3ra-803/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: N. Arabadji dosarul nr. 3ra-803/15 instanța de apel: A. Panov, N. Craiu, A. Minciuna ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Transautogaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Transautogaz” împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică din Republica Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică din Republica Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 11 august 2014 și emisă o nouă hotărâre sub formă de încheiere prin care acțiunea a fost încetată, c o n s t a t ă: La 13 noiembrie 2013, SRL „Transautogaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică din Republica Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat că societatea a fost înregistrată la Camera înregistrării de Stat a Republicii Moldova la data de 17 mai 2011, fiindu-i eliberat certificatul de înregistrare nr. MD 0109634 şi atribuit numărul de identificare de stat - codul fiscal: 101 1600016305. Menționează că la data de 15 septembrie 2011, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică i-a eliberat licența seria A nr. 064737 pentru furnizarea gazelor naturale la tarile nereglementate, iar termenul de valabilitate a licenței fiind stabilit pînă la 15 septembrie 2036. Indică că la data de 22 octombrie 2013, în adresa întreprinderii a parvenit scrisoarea directorului general al ANRE, Victor Parlicov, nr. 05/680 din 21 octombrie 2013 şi ordinul acestuia nr. 91-a din 22 octombrie 2013 „Cu privire la inițierea controlului asupra activităţii economico-financiare licenţiate a SRL „Transautogaz” pentru perioada 01 ianuarie 2012-01 octombrie 2013”.

Consideră actul administrativ menționat ilegal, abuziv şi emis cu încălcarea competenței decizionale ale directorului general al ANRE și a procedurii stabilite prin lege. Cu referire la prevederile pct. 12 şi pct. 30 al Regulamentului de organizare şi funcţionare a ANRE, aprobat prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 238 din 26 octombrie 2012, insistă că Consiliul de administrație până în prezent nu a adoptat nici o hotărâre cu caracter normativ ce ar reglementa procedura de desfășurare a controalelor activității licențiate la titularii de licență, prin urmare, inițierea controlului activității economico-financiare licențiate a întreprinderii urma a fi efectuată numai în baza unei decizii și cu acceptul organului de conducere al ANRE și anume Consiliul de administrație.

Astfel, considera că directorul general al ANRE, Victor Parlicov, nu este în drept a dispune efectuarea unui control a activității economico-financiare licenţiate a societăţii printr-un ordin intern și fără acceptul Consiliului de administrație, astfel, ultimul şi-a depăşit atribuţiile la emitere ordinului contestat nr. 91-a din 22 octombrie 2013, fără consultarea prealabilă a Consiliului de administrație. Afirmă că actul administrativ contestat a fost emis contrar art. 20 alin.(1) din Legea nr. 131 din 08 iunie 2012, privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, nu corespunde normelor juridice menționate, nu este în forma juridică prevăzută de lege și nu poate servi drept temei legal pentru efectuarea unui control.

La fel, indică că ordinul de control menționat nu întrunește condițiile şi elementele prevăzute de art. 20 alin. (2) Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător și nu prevede temeiul efectuării controlului, astfel, rezultă că acesta nu este unul inopinat, ci unul planificat. Susţine că în vederea respectării procedurii prealabile de soluționare a litigiului la data de 25 octombrie 2013, s-a adresat către pârât cu cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea actului administrativ contestat, însă, prin răspunsul ANRE nr. 05/728 din 07 noiembrie 2013, cererea a fost respinsă.

Solicită anularea ordinului directorului general al Consiliului de administrație al ANRE nr. 91-a din 22 octombrie 2013 „Cu privire la inițierea controlului asupra activității economico-financiare licențiate a SRL „Transautogaz” pentru perioada 01 ianuarie 2012-01 octombrie 2013” şi încasarea din contul Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică din Republica Moldova în beneficiul SRL „Transautogaz” cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 11 august 2014, acțiunea a fost admisă, fiind anulat ordinul directorului general al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, Parlicov Victor, nr. 91-a din 22 octombrie 2013 cu privire la inițierea controlului asupra activității economico-financiare licențiate a SRL „Transautogaz” pentru perioada de 01 ianuarie 2012 – 01 octombrie 2013. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2015, a fost admis apelul declarat de către Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, casată hotărârea primei instanțe şi emisă o nouă hotărâre sub formă de încheiere prin care acţiunea a fost încetată în temeiul art. 265 lit. a) CPC.

În motivarea deciziei instanței de apel, a invocat prevederile art. 3, art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, care reglementează obiectul în contenciosul administrativ și care definește că actul administrativ este o manifestare juridică unilaterală de voință cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorități publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii. Cu referire la normele citate și în raport cu materialele pricinii, instanța a reținut că nu poate să analizeze legalitatea ordinului menționat sperat de decizia privind rezultatele controlului, or, actul dat nu constituie un act administrativ de sine stătător, ci unul premergător.

La 17 aprilie 2015, SRL „Transautogaz” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia casarea deciziei instanței de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. În motivarea deciziei a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material şi procedural.

Apreciază drept eronate concluziile instanţei de apel precum că ordinului directorului general al ANRE nr. 91-a din 22 octombrie 2013 „Cu privire la iniţierea controlului asupra activității economico-financiare licențiate a SRL „Transautogaz” pentru perioada 01 ianuarie 2012-01 octombrie 2013” nu reprezintă un act administrativ, fiind calificat ca fiind un act preparatoriu la actul administrativ și care nu poate fi contestat în procedura contenciosului administrativ separat de actul administrativ, deoarece, potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) al Legii nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, controlul se efectuează în temeiul deciziei conducătorului organului abilitat cu funcții de control, iar actul normativ definește decizia de control - ca fiind act administrativ emis de un organ de control, în limitele competențelor, prin care se desemnează persoana care va fi supusă controlului şi prin care se emite delegația de control.

Sub acest aspect, invocă că prin Ordinul directorului general al ANRE nr. 91-a din 22 octombrie 2013 a fost dispusă efectuarea controlului asupra activității economico-financiare licențiate a întreprinderii pentru perioada 01 ianuarie 2012 – 01 octombrie 2013, respectiv, acest document reprezintă în sine decizia de control a unei autorități publice abilitate cu atribuții de control şi care este un act administrativ, conform prevederilor normelor juridice menționate.

Susține că referirea instanței de apel, în argumentarea deciziei sale, la prevederile Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 10 din 30 octombrie 2009 „Cu privire la practica aplicării de către instanţele de contencios administrativ a unor prevederi a Legii contenciosului administrativ” şi Avizul consultativ al Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4ac-18/2014 din 17 noiembrie 2014, constituie o interpretare eronată a acestor explicații, astfel, consideră că Recomandările Plenului Curții Supreme de Justiție urmau a fi aplicate de către instanța de apel reieșind din conținutul circumstanțelor speței examinate și în corespundere cu normele juridice de drept material, prin care este reglementată procedura de control.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Transautogaz” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Transautogaz” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Transautogaz” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Transautogaz” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Transautogaz” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva