2rac-78/18 — incasarea datoriei si dobanzilor de intirziere

2rac-78/18 — incasarea datoriei si dobanzilor de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2rac-78/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani)

Judecător: V.Chisilița

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N.Budăi, V.Efros, I.Muruianu

D E C I Z I E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Svetlana Filincova, Ion Druță

Nina Vascan, Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Diuran”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Diuran” împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Rapira”

cu privire la încasarea datoriei, dobânzilor de întârziere și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de către avocatul Berezovschi Adrian în interesele

Societății cu Răspundere Limitată ,,Rapira”, casată hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Buiucani) din 6 aprilie 2017 și emisă o nouă hotărâre, de respingere a cererii

de chemare în judecată

c o n s t a t ă :

La 26 august 2016 SRL ,,Diuran” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Rapira” cu privire la încasarea datoriei, dobânzilor de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii societatea a invocat că între părți există o colaborare

îndelungată în domeniul construcțiilor, și anume, vânzarea materialelor de construcții,

efectuarea lucrărilor și înstrăinarea unui teren.

Astfel, la 15 iunie 2012 a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare,

înregistrat sub nr. 8395, potrivit căruia SRL ,,Diuran” a înstrăinat SRL ,,Rapira”

terenul din XXXX, prețul contractului constituind 3 750 000 lei, care nu a fost achitată

1

de către cumpărător, urmând a fi achitată în dependență de posibilitățile materiale, dar

nu mai târziu de 3 ani.

Totodată, reclamanta a menționat că a transmis terenul menționat, SRL ,,Rapira”

pentru ca ultima să poată efectua lucrările de construcții preconizate.

La fel, societatea a contabilizat contravaloarea terenului prin eliberarea facturii

din 15 iunie 2012 pentru terenul înstrăinat în sumă de 3750000 lei.

Suplimentar, SRL „Diuran” a efectuat în beneficiul SRL „Rapira” lucrări de

construcție, iar dovada acestora este factura din 26 decembrie 2012 în mărime de 1 008

944 lei.

Societatea afirmă că pe parcursul acestei perioade pârâtul a achitat treptat costul

terenului, pentru materialele de construcție și lucrările executate, ceea ce denotă

recunoașterea existenței datoriei și intenția de a o achita, însă sumele menționate nu au

acoperit pe deplin suma datorată.

Prin notificarea scrisă din 6 iulie 2016, SRL „Diuran” a somat SRL „Rapira”

despre necesitatea stingerii datoriei în termen de 10 zile calendaristice, însă prin

răspunsul din 18 iulie 2016, pârâtul a recunoscut datoria însă repetat s-a eschivat de la

plata acesteia.

În drept, și-a întemeiat cerințele în baza art. 14, 277, 572, 512, 585, 610, 617 și

619 ale Codului civil.

SRL „Diuran” solicită, încasarea de la SRL „Rapira” a datoriei în sumă de 2 979

474,54 lei, a dobânzilor de întârziere în mărime de 62 038,39 lei, a cheltuielilor de

judecată suportate la achitarea taxei de stat și pentru asistență juridică.

La 20 decembrie 2016 în cadrul ședinței de judecată, reprezentantul SRL

„Diuran”, avocatul Vasilachi Alexandru a depus o cerere de concretizare a cerințelor,

și anume, modificarea cuantumului dobânzilor, prin majorarea sumei de la 62 038,39

lei și până la 238 847,80 lei, începând cu 17 iulie 2016 (termenul limită acordat în baza

notificării din 6 iulie 2016, recepționată la 7 iulie 2016) și până la depunerea prezentei

cereri. (f.d. 141, vol.I) Suplimentar, reprezentantul SRL „Diuran”, avocatul Vasilachi

Alexandru a depus la o cerere de completare/extindere a temeiului acțiunii, și anume,

modificarea cuantumului dobânzii de la 238 847,80 lei și până la 380 148,42 lei,

începând cu 17 iulie 2016 (termenul limită acordat în baza notificării din 6 iulie 2016,

recepționată la 07 iulie 2016) și până la ziua depunerii prezentei cereri. (f.d. 170, vol.I)

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 6 aprilie 2017 s-a

admis cererea de chemare în judecată a SRL „Diuran” împotriva SRL „Rapira” cu

privire la încasarea datoriei. S-a încasat de la SRL „Rapira” în beneficiul SRL

„Diuran” datoria în mărime de 2 979 475, 54 lei, dobânda de întârziere în mărime de

380 148,42 lei, cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 19

805 lei, cheltuielile de judecată pentru asistență juridică în sumă de 36 542, 90 lei. S-a

încasat de la SRL „Rapira” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 30 195 lei.

