2rac-195/15 — Încasarea prejudiciului material.

Dosarul nr. 2rac-195/15 Prima instanţă: L. Pruteanu Instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova şi A. Gavriliţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Oleg Sternioală şi Petru Moraru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „S.O.M. TREISI”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Pretura sectorului Buiucani, mun. Chişinău împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „S.O.M. TREISI” privind încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015, prin care apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „S.O.M.

TREISI” a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 16 octombrie 2014. ACONSTATAT: La 12 februarie 2014 Pretura sectorului Buiucani, mun. Chişinău a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „S.O.M. TREISI” privind încasarea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reclamanta Pretura sectorului Buiucani, mun. Chişinău a indicat că prin Dispoziţia Primarului General al municipiului Chişinău nr. 135l-d din 24 decembrie 2014 a fost anulată autorizaţia de construcţie nr. 530 din 06 septembrie 2012 privind reconstrucţia obiectivului comercial în complex cu staţia de aşteptare a transportului urban din bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt nr. 101. Reclamanta a mai precizat că conform pct. 3 din dispoziţia nominalizată, agentul economic Societatea cu Răspundere Limitată „S.O.M.

TREISI” a fost obligat să amenajeze benevol terenul alăturat obiectivului în starea corespunzătoare. 1 Dat fiind faptul că agentul economic Societatea cu Răspundere Limitată „S.O.M. TREISI” a refuzat să execute benevol dispoziţia nominalizată, în baza contractului nr. 04 din 27 februarie 2013, încheiat între Întreprinderea municipală pentru Servicii Locative Buiucani în calitate de Antreprenor şi Pretura sectorului Buiucani, mun. Chişinău în calitate de beneficiar, lucrările de amenajare au fost executate de către Antreprenorul indicat supra. Pretura sectorului Buiucani, mun.

Chişinău a mai precizat că pentru executarea lucrărilor de demontare şi evacuare a materialelor, au fost cheltuite mijloace financiare din bugetul municipal în sumă de 43 581,03 lei, conform devizului de cheltuieli, fapt, confirmat prin dispoziţia de plată nr. 1 din 01 aprilie 2013. Consideră reclamanta că întrucît cheltuielile menţionate au fost suportate din bugetul municipal nejustificat, vinovat de cauzarea acestui prejudiciu material se face Societatea cu Răspundere Limitată „S.O.M. TREISI”. Solicită Pretura sectorului Buiucani, mun. Chişinău încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „S.O.M. TREISI” în beneficiul său a sumei 43 581,03 lei – cu titlu de prejudiciu material. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 16 octombrie 2014 a fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de Pretura sectorului Buiucani, dispunîndu-se încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „S.O.M. TREISI” suma de 43 581,03 lei – cu titlu de prejudiciu material şi în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1307,43 lei. Prin deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015, apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „S.O.M. TREISI” a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 16 octombrie 2014. La 10 aprilie 2015 Societatea cu Răspundere Limitată „S.O.M. TREISI”, a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în prima instanţă.

În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale, deoarece, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 23 martie 2015 (f.d.74), însă la materialele pricinii nu sunt anexate probe care ar confirma data recepţionării de către recurent a copiei deciziei motivate a instanţei de apel.

Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recursul este declarat în termen. 2 La 07 mai 2015 în adresa Preturii sectorului Buiucani, mun. Chişinău a fost expediată copia recursului, iar la 21 mai 2015 în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa, prin care intimatul a solicitat declararea recursului inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursurilor, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „S.O.M. TREISI”, este inadmisibil. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag. 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca 3 fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „S.O.M. TREISI”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „S.O.M.

TREISI”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 4