3ra-764/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Negru dosarul nr.3ra-764/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 11 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Mixtă “Loteria Moldovei” societate pe acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă “Loteria Moldovei” societate pe acţiuni împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 c o n s t a t ă La data de 16 aprilie 2013 Întreprinderea Mixtă “Loteria Moldovei” societate pe acţiuni (în continuare Î.M.

“Loteria Moldovei” S.A.) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a menţionat că, desfăşoară activităţi în domeniul jocurilor de noroc prin intermediul terminalelor speciale create pentru jocurile de noroc care totodată îndeplinesc funcţiile maşinii de casă şi control. Afirmă că, la data de 10 decembrie 2012 şi 12 decembrie 2012 în cadrul controlului fiscal la faţa locului organizat prin metoda verificării operative, în baza actelor de control nr. 1-604651 şi nr. 3-517302 a fost stabilit că Î.M. “Loteria Moldovei” S.A. a primit mize pentru pariu fără a dispune de maşină de casă şi control.

Menţionează că, specificul pariului impune utilizarea unor mijloace tehnice mai 1 complicate care ar ţine cont de specificul jocului, dar în acelaşi timp ar avea toate caracteristicile unei maşini de casă şi control. Invocă faptul că bonul eliberat la incasarea banilor conţine informaţii depline asupra operaţiunii financiare şi concomitent are scopul de a servi ca act în temeiul căruia persoana ridică cîştigul pariului. Prin cererea de concretizare a pretenţiilor din 29 noiembrie 2013 a solicitat anularea deciziei nr. 515 şi deciziei nr. 517 din 28 decembrie 2012 emise de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 mai 2014 s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Î.M.

“Loteria Moldovei” S.A. În motivarea soluţiei prima instanţă a constatat că, cecul tipărit de terminalul special creat pentru jocurile de noroc la efectuarea decontărilor băneşti în numerar nu poate fi considerat ca bon fiscal, iar Normele metodologice privind efectuarea decontărilor băneşti în numerar din domeniul jocurilor de noroc cu utilizarea maşinilor de casă de control aprobate prin decizia Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control nr. 17-6/3-22/02-2008 din 29 mai 2008 au fost neglijate de către reclamant în cadrul desfăşurării activităţii în domeniul jocurilor de noroc în ziua cînd s-a efectuat controlul. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 s-a respins apelul declarat de Î.M.

“Loteria Moldovei” S.A. şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 15 aprilie 2015 Î.M. “Loteria Moldovei” S.A. a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, deciziile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 515 şi nr. 517 din 28 decembrie 2012 au fost emise contrar prevederilor art. 254 din Codul Fiscal şi Hotărîrii Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998 în partea stabilirii numărului încălcărilor comise şi stabilirii sancţiunii pentru încălcarea comisă.

Afirmă că, comiterea încălcării în mod repetat prevede că după stabilirea unei încălcări urmează să fie dovedită vina contravenientului şi urmează să intre în vigoare decizia de sancţionare. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: 2 a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Potrivit art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Colegiul constată că, recursul a fost depus în termen or, la materialele cauzei lipseşte dovada primirii de către recurent a actului de dispoziţie judecătoresc contestat, însă este anexată scrisoarea de expediere care atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 a fost expediată în adresa Î.M. “Loteria Moldovei” S.A. la 03 martie 2015. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, deciziile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 515 şi nr. 517 din 28 decembrie 2012 au fost emise contrar prevederilor art. 254 din Codul Fiscal şi Hotărîrii Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998 în partea stabilirii numărului încălcărilor comise şi stabilirii sancţiunii pentru încălcarea comisă au constituit obiect de examinare în instanţele inferioare care s-au pronunţat asupra temeiniciei şi calificării juridice a încălcărilor fiscale comise de Î.M. “Loteria Moldovei” S.A. Totodată, reţinerea în acţiunile recurentului a modului repetat de comitere a încălcărilor fiscale a fost întemeiată pe deciziile de sancţionare emise anterior de organul fiscal pentru aceleaşi fapte.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei 3 decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Î.M. “Loteria Moldovei” S.A. ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Î.M.

“Loteria Moldovei” S.A. se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4