2ra-1289/15 — Partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor

prima instanţă: S. Bucur dosarul nr. 2ra-1289/15 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 10 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat Ion Druţă Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Nicolai Morgun, reprezentat de avocatul Aurel Grosu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolai Morgun, reprezentat de avocatul Aurel Grosu împotriva lui Liubovi Morgun cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 22 ianuarie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Nicolai Morgun şi menţinută hotărârea judecătoriei Floreşti din 29 octombrie 2014 constată: La 27 septembrie 2013, lui Nicolai Morgun, reprezentat de avocatul Aurel Grosu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liubovi Morgun cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor.

În motivarea acţiunii a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Floreşti din 15 martie 2012, căsătoria între Nicolae Morgun şi Liubovi Morgun a fost desfăcută. După mai multe discuţii cu Liubovi Morgun referitor la împărţirea bunurilor pe calea concilierii, nu s-a ajuns la un compromis. Menţionează că în timpul căsătoriei au dobândit proprietate comună în devălmăşie, şi anume bunul imobil situat în r-nul Floreşti, sat. Cunicea. Susţine că utilizarea în comun a bunului imobil pe care îl deţine împreună cu Liubovi Morgun este imposibilă. Drept confirmare este cauza penală pornită în privinţa lui Nicolai Morgun şi multiple procese-verbale contravenţionale. Solicită partajarea averii comune între el şi fosta sa soţie Liubovi Morgun, şi anume imobilul situat în r-nul Floreşti, sat.

Cunicea, cu atribuirea fiecăruia dintre ei a câte ½ cotă parte ideală din averea comună, transmiterea în proprietatea sa cota 1 parte din casa de locuit din r-nul Floreşti, sat. Cunicea ce aparţine lui Liubovi Morgun, cu obligarea lui să-i achite compensaţia bănească pentru cota parte din imobil, evacuarea lui Liubovi Morgun din imobilul situat în r-nul Floreşti, sat. Cunicea, cu achitarea de către Nicolai Morgun în folosul lui Liubovi Morgun a sumei de 31125 lei, încasarea în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Floreşti din 29 octombrie 2014 a fost admisă parţial acţiunea, partajat bunul imobil, care constă din teren cu suprafaţa de 0,3327 ha numărul cadastral 1921304.036, casa individuală de locuit cu suprafaţa de 178,9 m numărul cadastral 1921304.036.01, construcţie accesorie cu suprafaţa de 58, 7 m numărul cadastral 1921304.036.02, construcţie accesorie cu suprafaţa de 10, 6 m numărul cadastral 1921304.036.03, construcţie accesorie cu suprafaţa de 21, 1 m numărul cadastral 1921304.036.04, construcţie accesorie cu suprafaţa de 7,2 m numărul cadastral 1921304.036.05, construcţie accesorie cu suprafaţa de 31,8 m2 numărul cadastral 1921304.036.06, situat în r-nul Floreşti, sat.

Cunicea, care constituie proprietate comună în devălmăşie a lui Nicolai Morgun şi Liubovi Morgun, atribuit fiecăruia dintre ei câte ½ cotă parte ideală din bunul imobil, încasat de la Liubovi Morgun în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1000 lei, în rest, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de Nicolai Morgun şi menţinută hotărârea primei instanțe. La 03 aprilie 2015, Nicolai Morgun, reprezentat de avocatul Aurel Grosu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care cerinţele lui să fie admise integral.

În motivarea recursului a indicat că nici Judecătoria Floreşti şi nici Curtea de Apel Bălţi, nu au luat în consideraţie faptul că Nicolai Morgun, doreşte să partajeze averea şi să-i procure cota parte a lui Liubovi Morgun la preţul de piaţă, deoarece este imposibil să locuiască în aceiaşi curte împreună. Mai invocă că Liubovi Morgun cu orice preţ doreşte să-l provoace la orice conflict în urma căruia să fie condamnat cu închisoare. Totodată, susţine că Nicolai Morgun se ocupă cu agricultura, iar casa în litigiu este amplasată la periferia satului, mai dispune de utilaje tehnice şi soubstanţe chimice, pe car nu le poate duce în sat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 04 februarie 2015, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 134). Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 03 aprilie 2015 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. 2 Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea prin care a fost admisă parţial acţiunea.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. După cum rezultă din materialele pricinii şi anume certificatul de divorţ, căsătoria încheiată între Nicolai Morgun şi Liubovi Morgun a fost desfăcută la 06 aprilie 2012 (f. d. 6). În timpul căsătoriei Nicolai Morgun împreună cu Liubovi Morgun au acumulat avere amplasată pe terenul cu o suprafaţă de 0,3327 ha, situat în r-nul Floreşti, sat. Cunicea (f. d. 8). Înaintând acţiunea împotriva lui Liubovi Morgun, Nicolai Morgun a solicitat partajarea averii comune între el şi fosta soţie Liubovi Morgun, şi anume imobilul situat în r-nul Floreşti, sat.