La 18 aprilie 2017 SRL ,,Diuran” a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii

primei instanțe, iar la 13 iulie 2017 a depus apel motivat, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii primei instanțe și adoptarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Totodată, a solicitat compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017 a fost admis apelul

declarat de SRL „Repira”, casată hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

6 aprilie 2017 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă. S-a încasat de

2

la SRL ,,Diuran” în beneficiul SRL ,,Rapira” suma de 22 646 lei, cu titlu de taxă de

stat suportată la examinarea cererii de apel.

La 10 octombrie 2017 SRL ,,Diuran” a declarat recurs împotriva deciziei

instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

menționând că instanța de apel a preluat motivele expuse de intimat, fără a elucida

circumstanțele cauzei și a se conduce de principiul contradictorialității și egalității

armelor într-un proces civil, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil.

Totodată, recurenta a reiterat motivele de fapt și de drept indicate în cererea de

chemare în judecată, precum și a remarcat că prima instanță la adoptarea soluției sale,

a adoptat o hotărâre legală în temeiul art. 239 CPC.

Recurenta a afirmat că intimatul a achitat parțial datoria existentă, dovada fiind

actele de verificare reciprocă semnate și recunoscute de ambele părți, în corespondența

existentă între acestea, iar argumentul SRL ,,Rapira” precum că a achitat în numerar

prețul contractului în sumă de 3 750 000 lei, nu poate fi reținut, or, acesta nu are un

suport factologic și de jure, atât timp cât suma solicitată nu a fost achitată, iar intimatul

nu a prezentat probe în acest sens, cum ar fi ordine de plată sau reflectarea în

contabilitatea întreprinderii, aspect omis de instanța de apel.

SRL ,,Diuran” suplimentar a menționat că nici datoria pentru lucrările efectuate

în baza facturii din 26 decembrie 2012 nu a fost achitată, or, argumentul precum că

intimatul nu ar fi recepționat aceste lucrări este nefondat, atâta timp cât ultimul a

recepționat necondiționat lucrările prin semnarea facturii, lucrările date, fiind parte a

complexului locativ din XXXX, construit de intimat și nu a făcut dovada că lucrările în

cauză nu au fost executate sau ar fi fost executate de un alt antreprenor.

Mai mult, instanța de apel a ignorat faptul că la materialele cauzei se regăsesc

acte de verificare reciprocă semnate de către ambele părți, care demonstrează că

datoria SRL ,,Rapira” față de SRL ,,Diuran” nu a fost achitată, precum și din

rapoartele financiare depuse anual de SRL ,,Diuran” la Direcția Generală Statistică

pentru anii 2012, 2013, 2014, 2015 și 2016 în care la poziția creanțe comerciale, cont

221 figurează datoriile agenților economici față de SRL ,,Diuran”, nu rezultă că datoria

a fost achitată. Or, în decifrarea contului 221 pentru fiecare an figurează datoriile SRL

,,Rapira” care coincid cu actele de verificare reciprocă pentru anii respectivi.

SRL ,,Diuran” a relatat că datoria imputată a fost recunoscută de intimat și prin

răspunsul din 18 iulie 2016, prin care a propus transmiterea în contul datoriei a 3

apartamente.

Consideră că pe parcursul examinării cauzei, atât în instanța de fond, cât și în

apel, intimatul nu a confirmat prin probe pertinente că a achitat suma datorată, or,

declarând că ar fi achitat în numerar prețul contractului și că lucrările nu au fost

executate și recepționate, nu poate fi reținut de către instanță, deoarece simpla negare a

înscrisurilor, nu reprezintă în sine o dovadă a celor expuse.

Prin referința din 12 februarie 2018, SRL ,,Rapira” a solicitat respingerea cererii

de recurs, ca fiind inadmisibilă.

La 22 februarie 2018, SRL ,,Diuran” a depus cerere de recurs concretizată,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii

primei instanțe.

3

Suplimentar a indicat că urmează a fi admisă cererea înaintată la 5 octombrie

2017 în cadrul ședinței instanței de apel, în baza art. 372 alin. (3) CPC, privind

încasarea dobânzilor de întârziere după emiterea hotărârii primei instanțe din 6 aprilie

2017, pentru perioada 7 aprilie 2017 - 5 octombrie 2017 în sumă de 257 663,41 lei în

baza calcului anexat la cerere.

În drept, și-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 118, 121, 130, 429, 430,

431, 432 alin. (2), 434, 435, 437 și 445 ale CPC, art. 9, 10, 14, 512, 514, 572, 585,

602, 617, 619, 643 alin. (1), 644 alin. (1) și 753 ale Codului civil.

Prin referința suplimentară din 27 februarie 2018, SRL ,,Rapira” a solicitat

respingerea cererii de recurs drept una inadmisibilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta SRL ,,Diuran” s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul la 10 noiembrie 2017, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele cauzei, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel și de a restitui pricina la rejudecare în

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită

pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Deși, alin. (3) al normei enunțate specifică concret care încălcări sau erori se

consideră drept omisiuni procedurale, alin. (4) menționează că săvârșirea și altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Mai mult, instanța de recurs consideră necesar de a învedera prevederile art. 118

alin. (3), 130 alin. (1) și (2) CPC, care indică expres că circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a pricinii sânt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate. Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată

pe cercetarea mult aspectuală, completă și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege și nici un fel de probe nu au

pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Astfel, la caz se constată că SRL ,,Diuran” înaintând acțiunea în judecată

împotriva SRL ,,Rapira”, a solicitat încasarea datoriei în baza contractului de vânzare-

4

cumpărare a terenului nr. 8395 din 15 iunie 2012, dobânzilor de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Este cert și faptul că, la 15 iunie 2012 a fost semnat contractul de vânzare-

cumpărare, înregistrat sub nr. 8395, potrivit căruia SRL ,,Diuran” în calitate de

vânzător, a înstrăinat SRL ,,Rapira” în calitate de cumpărător, terenul din XXXX, cu

nr. cadastral XXXX, cu suprafața de XXXX. (f.d. 12, vol.I)

Potrivit pct. 4 al contractului, prețul imobilului indicat, stabilit de părți, este –

3 750 000 lei, achitați integral de către ,,cumpărător” ,,vânzătorului” la momentul

semnării prezentului contract. (f.d. 12 – verso, vol.I)

Iar, pct. 6, 7 și 8 ale contractului stipulează că toate înțelegerile avute anterior de

către ,,vânzător” cu alte persoane terțe în privința înstrăinării bunului imobil sus-numit

își pierd valoarea din momentul autentificării notariale a prezentului contract. Conform

art. 786 Cod civil ,,vânzătorul” declară față de ,,cumpărător” că nu va exercita dreptul

privind răscumpărarea bunului imobil sus-numit. Notarul le-a explicat conținutul art.

764 Cod civil și art. 51 al legii cu privire la notariat. Prezentul contract servește temei

pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilului înstrăinat la OCT

Chișinău, filiala ÎS ,,Cadastru”. Conform art. 290 și 321 ale Codului civil, dreptul de

proprietate asupra imobilului va apărea la ,,cumpărător” din momentul înregistrării

prezentului contract la OCT Chișinău, filiala ÎS ,,Cadastru”. Consecințele

neînregistrării contractului le sunt cunoscute părților contractante.

La fel, s-a stabilit în contract că la sediul biroului notarului public s-au prezentat

părțile, și anume, administratorul SRL ,,Diuran” – Buzenco Alexei, care acționează în

baza statutului și administratorul SRL ,,Rapira” – Mocanu Tatiana, care acționează în

baza statutului și care au cerut întocmirea prezentului contract și după ce au citit, fiind

cunoscuți cu conținutul și efectele acestuia, l-au semnat în prezența notarului,

confirmând prin aceasta încheierea prezentului contract. (f.d. 13, vol.I)

Astfel, prin factura de expediție seria HA nr. 2844126 din 15 iunie 2012, se

confirmă că furnizorul SRL ,,Diuran” a transmis beneficiarului SRL ,,Rapira” în baza

contractului de vânzare-cumpărare din 15 iunie 2012, pământ cu suprafața de 0,3368

ha, în valoare de 3 750 000 lei, aplicându-se ștampilele și semnăturile conducătorilor

entităților juridice. (f.d. 14, vol.I)

Ulterior, la 28 iunie 2012, SRL ,,Rapira” a înregistrat dreptul de proprietate

asupra bunului imobil procurat, și anume, terenul cu nr. cadastral XXXX, situat în

XXXX, cu suprafața de XXXX, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 8395

din 15 iunie 2012. (f.d. 10)

Tot actele cauzei atestă că, prin notificarea nr.10 din 6 iulie 2016, SRL „Diuran”

a somat SRL „Rapira” despre necesitatea stingerii datoriei în termen de 10 zile

calendaristice în mărime de 3 036 646, 98 lei, acumulată în baza în urma colaborării

îndelungate, dovedită prin contracte, facturi fiscale și actele de verificare reciprocă

(f.d. 17-18, vol.I), însă prin răspunsul din 18 iulie 2016, SRL ,,Rapira” a propus

apartamente din XXXX cu nr. cadastrale XXXX, XXXX și XXXX, în schimb la

datoria acumulată față de SRL ,,Diuran”. Totodată, a indicat că SRL ,,Rapira” își

asumă obligația de a înstrăina apartamentele menționate. (f.d. 22, vol.I)

La materialul probator al cauzei se regăsește, actul de verificare reciprocă,

începând cu 1 ianuarie 2016 și până la 6 iulie 2016, semnat și ștampilat de SRL

,,Diuran” și SRL ,,Rapira”, în care s-a indicat datoria SRL ,,Rapira” în mărime de

5

3 036 646, 98 lei, acumulată în baza facturilor fiscale datate cu 31 ianuarie 2016, 29

februarie 2016, 30 aprilie 2016, 31 mai 2016 și 30 iunie 2016. (f.d. 32, vol.II)

Fiind investită cu judecarea cauzei în speță, prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii și încasării de la SRL „Rapira” în beneficiul SRL „Diuran” a

datoriei în mărime de 2 979 475, 54 lei, a dobânzilor de întârziere în mărime de

380 148,42 lei, a cheltuielilor de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de

19 805 lei, a cheltuielilor de judecată pentru asistență juridică în sumă de 36 542, 90

lei. S-a încasat de la SRL „Rapira” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 30

195 lei.

În susținerea soluției adoptate, prima instanță a reținut că, între SRL „Rapira” și

SRL „Diuran” există raporturi juridice contractuale în temeiul căror, SRL „Rapira” are

obligația de a restitui mijloace financiare pentru marfă, servicii și bunuri livrate de

SRL ,,Diuran”, în sumă totală de 3 750 000 lei.

Astfel, instanța inferioară a conchis că, SRL ,,Rapira” nu a stins datoria

acumulată față de SRL ,,Diuran” în mărime de 2 979 475,54 lei, fapt demonstrat prin

actele de verificare anexate la materialele cauzei, iar aceste circumstanțe conduc la

încasarea dobânzilor de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

Judecând apelul declarat de SRL ,,Rapira”, Curtea de Apel Chișinău prin decizia

din 26 octombrie 2017 a admis apelul declarat de SRL „Repira”, a casat hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 6 aprilie 2017 și a emis o nouă hotărâre

prin care acțiunea a fost respinsă. S-a încasat de la SRL ,,Diuran” în beneficiul SRL

,,Rapira” suma de 22 646 lei, cu titlu de taxă de stat suportată la examinarea cererii de

apel.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la prevederile art. 8, 9, 512,

513, 514, 572, 602, 617, 619, 624, 625, 666, 679, 680, 753, 756 și 757 ale Codului

civil, art. 5 al Legii cu privire la cadastrul bunurilor imobile, art. 3 alin. (2), 44, 47, 50,

51 ale Legii cu privire la notariat, a reținut că din pct. 4 al contractului de vânzare-

cumpărare, în baza căruia se solicită încasarea sumei datorate, reiese că suma de

3 750 000 lei a fost achitată integral de cumpărător până la momentul semnării

contractului cu vânzătorul, ambele părți exprimându-și în acest sens, acordul că toate

stipulările contractuale corespund adevărului și confirmă faptul cu privire la achitarea

integrală a prețului imobilului.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a precizat că actul de verificare reciprocă din

26 august 2016, întocmit la data depunerii acțiunii, pentru suma de 2 979 475, 54 lei,

nu este semnat de către SRL ,,Rapira”, iar în lipsa contrasemnării de cealaltă parte,

înscrisul nu are putere probantă.

Judecând cauza în ordine de recurs, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că la examinarea cauzei

instanța de apel a încălcat normele de drept procedural și material.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs precizează că în partea motivată

a deciziei pronunțate la 26 octombrie 2017 instanța de apel a făcut referire la contractul

de vânzare-cumpărare a bunului imobil nr. 8395 din 15 iunie 2012, autentificat de

notarul public, Pulbere Vera, care la 28 iunie 2012 a fost suspus înregistrării la organul

cadastral (f.d. 10-11, vol.I), factura de expediție nr. 2844126 din 15 iunie 2012

eliberată pentru suma de 3 750 000 lei (f.d. 14, vol.I), factura fiscală nr. 0525178 din

16 decembrie 2012 în sumă de 1 008 944 lei (f.d. 15, vol.I), actul de verificare

6

reciprocă la situația din 26 august 2016, în sumă de 2 979 475, 54 lei, ziua în care a

fost înaintată acțiunea în judecată (f.d. 23), răspunsul SRL ,,Rapira” la notificarea SRL

,,Diuran” (f.d. 17, 22, vol.I), actul de verificare reciprocă pentru perioada 1 iunie 2016

– 6 iulie 2016 (f.d. 16, vol.I).

Însă, din procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din 5

octombrie 2017-26 octombrie 2017, rezultă că instanța de fapt nu a cercetat probele pe

care s-a axat la adoptarea deciziei. (f.d. 53-57).

Pe când, potrivit art. 383 alin. (1) CPC, ce reglementează aspecte ce țin de

cercetarea probelor în cadrul examinării apelului, după explicațiile participanților la

proces, instanța de apel verifică probele din dosar și cele prezentate suplimentar de

aceștia. Procedura de administrare a probelor în instanță de apel este similară celei din

primă instanță.

Iar, conform art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Sub acest aspect este de observat și faptul că deși, instanței de apel i-a fost

prezentată explicația directorului SRL ,,Diuran”, cu anexe la aceasta, în care se reflectă

poziția intimatului atât asupra pretențiilor din acțiune, cât și asupra apelului declarat de

SRL ,,Rapira”, aceasta a rămas fără o apreciere din partea instanței.

În speță, prezintă relevanță prevederile art.17 alin. (1), (2), (7), (10), (14) al

Legii contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007, care prevede că daținerea de către

entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea surselor de proveniență a acestora și a

faptelor economice fără documentarea și reflectarea acestora în contabilitate se

interzic. Entitatea cu răspundere limitată înregistrează elementele contabile în baza

contabilității de angajamente, iar entitatea cu răspundere nelimitată - în baza

contabilității de casă sau contabilității de angajamente. Creanțele și datoriile pe termen

scurt se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală, iar creanțele și datoriile pe

termen lung - la valoarea scontată, în conformitate cu cerințele standardelor de

contabilitate. Contabilitatea creanțelor și datoriilor se ține pe categorii, clienți,

furnizori, alți debitori și creditori. Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de

venituri, potrivit naturii sau sursei de proveniență a acestora. În contabilitate, profitul

sau pierderea se determină cu total cumulativ de la începutul perioadei de gestiune.

Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli se efectuează, de regulă, la finele

perioadei de gestiune.

Totodată, instanța de recurs reține prevederile art. 18 și 19 al legii menționate,

care stipulează că ciclul contabil al entității cuprinde: a) întocmirea documentelor

primare și centralizatoare; b) evaluarea și recunoașterea elementelor contabile; c)

reflectarea informațiilor în conturile contabile; d) întocmirea registrelor contabile; e)

inventarierea elementelor contabile; f) întocmirea balanței de verificare, a Cărții mari

și a situațiilor financiare.

Faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare și

centralizatoare. Documentele primare se întocmesc în timpul efectuării operațiunii, iar

dacă aceasta este imposibil - nemijlocit după efectuarea operațiunii sau după

producerea evenimentului. Entitatea utilizează formulare tipizate de documente

primare, aprobate de Ministerul Finanțelor. În lipsa formularelor tipizate sau dacă

acestea nu satisfac necesitățile entității, entitatea elaborează și utilizează formulare de

7

documente, aprobate de conducerea ei, cu respectarea cerințelor alin.(6). Documentele

primare întocmite pe suport de hârtie sau în formă electronică au aceeași putere

juridică. În cazul întocmirii documentului primar în formă electronică, entitatea, la

solicitarea utilizatorului, este obligată să imprime copia documentului pe suport de

hârtie din cont propriu. Documentele primare întocmite vor conține următoarele

elemente obligatorii: a) denumirea și numărul documentului; b) data întocmirii

documentului; c) denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al entității în numele căreia

este întocmit documentul; d) denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al destinatarului

documentului, iar pentru persoanele fizice - codul personal; e) conținutul faptelor

economice; f) etaloanele cantitative și valorice în care sunt exprimate faptele

economice; g) funcția, numele, prenumele și semnătura, inclusiv digitală, a

persoanelor responsabile de efectuarea și înregistrarea faptelor economice. Persoanele

care întocmesc și/sau semnează documentele primare răspund în conformitate cu

art.44. Documentele de casă, bancare și de decontare, datoriile financiare, comerciale

și calculate pot fi semnate unipersonal de conducătorul entității ori de două persoane

cu drept de semnătură: prima semnătură aparține conducătorului sau altei persoane

împuternicite, a doua - contabilului-șef sau altei persoane împuternicite. În cazul

autorităților publice, semnăturile pe documentele menționate se confirmă, după caz,

prin aplicarea ștampilei. În lipsa funcției de contabil-șef, semnătura pe documentele

menționate se aplică de conducătorul entității respective sau de altă persoană

împuternicită.

Iar drept completare, art. 20 din aceiași lege, reglementează că formularele

tipizate cu regim special se utilizează în cazurile: a) înstrăinării activelor cu

transmiterea dreptului de proprietate, cu excepția valorilor mobiliare, iar art. 22 alin.

(1), 23 alin. (1) și 43 alin. (1), prevăd că entitatea care aplică sistemul contabil în

partidă dublă este obligată să țină evidența activelor, capitalului propriu, datoriilor,

consumurilor, cheltuielilor și veniturilor în baza conturilor contabile. Datele din

documentele primare și centralizatoare se înregistrează, se acumulează și se

prelucrează în registrele contabile. Entitatea este obligată să păstreze pe suport de

hârtie sau în formă electronică documentele contabile care includ: documentele

primare, registrele contabile, situațiile financiare și alte documente aferente organizării

și ținerii contabilității (denumite în cele ce urmează documente contabile).

Astfel, conform art. 10 pct. 5 și art. 12 pct. 1 ale Legii cu privire la

antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 3 ianuarie 1992, față de întreprinderi și

organizații, indiferent de tipul lor de proprietate și forma de organizare juridică, care

efectuează decontări în numerar în sumă ce depășește cumulativ 100 de mii de lei

lunar, în baza obligațiilor lor financiare, încâlcând modul stabilit de decontare prin

virament, precum și care efectuează decontări în numerar și prin virament prin

intermediari, indiferent de suma decontării efectuate, Serviciul Fiscal de Stat, aplică

sancțiuni pecuniare în proporție de 10 la sută din sumele plătite, iar sumele amenzilor

se fac venit la bugetul de stat. Întreprinderea, indiferent de forma juridică de

organizare, asigură evidența contabilă și statistică în modul stabilit de legislația în

vigoare.

În acest context, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție relevă că contrar normelor menționate, instanța de apel,

judecând apelul, nu a dat apreciere faptului că la materialele cauzei lipsesc documente

8

contabile datate anterior, precum și la momentul încheierii contractului de vânzare-

cumpărare din 15 iunie 2012 și ulterior încheierii tranzacției, care ar reflecta situația de

fapt referitor la plățile efectuate în baza acestui contract.

