contra plată în posesiune şi folosinţă temporară, bunul mobil: automobilul de model BMW X5, la preţul 56500 Euro.

Afirmă că, potrivit actului de predare primire din 14.12.2007, pîrîta i-a transmis în posesiune şi folosinţă temporară automobilul de model BMW X5 cu n/î CTL 295, nr. motorului 00616610, nr. caroseriei WB AF410XOLZ84173. Susţine reclamanta că, în temeiul p.6.1 din contractul menţionat, care indică că, transmiterea bunului în posesiune şi folosinţă temporară Locatarului are loc doar după achitarea a 20% din preţul autoturismului, al comisionului de deservire, a cheltuielilor de înmatriculare a bunului, compensarea diferenţei de curs şi după achitarea primei de asigurare obligatorie şi facultativă Asigurătorului, de către pîrîtă a fost emis cont spre plată Nr. 1165, potrivit căruia dînsa urma să achite suma de 202158,18 lei.

Menţionează că, şi-a executat obligaţia de achitare a sumei sus-indicate, ceea ce se confirmă prin ordinul de plată nr.3534 din 14.12.2007 anexat la dosar. A subliniat şi faptul că, la caz a fost achitată şi suma de 43050 lei cu titlu de asigurare facultativă auto- casco ACA/07 155. 1 A învederat reclamanta că, a executat cu diligenţă şi bună-credinţă dispoziţiile contractului de leasing, în acest sens fiind achitate în termen toate ratele de leasing potrivit graficului anexă la contractul de leasing financiar nr. 275-07/URB din 14.12.2007, ceea ce se confirmă prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie nr.2e-669/10 din 04.05.2010 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03.10.2012.

A mai arătat că, ulterior, pîrîta ÎCS „Total Leasing" SRL a transmis în posesie şi folosinţă automobilul – obiect al contractului de leasing nominalizat noului locatar Bogoduşenco Maxim. De asemenea, reclamanta a mai indicat că ÎCS „Total Leasing" SRL, avînd ca temei raporturile juridice născute în baza contractului de leasing financiar nr. 275-07/URB din 14.12.2007, a înaintat acţiune în instanţa de judecată, solicitînd încasarea sumei de 70966,76 Euro, care ulterior a fost modificată în sensul micşorării acesteia pînă la 10565,48 Euro, avînd ca temei faptul că automobilul obiect al contractului de leasing a fost transmis în posesie şi folosinţă altei persoane. Prin hotărîrea judecătoriei Economice de Circumscripţie nr. 2e-669/10 din 04.05.2010, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind nefondată.

Ulterior, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24.11.2011, a fost admis apelul depus de către ÎCS „Total Leasing" SRL, fiind casată hotărîrea instanţei de fond şi emisă o nouă hotărîre de admitere a pretenţiilor privind încasarea sumelor. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03.10.2012, a fost admis recursul depus de către societatea cu răspundere limitată ,,Urban Consig”, casată decizia instanţei de apel şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Solicită reclamanta societatea cu răspundere limitată ,,Urban Consig”, încasarea din contul ÎCS„Total Leasing" SRL în beneficiul său a sumei de 202158,18 lei şi cheltuielile de judecată formate din suma de 6064 lei – cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea acţiunii şi cheltuielile pentru acordarea asistenţei juridice (f.d.3-6).

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22 mai 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de către societatea cu răspundere limitată ,,Urban Consig” a fost admisă, fiind dispusă încasarea din contul Î.C.S. ,,Total Leasing & Finance” S.A. în beneficiul societăţii cu răspundere limitată ,,Urban Consig” suma de 202158,18 lei și cheltuielile de judecată formate din achitarea taxei de stat la înaintarea acțiunii în sumă de 6064 lei, iar în total suma de 208222,18 lei (f.d.80). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, a fost admis apelul declarat de către Î.C.S. ,,Total Leasing & Finance” S.A., casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22 mai 2014 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea înaintată de către societatea cu răspundere limitată ,,Urban Consig” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.137).

Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 06 aprilie 2015, societatea cu răspundere limitată ,,Urban Consig” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22 mai 2014 (f.d.148-151). În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că, la caz, decizia instanţei de apel este ilegală și neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. 2 Indică că, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea.

Astfel, întru argumentarea poziţiei nominalizate a ţinut să sublinieze că, instanţa de apel nu a luat în consideraţie faptul că alin. (2) al art. 1389 CC RM, care indică în mod expres că „persoana care, întru executarea unei obligaţii prezente sau viitoare, a prestat ceva altuia poate cere restituirea prestaţiei dacă temeiul raportului obligaţional a decăzut ulterior", extinde aplicarea normei cu privire la îmbogăţirea fără justă cauză şi asupra situaţiilor când la momentul realizării majorării patrimoniului acceptantului exista un temei legal. Astfel, restituirea celor prestate în condiţiile alin. (2) fiind posibilă şi în cazul în care temeiul raportului obligaţional a decăzut ulterior. Consideră că, instanţa de apel incorect a dispus respingerea acţiunii, aplicînd în prezenta speţă greşit prevederile art. 738 Cod civil.

Pe cale de consecinţă a menţionat că, instanţa de apel s-a eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, pe motiv că, a examinat superficial circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate circumstanțele și probele existențe ale cauzei, pronunțînd o hotărîre ilegală și neîntemeiată de respingere a acţiunii (f.d.148-151). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 11 februarie 2015 (f.d.137), iar recursul a fost depus la 06 aprilie 2015 (f.d.148-151).

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către societatea cu răspundere limitată ,,Urban Consig” a fost declarat în termen. Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Urban Consig” urmează a fi declarat inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

3 Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Urban Consig” este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată ,,Urban Consig” în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Urban Consig” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Urban Consig” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Valentina Clevadî 4