2rac-383/17 — încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată, executarea obligațiilor

2rac-383/17 — încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată, executarea obligațiilor (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.2rac-383/17

prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău

Judecător: L. Pruteanu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: I. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

ÎNCHEIERE

15 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu, Oleg Sternioală,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Valtrei Prim”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Protect Instal” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Valtrei Prim” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor

de judecată și

acțiunea reconvențională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei

Prim” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Protect Instal” cu privire la

obligarea executării obligațiunilor contractuale,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, prin care s-a respins

apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 23 decembrie

2016,

c o n s t a t ă :

La 11 ianuarie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Protect Instal” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Valtrei

Prim” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 17 septembrie 2015, Societatea

cu Răspundere Limitată „Protect Instal” în calitate de prestator și Societatea cu

1

Răspundere Limitată „Valtrei Prim” în calitate de beneficiar au semnat contractul de

prestări servicii nr. 12, având ca obiect montarea rețelelor interioare.

Menționează reclamantul că, executarea lucrărilor de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Protect Instal” a avut loc în strictă conformitate cu condițiile

contractuale, iar recepționarea acestora conform cantității, calității și prețului a avut

loc în baza facturilor fiscale și actelor de predare-primire semnate în modul stabilit.

Relevă reclamantul că, conform art. 2.1 al contractului semnat, Societatea cu

Răspundere Limitată „Valtrei Prim” s-a obligat să pună la dispoziția Societății cu

Răspundere Limitată „Protect Instal”, în termen rezonabil, toate materialele necesare

pentru executarea lucrărilor prevăzute de contract, iar în conformitate cu art. 4 al

contractului semnat, Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” s-a obligat de

a achita costul lucrărilor efectuate în termen de 2 zile din momentul semnării facturii

fiscale și actului de predare-primire.

Menționează reclamantul că, Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim”

și-a onorat parțial obligațiunile contractuale pecuniare, formând astfel, față de

reclamant o datorie în mărime de 40 012,00 lei.

Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Protect Instal” încasarea din contul

Societății cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” în beneficiul său a datoriei în

mărime de 40 012,00 lei, a dobînzii de întîrziere în sumă de 1 663,40 lei și a

cheltuielilor de judecată.

La 5 iulie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” a înaintat

cererea reconvențională împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Protect Instal”

cu privire la obligarea executării obligațiilor contractuale și încasarea valorii

materialelor neutilizate la executarea lucrărilor (f.d. 30-35, vol. I).

În motivarea acțiunii reconvenționale, Societatea cu Răspundere Limitată

„Valtrei Prim” a indicat că, prin contractul de antrepriză nr. 12 din 17 septembrie

2015 Societatea cu Răspundere Limitată „Protect Instal” s-a obligat la executarea

lucrărilor de antrepriză, iar Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” s-a

obligat să achite valoarea lucrărilor convenite de părți.

Invocă că, potrivit art. 2 pct. 2) subpunctul 2 al contractului de antrepriză, s-a

stabilit lucrările ce se includ în serviciile prestate, printre care: montarea rețelelor

electrice interioare conform schemei electrice existente tipizate; montajul panourilor

electrice centrale și asamblarea acestora, montajul liniei electrice de la panoul electric

spre contor și conectarea acesteia; acordarea protocoalelor de măsurare și foto fixarea

rețelelor.

Specifică Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” că, la etapa inițială

de negocieri și încheiere a contractului de antrepriză, Societatea cu Răspundere

Limitată „Protect Instal” a pregătit lista materialelor necesare pentru executarea

lucrărilor și a prezentat Societății cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” contul de

plată cu lista materialelor de la furnizorul de materiale Societatea cu Răspundere

2

Limitată „Habseb Grup” în sumă totală de 130 458 lei, precum și contul de plată cu

lista materialelor de la Societatea cu Răspundere Limitată „Uniplast” în sumă totală

de 16 198,20 lei, toate necesare pentru executarea lucrărilor de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Protect Instal” conform contractului de antrepriză.

Notează reclamantul că, bazându-se pe buna-credință a antreprenorului

Societatea cu Răspundere Limitată „Protect Instal”, beneficiarul Societatea cu

Răspundere Limitată „Valtrei Prim” a achitat Societății cu Răspundere Limitată

„Habseb Grup” și Societății cu Răspundere Limitată „Uniplast” mărfurile conform

conturilor de plată remise de Societatea cu Răspundere Limitată „Protect Instal”, iar

ulterior marfa a fost preluată și utilizată de Societatea cu Răspundere Limitată

„Protect Instal” pentru executarea nemijlocită a lucrărilor de antrepriză.

Indică că Societatea cu Răspundere Limitată „Protect Instal” a inclus în actul

de predare-primire a serviciilor și în factura din 20 octombrie 2015, materiale proprii

a Societății cu Răspundere Limitată „Protect Instal” în sumă totală de 10 152 lei

utilizate la executarea lucrărilor.

Menționează că, Societatea cu Răspundere Limitată „Protect Instal” a executat

parțial obligația sa contractuală și a rugat semnarea actelor de predare-primire din 20

octombrie 2015 și 09 noiembrie 2015, precum și a facturilor de expediție pe serviciile

incluse în acte, promițînd că în scurt timp va executa toate lucrările începute și

nefinalizate. Drept urmare a acestor promisiuni și având în vedere deplina încredere

în administratorul Societății cu Răspundere Limitată „Protect Instal”, administratorul

Societății cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” a semnat aceste acte și a achitat în

3 tranșe suma totală de 40 000 lei.

Relevă că, Societatea cu Răspundere Limitată „Protect Instal” nu și-a executat

ulterior obligațiile sale contractuale stabilite de art. 2 pct. 2) subpunctul 2, prin care:

montarea rețelelor electrice interioare conform schemei electrice existente tipizate,

montarea panourilor electrice centrale și asamblarea acestora, montarea liniei

electrice de la panoul electric spre contor și conectarea acesteia, acordarea

protocoalelor de măsurare și foto fixarea rețelelor.

Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” indică că o dată cu solicitarea

executării integrale a lucrărilor de antrepriză a solicitat antreprenorului prezentarea

unei dări de seamă despre modul și cantitatea materialelor folosite de antreprenor la

executarea lucrărilor.

Prin scrisoarea din 16 decembrie 2015, Societatea cu Răspundere Limitată

„Protect Instal” a informat Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” că

măsurările de facto a rețelelor electrice montate vor fi efectuate și informația va fi

expediată până la 25 decembrie 2015.

Subliniază că, Societatea cu Răspundere Limitată „Protect Instal” nu a furnizat

informația respectivă, iar în legătură cu acest fapt, prin scrisoarea din 25 ianuarie

2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” a invitat reprezentantul

3

Societății cu Răspundere Limitată „Protect Instal” la 1 februarie 2016 pentru

efectuarea verificărilor în ceea ce privește cantitatea materialelor folosite de

antreprenor la executarea lucrărilor de antrepriză, însă aceștea nu s-au prezentat la

fața locului și nu a răspuns în nici un mod la această solicitare.

Astfel, la efectuarea măsurărilor, de către auditorul energetic Societatea cu

Răspundere Limitată „Bioinovație” s-a stabilit că la obiectul de construcție au fost

montate, printre altele: 1982 de metri din tub de protecție a cablului din țeava PE cu

d 20mm, 654 coturi PE d20mm, 91 cutii de distribuție din plastic pentru prize (3mod),

56 cutii de distribuție din plastic pentru prize (4mod), 67 cutii de distribuție din plastic

pentru prize (6mod), 1619 elipse d20mm la fixarea tubului pentru cablu.

Totodată, auditorul energetic a stabilit în concluzii că cantitatea totală de cablu

necesară inițial pentru finalizarea lucrărilor este de 5580m pentru cablu de tip H07VU

1,5mm2 și 270m de cablu tip H07V-K 1x4 mm2 PV3. De asemenea, auditorul a

stabilit că pentru finalizarea obiectului cercetat este necesar de instalat 6 contoare

electrice și 6 seturi de automate electrice, care la momentul cercetării nu au prezentat

urme de montaj.

Susține că, neexecutarea integrală a obligațiilor de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Protect Instal” este confirmată și prin raportul auditorului

energetic Societatea cu Răspundere Limitată „Bioinovație” din 25 martie 2016, prin

care s-a stabilit că pentru finalizarea obiectului cercetat este necesar de instalat 6

contoare electrice și 6 seturi de automate electrice, care la momentul cercetării nu au

prezentat urme de montaj.

Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” obligarea Societății

cu Răspundere Limitată „Protect Instal” să execute obligațiile contractuale stabilite

la art. 2, pct. 2 subpunctul 2, 3, 4, și 8 al contractului de antrepriză nr. 12 din 17

septembrie 2015, încheiat între Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” și

Societatea cu Răspundere Limitată „Protect Instal”, încasarea din contul Societății cu

Răspundere Limitată „Protect Instal” în beneficiul său valoarea materialelor

neutilizate la executarea lucrărilor în cadrul executării contractului de antrepriză nr.

12 din 17 septembrie 2015 în mărime de 70 528,21 și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 decembrie 2016, s-

a admis acțiunea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Protect Instal”, s-a

încasat din contul Societății cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” în beneficiul

Societății cu Răspundere Limitată „Protect Instal” datoria în sumă de 40 012,00 lei,

dobândă de întârziere în mărime de 1 663,40 lei, taxa de stat achitată la depunerea

acțiunii în sumă de 1 250,26 lei, cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2 000

lei, în total 44 925,66 lei. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea reconvențională

înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” (f.d. 161-170, vol. I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, s-a respins apelul declarat

de către Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” și s-a menținut hotărârea

4

Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 23 decembrie 2016 (f.d. 197-211, vol.

I).

La 30 iunie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei adoptate (f.d. 212, vol. I).

La 24 august 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” a depus

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii depuse de Societatea cu

Răspundere Limitată „Protect Instal” și admiterea acțiunii reconvenționale depuse de

Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” .

Recurentul, Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim”, în motivarea

recursului a indicat că instanțele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate, au

aplicat și interpretat eronat normele dreptului material aplicabile raportului juridic

litigios. Recurentul menționează că la efectuarea măsurărilor, de către auditorul

energetic Societatea cu Răspundere Limitată „Bioinovație” s-a stabilit că la obiectul

de construcție au fost montate, printre altele: 1982 de metri din tub de protecție a

cablului din țeava PE cu d 20mm, 654 coturi PE d20mm, 91 cutii de distribuție din

plastic pentru prize (3mod), 56 cutii de distribuție din plastic pentru prize (4mod), 67

cutii de distribuție din plastic pentru prize (6mod), 1619 elipse d20mm la fixarea

tubului pentru cablu.

Totodată, auditorul energetic a stabilit în concluzii că cantitatea totală de cablu

necesară inițial pentru finalizarea lucrărilor este de 5580m pentru cablu de tip H07VU

1,5mm2 și 270m de cablu tip H07V-K 1x4 mm2 PV3. De asemenea, auditorul a

stabilit că pentru finalizarea obiectului cercetat este necesar de instalat 6 contoare

electrice și 6 seturi de automate electrice, care la momentul cercetării nu au prezentat

urme de montaj.

Astfel recurentul specifică că instanțele de judecată nu s-au expus asupra

raportului auditorului energetic Societatea cu Răspundere Limitată „Bioinovație” din

25 martie 2016 în ceea ce privește pertinența și admisibilitatea acestuia.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 10 octombrie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs Societății cu

Răspundere Limitată „Protect Instal”, informându-i că referința se depune în termen

de o lună de la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu a fost

prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia

5

La 17 octombrie 2017 Societatea cu Răspundere Limitată „Protect Instal” a

depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat declararea recursului ca fiind

inadmisibil.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Valtrei Prim” este inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Materialele cauzei dovedesc faptul că recursul nu a fost examinat anterior, fiind

respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” la 24 august 2017 în termen din

următoarele motive.

În procedura de filtru, instanța de recurs a reținut că decizia integrală a instanței

de apel din 30 mai 2017 a fost expediată în adresa părților la 30 iunie 2017 (f. d. 212,

vol. I), însă la materialele cauzei nu există dovada recepționării efective a acesteia de

către participanții la proces. În lipsa unor înscrisuri pertinente, instanța de recurs nu a

putut stabili cu precizie momentul, când a fost comunicată hotărârea motivată a

instanței de apel.

Astfel, în atare situație și pentru a nu admite o ingerință disproporțională în dreptul

de acces liber la justiție, instanța de judecată consideră că recursul declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” este depus în termenul prevăzut de

art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând

încadrarea în dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a

temeiurilor invocate în recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului prevăzut la

art. 433 lit. a) CPC, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural. Temeiurile declarării recursului sunt enumerate exhaustiv în

alineatele (2), (3) și (4) ale acestui articol.

Rațiunea acestor dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea

recursului exercitat conform Secțiunii II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de

6

procedură civilă, are un caracter devolutiv și privește doar problemele de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în

fapt. În aceste condiții, trebuie observat caracterul extraordinar al aceste căi de atac,

la care se poate recurge doar în cazurile excepționale enunțate de dispozițiile art. 432

alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice esența

și temeiurile recursului, precum și argumentele privind caracterul nelegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Instanța subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie

2009, para. 24; Akaki Tchaghiashvili v. Georgia, 2 septembrie 2014, para. 34).

În plus, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are obligația să se

asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil garantate de art.

6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță și de dreptul de a fi audiat. (a

se vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, para. 39 – 40;

Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, para. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor

înaintate prin intermediul căilor de atac, întrucât însăși natura sa solicită o

reglementare specială din partea statului, care beneficiază de o anumită marjă de

apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale

de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016, para.

34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, para. 64).

În același timp, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a precizat că

interpretarea normelor de procedură reprezintă o chestiune de drept intern și ține, în

principiu, de competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (a se vedea, de exemplu, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), ibidem,

para. 25; Vučković și alții v. Serbia (excepții preliminare), 25 martie 2014, para. 80;

Miessen v. Belgia, ibidem, para. 70).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut conduce

7

la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul în

care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă urmăresc protejarea

interesului părții, precum și competența asigurării interpretării unitare a legii de către

Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări urmăresc un scop legitim, îndeplinind

cerințele securității juridice și a bunei-administrări a justiției (a se vedea, mutatis

mutandis, Beniamin Nersesyan v. Armenia, 19 ianuarie 2010, para. 22; Erfar – Avef,

ibidem, para. 41, Marc Brauer, ibidem, para. 35; Miessen, ibidem, para. 67;

Trevisanato v. Italia, 16 decembrie 2016, para. 36 - 37).

În speță, instanța constată că cererea de recurs declarată de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Valtrei Prim” este formulată în baza art. 432 alin. (1), (2), (4)

din Codul de procedură civilă, așa cum prevede art. 437 alin. (1), lit. f) din Codul de

procedură civilă.

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă argumentele

recurentului întrunesc condițiile necesare pentru a declara admisibil cererea acestuia,

inclusiv dacă normele de drept invocate în favoarea punctului său de vedere sunt

incidente la soluționarea fondului cauzei. Cu toate acestea, trebuie subliniat că din

succesiunea actelor dosarului reiese că recurentul a reluat criticile formulate în faza

procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat.

Prin urmare, Colegiul constată că încălcările invocate, exprimate sub forma unor

enunțuri generale, fără a fi aprofundate, nu permit încadrarea lor în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă. Deci, în mod

evident, lipsește o formulare suficientă și adecvată în ceea ce privește chestiunea de

drept pusă în discuție pentru a identifica esența și temeiul cererii de recurs, impuse

de art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de Convenție,

instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate varia în

funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v. Finlanda, 19

decembrie 1997, para. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002, para. 2; Hansen

v. Norvegia, 2 octombrie 2014, para. 71 – 74). De fapt, în concepția instanței

europene, art. 6 alin. (1) nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de

recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs, ca fiind

„lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr.

2), ibidem, para. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, para. 23 – 24; Akaki

Tchaghiashvili, ibidem, para. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, para. 45).

Mai mult, instanța observă că recurentul Societatea cu Răspundere Limitată

„Valtrei Prim” a formulat prezenta cerere după ce au avut posibilitatea de a fi audiat

8

de o instanță de fond și de o instanță de apel, care au fost competente de a examina

toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a se vedea, mutatis mutandis,

Levages Prestations Services v. Franța, 23 octombrie 1996, para. 48; A. Menarini

Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27 septembrie 2011, para. 59; Akaki Tchaghiashvili,

ibidem, para. 34).

În sfârșit, în limitele impuse de art. 439 alin. (3) din Codul de procedură civilă,

instanța conchide că recursul dedus judecății nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”,

adică nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, care ar cuprinde încălcări esențiale

sau aplicări eronate din partea instanței judecătorești ierarhic inferioară a normelor

de drept material sau a normelor de drept procedural. Din aceste raționamente,

completul Colegiului constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul

de procedură civilă, fiind respectat, în viziunea instanței, raportul rezonabil de

proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în

mod unanim că recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei

Prim” nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinarea în fond,

urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Valtrei Prim” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

9