2rc-443/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: M. Guzun dosarul nr.2rc-443/15 DECIZIE 10 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către BC ”Eximbank - Gruppo Veneto Banca” SA, în pricina civilă la cererea CA ”Auto-Siguranta” SA privind intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL ”Ihtus-Grup”, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2015, prin care a fost constatată existența unui litigiu de drept, admisă contestația BC ”Victoriabank” SA, respinsă cererea BC ”Eximbank - Gruppo Veneto Banca” SA de admitere a creanțelor în partea penalităților și comunicat creditorului că este în drept să intenteze procesul separat de confirmare a creanței sau de preluare a procesului pendinte c o n s t a t ă CA „Auto-Siguranţa” SA s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere introductivă privind intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de SRL „Ihtus-Grup”.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2013, s-a admis spre examinare cererea introductivă şi a fost stabilită perioada de observaţie asupra activităţii debitorului SRL „Ihtus-Grup”, fiind numit în calitate de administrator provizoriu ÎI „Pelin Valentin”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 ianuarie 2014, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Ihtus-Grup” şi a fost numit în calitate de administrator al insolvabilităţii ÎI „Pelin Valentin”, acesta fiind obligat să notifice creditorii despre înregistrarea cererilor de lichidare a creanţelor în vederea întocmirii tabelului definitiv al creanţelor pînă la 17.02.2014. La 11.03.2014 de către administratorul insolvabilităţii, Valentin Pelin, a fost întocmit raportul de verificare a creanţelor declarate faţă de SRL „Ihtus-Grup”, în baza căruia la data de 13.03.2014 a fost elaborat tabelul definitiv a creanţelor existente faţă de SRL „Ihtus- Grup”.

BC „Victoriabank” SA la 24.03.2014 a contestat creanţa înaintată de către BC „Eximbank” SA în partea penalităţilor în sumă de 14 068,89 Euro, invocînd că calculul penalităţii se prescrie în termen de 6 luni, termen care este vădit depăşit conform calculului estimat de către BC „Eximbank” SA. Totodată, a invocat că potrivit pct. 6.2 a contractului de credit nr. 2301 din 15.06.2007, încheiat între SRL „Ihtus-Grup” şi BC „Eximbank” SA, de către bancă s-a aplicat o clauză penală în mărime de 0,5 % din suma restantă spre achitare, pentru fiecare zi de întârziere, iar practica bancară uzuală, prevede aplicarea unor penalităţi în proporţie de 0,1% din suma datorată, motiv din care consideră că instanţa de judecată ar putea reduce penalitatea aplicată de către BC „Eximbank” SA de la 0,5% la 0,1%, în baza art. 630 CC RM.

Astfel, solicită să fie respinsă cererea de admitere a creanţelor înaintate de către BC „Eximbank” SA în partea penalităţilor în sumă de 14 068,89 Euro. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014, a fost admisă parţial contestaţia depusă de BC „Victoriabank” SA, fiind dispusă respingerea cererii de admitere a creanţelor înaintate de BC „Eximbank” SA în partea penalităţilor în sumă de 14 068,89 Euro. În motivarea încheierii, instanţa de insolvabilitate a invocat prevederile art. 143 alin. (4) şi 144 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, art. 268 lit. a), 624 alin. (1) şi 630 alin. (1) CC, menţionînd că perioada pentru care poate fi calculată penalitatea nu poate depăşi 6 luni, adică 180 zile, iar BC „Eximbank” SA a calculat debitorului SRL „Ihtus-Grup” penalitatea pentru o perioadă mai mare decît 180 zile.

Totodată, a considerat necesar de a reduce clauza penală, din motiv că aflarea debitorului SRL „Ihtus-Grup” în proces de insolvabilitate, constituie o circumstanţă care permite reducerea clauzei penale. Referitor la omiterea termenul de depunere a contestaţiei, a statuat că acesta nu este omis, din motiv că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău a fost stabilită şedinţa de validare a creanţelor pentru data de 13.03.2014, însă, dat fiind faptul că la această data administratorul nu a prezentat tabelului definitiv, şedinţa de validare a creanţelor a fost fixată pe data de 29.05.2014, iar contestaţia creanţelor creditorului BC „Eximbank” SA a fost depusă de BC „Victoriabank” SA la 24.03.2014, adică a fost depusă în termen.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 noiembrie 2014, a fost admis recursul declarat de BC ”Eximbank - Gruppo Veneto Banca” SA, casată încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2014 și restituită pricina pentru rejudecarea contestației depuse de BC ”Victoriabank” SA. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2015, a fost constatată existența unui litigiu de drept, admisă contestația BC ”Victoriabank” SA, respinsă cererea BC ”Eximbank - Gruppo Veneto Banca” SA de admitere a creanțelor în partea penalităților și comunicat creditorului că este în drept să intenteze procesul separat de confirmare a creanței sau de preluare a procesului pendinte. La 04 martie 2015 BC ”Eximbank - Gruppo Veneto Banca” SA a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii judecătorești și soluționarea prin decizie a problemei în fond.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanţa de insolvabilitate la adoptarea încheierii a aplicat o lege care nu trebuia aplicată, eronat a constatat existenţa unui litigiu de drept între părţile contractante. Astfel, existenţa unui litigiu de drept se constată de instanţa de insolvabilitate în fiecare caz aparte pe baza probelor pertinente, ţinînd cont de faptul că însuşi examinarea contestaţiei presupune în sine un litigiu de drept şi care este definitivat prin admiterea sau respingerea contestaţiei. Or, conform Legii insolvabilităţii, creanţa validată are efectul unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Admiterea contestaţiei prin constatarea unui litigiu de drept, cu radierea creanţei din tabel, poate avea loc în cazurile în care creanţa solicitată de creditor pentru a fi admisă, nu se confirmă prin probele şi argumentele invocate şi administrate, iar confirmarea acesteia presupune diverse acţiuni procesuale cum ar fi efectuarea de expertize, evaluări, probe suplimentare. Deci, doar în asemenea situaţii creditorul a cărui creanţă nu a fost validată prin admiterea contestaţiei, este în drept de a intenta un proces separat după regulile generale în instanţa competentă şi nu în cea de insolvabilitate. La caz însă, intimatul nu a prezentat vreo probă în confirmarea existenţei unui litigiu de drept, şi nici nu era necesară confirmarea dovezilor în cauză prin diverse acţiuni procesuale, în situaţia în care creanţa rezultă din contractul de credit.

Prima instanţă la adoptarea încheierii a ignorat şi indicaţiile Curţii Supreme de Justiţie din 12 noiembrie 2014, care prin prisma art. 123 al. (2) CPC sunt obligatorii pentru părţi şi nu se cer a fi dovedite din nou. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii contestate cu recurs din 18 februarie 2015 a fost primită de recurent la 02 martie 2015 contra semnătură (f.d. 69). În circumstanțele date, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 04 martie 2015 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea încheierii primei instanțe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. La caz se constată că, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2013, s-a admis spre examinare cererea introductivă şi a fost stabilită perioada de observaţie asupra activităţii debitorului SRL „Ihtus-Grup”, fiind numit în calitate de administrator provizoriu ÎI „Pelin Valentin”.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 ianuarie 2014, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Ihtus-Grup” şi a fost numit în calitate de administrator al insolvabilităţii ÎI „Pelin Valentin”, acesta fiind obligat să notifice creditorii despre înregistrarea cererilor de lichidare a creanţelor în vederea întocmirii tabelului definitiv al creanţelor pînă la 17.02.2014. La 11.03.2014 administratorul insolvabilităţii, Valentin Pelin, a întocmit raportul de verificare a creanţelor declarate faţă de SRL „Ihtus-Grup”, în baza căruia la data de 13.03.2014 a fost elaborat tabelul definitiv a creanţelor existente faţă de SRL „Ihtus-Grup”. BC „Victoriabank” SA la 24.03.2014 a contestat creanţa înaintată de către BC „Eximbank” SA în partea penalităţilor în sumă de 14 068,89 Euro, invocînd că calculul penalităţii se prescrie în termen de 6 luni, termen care este vădit depăşit conform calculului estimat de către BC „Eximbank” SA.

Totodată, a invocat că potrivit pct. 6.2 a contractului de credit nr. 2301 din 15.06.2007 încheiat între SRL „Ihtus-Grup” şi BC „Eximbank” SA, de către bancă s-a aplicat o clauză penală în mărime de 0,5 % din suma restantă spre achitare, pentru fiecare zi de întârziere, iar practica bancară uzuală, prevede aplicarea unor penalităţi în proporţie de 0,1% din suma datorată, motiv din care consideră că instanţa de judecată ar putea reduce penalitatea aplicată de către BC „Eximbank” SA de la 0,5% la 0,1%, în baza art. 630 CC RM. Instanţa de insolvabilitate la adoptarea încheierii din 18 februarie 2015, a constatat existenţa unui litigiu de drept şi a admis contestaţia BC „Victoriabank” SA, a respins cererea BC „Eximbank” SA de admitere a creanţelor în partea penalităţilor în sumă de 14068,89 Euro şi radierea acesteia din tabelul creanţelor, precum şi a explicat creditorului BC „Eximbank” SA că este în drept de a confirma creanţa sa într-un proces separat.

Or, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată ca fiind întemeiate concluziile date din următoarele considerente. Conform art. 143 al. (4) a Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, după intentarea procedurii de insolvabilitate sau a procedurii simplificate a falimentului, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va întocmi tabelul definitiv al creanţelor, care va cuprinde toate creanţele înaintate împotriva patrimoniului debitorului la data intentării procedurii de insolvabilitate sau a procedurii simplificate a falimentului, inclusiv creanţele acceptate în tabelul preliminar. În tabelul definitiv se arată suma solicitată, suma admisă de administratorul insolvabilităţii/lichidator şi rangul de prioritate al creanţei.

Tabelul definitiv al creanţelor se aprobă de către instanţa de insolvabilitate la şedinţa de validare a creditorilor. Debitorul şi creditorii însă pot să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi la drepturile de preferinţă neadmise sau trecute integral sau parţial de administratorul insolvabilităţii/lichidator în tabelul definitiv, care se depun în scris la instanţa de judecată care examinează cazul de insolvabilitate cu cel puţin 3 zile înainte de data şedinţei fixate pentru examinarea valabilităţii creanţelor incluse în tabelul definitiv, conform art. 144 al. (1) şi al. (2) a Legii insolvabilităţii. În procesul examinării contestaţiilor, contestatorul şi/sau creditorul a cărui creanţă a fost contestată, precum şi administratorul sau alte persoane au dreptul să prezinte oricare probe şi dovezi şi să-şi exercite toate drepturile sale de parte în proces conform CPC.

Instanţa de insolvabilitate în rezultatul examinării contestaţiei adoptă o încheiere de admitere sau de respingere a contestaţiei care poate fi contestată cu recurs, însă dacă în procesul examinării contestaţiilor se constată un litigiu de drept (art.144 alin.(4) din lege), instanţa admite contestaţia, creanţa se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanţă nu a fost validată poate să intenteze un proces separat sau să preia procesul suspendat care era pendinte pe rol în temeiul art.79 alin.(4). Din conţinutul contestaţiei BC „Victoriabank” SA rezultă că acesta contestă mărimea clauzei penale prevăzută de contractul de credit nr. 2301 din 15.06.2007 încheiat între SRL „Ihtus-Grup” şi BC „Eximbank” SA.

În circumstanţele date, instanţa corect a stabilit că toate litigiile ce rezultă din acest contract, urmează a fi examinate în procedură contencioasă, or instanţa de insolvabilitate nefiind în drept de a decide asupra penalităţii în cadrul examinării contestaţiei. În acest sens, instanţa de recurs mai relevă că, oricare litigiu aflat pe rol la data intentării procesului de insolvabilitate, inclusiv care se referă la masa debitoare, vor continua a fi judecate în instanţele de judecată, care au început examinarea. Alte litigii de drept, fie ca rezultat al admiterii contestaţiilor împotriva creanţelor ca rezultat al existenţei unui litigiu de drept cu radierea creanţei din tabelul definitiv (art.144 din lege), fie litigii apărute după intentarea procesului de insolvabilitate sau în alte cazuri, cu excepţia celor stabilite expres în art.5 din lege, se judecă de alte instanţe de judecată, potrivit competenţei.

Colegiul constată că nu au fost lezate în vreun mod drepturile şi interesele BC ”Eximbank - Gruppo Veneto Banca” SA prin adoptarea încheierii contestate, în cazul în care instanţa de insolvabilitate deşi a respins băncii cererea de admitere a creanţelor în partea penalităţilor în sumă de 14068,89 Euro, cu radierea acesteia din tabelul creanţelor, totodată i-a explicat recurentului că este în drept de a intenta un proces separat pentru confirmarea creanţei sale în procedură contencioasă. Sunt irelevante argumentele recurentului precum că faptele stabilite prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 noiembrie 2014 (f.d. 45-50) sunt obligatorii şi nu se cer a fi dovedite prin prisma art. 123 al.

(2) CPC, în cazul în care decizia dată nu a fost una irevocabilă, ci a fost pronunţată în cadrul acestei pricini de pînă la rejudecare. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că încheierea primei instanțe este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea primei instanțe. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către BC ”Eximbank - Gruppo Veneto Banca” SA.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chișinău din 18 februarie 2015, în pricina civilă la cererea la cererea CA ”Auto-Siguranta” SA privind intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL ”Ihtus-Grup”. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Galina Stratulat