Menționează instanța de recurs că litigiul dedus judecății constă în încasarea

datoriei de la SRL ,,Rapira” în beneficiul SRL ,,Diuran” în mărime de 2 979 475,54

lei, rezultată din contractul de vânzare-cumpărare a terenului nr. 8395 din 15 iunie

2012, prin care părțile au stabilit prețul acestuia la 3 750 000 lei.

Astfel, reiterează instanța de recurs că reieșind din conținutul pct. 4 al actului

juridic încheiat la 15 iunie 2012, între SRL ,,Diuran” în calitate de vânzător și SRL

,,Rapira” în calitate de cumpărător cu privire la înstrăinarea terenului din XXXX, cu

nr. cadastral XXXX, cu suprafața de XXXX se atestă că prețul imobilului indicat,

stabilit de părți constituie 3 750 000 lei și că a fost achitat integral de către

,,cumpărător” ,,vânzătorului” la momentul semnării contractului.

Or, în acest sens, instanța de apel nu a verificat dacă într-adevăr această sumă a

fost achitată de către cumpărător vânzătorului la momentul încheierii actului juridic

sau ulterior încheierii acestuia, inclusiv nu a stabilit modalitatea de plată a acesteia,

virament bancar (transfer) sau dispoziție de încasare sau plată, ținând cont că tranzacția

a fost efectuată între două entități juridice, care au obligația potrivit normelor de drept

materiale să contabilizeze fiecare operațiune economică desfășurată.

Totodată, se va reține că instanța de apel și-a bazat decizia doar în baza

argumentelor invocate de către SRL ,,Rapira”, și anume, precum că, ultima a achitat în

numerar prețul contractului în sumă de 3 750 000 lei, pe când urma să i-a în

considerare și să se expună și asupra argumentelor invocate de SRL ,,Diuran”, precum

că SRL ,,Rapira” nu a prezentat probe în acest sens, și anume, ordine de plată, ordine

de eliberare a numerarului, dispoziții de încasare și/sau reflectarea în contabilitatea

întreprinderii.

Dacă, SRL ,,Rapira” ar fi achitat în numerar SRL ,,Diuran” prețul contractului în

mărime de 3 750 000 lei, nu este clar modul în care Curtea de Apel Chișinău a conchis

că suma contractuală a fost achitată și reflectată în contabilitatea SRL ,,Rapira”, or, în

acest sens, urma a fi prezentat ordinul de eliberare a numerarului, cu indicarea scopului

operațiunii economice și sumei exacte.

Mai mult, instanța de recurs reține că la materialele cauzei nu se regăsește niciun

virament bancar prin care s-ar confirma că suma de 3 750 000 lei, prevăzută în actul

juridic din 15 iunie 2012 s-a trecut dintr-un cont al plătitorului în altul al

beneficiarului, în procesul înregistrărilor contabile, circumstanță care a rămas fără o

apreciere adecvată de către instanța de apel, deși urma a fi verificată și analizată

minuțios întru soluționarea corectă a litigiului.

Or, dispoziția Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, menționată supra

indică expres că întreprinderile, nu pot efectua decontări în numerar în sumă ce

depășește cumulativ 100 de mii de lei lunar, aceasta deoarece, în baza obligațiilor lor

financiare, încalcă modul stabilit de decontare prin virament, pe când urmează să

asigure evidența contabilă și statistică în modul stabilit de legislația.

Ca urmare, este necesar de a puncta la acest capitol că actele scrise în care se

consemnează cifric și letric, în etalon bănesc (ordinul de plată, comanda, dispoziția de

încasare sau chitanța de plată), care reprezintă documente justificative contabile, de

regulă în momentul și la locul înfăptuirii lor, nu s-au prezentat de nicio entitate juridică

9

întru confirmarea/infirmarea achitării/primirii sumei litigioase, astfel încât lipsesc

dovezile care servesc înfăptuirea efectivă a operațiilor economice-financiare și ca bază

a înregistrării lor în contabilitate.

O altă circumstanță care prezintă importanță la soluționarea litigiului dedus

judecății, dar nefiind apreciată de instanța ierarhic inferioară reprezintă și faptul că, din

operațiunile economico - financiare, și anume, factura de expediție seria HA nr.