Cunicea, cu atribuirea fiecăruia dintre ei a câte ½ cotă parte ideală din averea comună, transmiterea în proprietatea sa cota parte din casa de locuit din r-nul Floreşti, sat. Cunicea ce aparţine lui Liubovi Morgun, cu obligarea lui să-i achite compensaţia bănească pentru cota parte din imobil, evacuarea lui Liubovi Morgun din imobilul situat în r-nul Floreşti, sat. Cunicea, cu achitarea de către Nicolai Morgun în folosul lui Liubovi Morgun a sumei de 31125 lei, încasarea în beneficiul său a cheltuielilor de judecată. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia admiterii parţiale a cererii de chemare în judecată, determinând lui Nicolai Morgun şi Liubovi Morgun câte ½ cotă-parte ideală din imobilul situat în sat.

Cunicea r-nul Floreşti, ce constituie proprietate comună în devălmăşie a acestora şi a fost încasat de la Liubovi Morgun în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Judecând apelul declarat de către Nicolai Morgun, instanţa de apel a găsit necesar de a-l respinge şi a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că aceasta este întemeiată şi legală. În susţinerea soluţiei de respingere a cerinţei cu privire la transmiterea în proprietatea lui Nicolai Morgun a casei de locuit din sat. Cunicea, r-nul Floreşti şi încasarea în beneficiul lui Liubovi Morgun a compensaţiei băneşti pentru ½ cotă-parte din casă, evacuarea lui Liubovi Morgun din casa situată în sat.

Cunicea, r-nul Floreşti, instanţa de apel a reţinut că pentru împărţirea bunului proprietate comună pe cote–părţi în modul solicitat, în conformitate cu art. 361 alin. (2) lit. a) Cod civil, lipsesc probe ce ar confirma că bunul este indivizibil, lipsind şi o concluzie a specialiştilor în acest sens. La fel instanţele au constatat că pentru aceasta este necesară şi cererea lui Liubovi Morgun, care însă lipseşte. În conformitate cu art. 20 alin. (1) Codul familiei bunurile dobândite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie, conform legislaţiei. 3 Potrivit art. 25 alin. (1) Codul familiei prevede că împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor poate fi făcută atât în timpul căsătoriei, cât şi după desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre soţi.

Totodată, conform art. 371 alin. (1) Cod civil bunurile dobândite de soţi în timpul căsătoriei sunt proprietatea lor comună în devălmăşie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri. Aliniatul (2) al aceluiaşi articol stipulează că orice bun dobândit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie până la proba contrară. La caz au relevanţă şi prevederile art. 373 alin. (1) Cod civil care stipulează că în cazul împărţirii bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor, părţile lor se consideră egale. Astfel, având în susţinere dispoziţiile normelor menţionate instanţa de recurs constată că instanţele de judecată ierarhic inferioare corect au determinat câte ½ cotă-parte ideală pentru Nicolai Morgun şi Liubovi Morgun din bunul imobil în litigiu, ce constituie proprietate comună în devălmăşie a ultimilor.

În acelaşi timp, instanţa de recurs menţionează că reieşind din conţinutul art. 361 Cod civil care prevede la alin. (2) lit. a), că dacă bunul proprietate comună pe cote-părţi este indivizibil ori nu este partajabil în natură, împărţirea se face prin atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori a mai multor coproprietari, la cererea lor, se constată a fi întemeiată şi soluţia instanţelor de judecată cu privire la respingerea capătului de cerere cu privire la transmiterea în proprietatea lui Nicolai Morgun cota-parte din casa de locuit din sat. Cunicea, r-nul Floreşti deţinută de Liubovi Morgun, cu obligarea lui de a-i achita ultimei compensaţia bănească pentru cota-parte deţinută şi evacuarea lui Liubovi Morgun din construcţia dată.

Or, în sensul prevederilor normei citate, legiuitorul expres identifică că împărţirea bunului proprietate comună pe cote-părţi se face în natură prin atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori a mai multor coproprietari, numai în cazul dacă bunul proprietate comună pe cote-părţi este indivizibil ori nu este partajabil în natură. În speţă, însă, nu au fost prezentate probe pertinente şi concludente de către Nicolai Morgun, ce ar demonstra că bunul imobil solicitat partajării este indivizibil sau nu este partajabil în natură.

Totodată, instanţa de recurs consideră necesar de a exclude din conţinutul deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe menţiunea precum că partajarea poate fi făcută doar cu acordul tuturor coproprietarilor, or, prin sintagma „la cererea lor”, prevăzută la art. 361 alin. (2) lit. a) Cod civil, legiuitorul nu a stabilit obligativitatea existenţei cererii tuturor coproprietarilor pentru atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori a mai multor coproprietari, pentru această cerinţă, pentru aceasta fiind suficientă doar cererea unuia din proprietari.

4 Distinct de cele menţionate mai sus, având în susţinere jurisprudenţa CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs în sensul celor descrise. Faţă de cele ce preced, instanţa de recurs conchide că atât decizia instanţei de apel cât şi hotărârea primei instanţe au fost adoptate cu respectarea prevederilor legale materiale şi procedurale, fapt ce impune menţinerea lor cu respingerea recursului declarat de Nicolai Morgun.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de Nicolai Morgun. Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 ianuarie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Floreşti din 29 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nicolai Morgun, reprezentat de avocatul Aurel Grosu împotriva lui Liubovi Morgun cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat Ion Druţă Ala Cobăneanu 5