2844126 din 15 iunie 2012, datată cu aceiași zi, lună, an ca și contractul de vânzare-

cumpărare nr. 8395, nu rezultă executarea sau neexecutarea acesteia.

Sub un alt aspect este de observat că deși, materialele cauzei denotă că prin

notificarea nr.10 din 6 iulie 2016, SRL „Diuran” a somat SRL „Rapira” despre

necesitatea stingerii datoriei în termen de 10 zile calendaristice în mărime de

3 036 646, 98 lei, acumulată în urma colaborării îndelungate, dovedită prin contracte,

facturi fiscale și actele de verificare reciprocă (f.d. 17-18, vol.I), SRL ,,Rapira” prin

răspunsul din 18 iulie 2016, a propus apartamente din XXXX cu nr. cadastrale XXXX,

XXXX și XXXX, în schimb la datoria acumulată față de SRL ,,Diuran”, totodată,

indicând că SRL ,,Rapira” își asumă obligația de a înstrăina apartamentele menționate.

(f.d. 22, vol.I)

Tot aici, se va remarca că SRL ,,Rapira” nu a indicat pentru care anume datorii

acumulate față de SRL ,,Diuran” a propus bunuri imobile în schimb, cu ulterioara lor

vânzare, sau însăși din răspunsul din 18 iulie 2016 și din cererea de chemare în

judecată, este evident că entitățile juridice colaborează îndelungat, și respectiv, pe

parcursul mai multor ani, au încheiat contracte, eliberat facturi fiscale și au semnat acte

de verificare a decontărilor reciproce pentru diverse servicii.

La fel, instanța de recurs consideră că, nu s-a demonstrat în prezenta speță, în

baza căror acte de verificare prezentate de SRL ,,Diuran”, unele chiar fiind

contrasemnate și de SRL ,,Rapira”, a fost recunoscută datoria în mărime de 2 979 475,

54 lei, acumulată anume în baza contractului de vânzare-cumpărare din 15 iunie 2012.

Or, instanța de apel urma să contrapună actele de verificare reciprocă prezentate

din contabilitatea SRL ,,Rapira” și SRL ,,Diuran”, inclusiv prin verificare pozițiilor din

conținutul acestor, și anume, dacă documentele sau actele juridice care atestă formarea

datoriei acumulate la începutul perioadei de gestiune, corespunde cu datoria de la

sfârșitul perioadei de gestiune.

La acest segment, evidențiază Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție că actele de verificare conținute la

materialele cauzei, nu reflectă că anume în baza contractului de vânzare-cumpărare și

factura de expediție s-a acumulat datoria solicitată de a fi încasată, or, acestea vizează

diferite perioade de timp și diferite datorii acumulate în baza altor raporturi juridice, și

nu coincid, inclusiv și prin documente contabile, cu toate că în vederea elucidării sub

toate aspectele a materialelor cauzei, instanța de apel urma să verifice probele din

dosar și cele invocate de participanții la proces, motiv din care instanța de recurs este

în imposibilitate de a verifica legalitatea deciziei supuse recursului.

De asemenea, relevă instanța de recurs că, simpla invocare a instanței de apel

precum că, actul de verificare reciprocă la situația din 26 august 2016, ziua depunerii

acțiunii în instanța de judecată, pentru suma de 2 979 475,54 lei nu este semnat de

SRL ,,Rapira” (f.d. 23, vol.I), iar în lipsa contrasemnării de cealaltă parte, înscrisul nu

are putere probantă, ar putea fi insuficientă pentru a considera că aceasta a fost

10

achitată, or, la materialul probator al cauzei, nu sunt probe plauzibile în acest sens, ba

mai mult, nu au fost prezentate acte de decontare reciprocă de către SRL ,,Rapira”.

Suplimentar, se va nota că SRL ,,Diuran” invocă că o parte din suma totală a

contractului a fost achitată de SRL ,,Rapira”, însă nici acest argument nu a fost supus

verificării de către Curtea de Apel Chișinău, aceasta deoarece la materialele cauzei

lipsesc documente contabile care ar confirma decontările reciproce dintre persoanele

juridice.

Or, instanța de apel urma să aprecieze înscrisurile contabile referitor la apariția

și diferența sumei contractuale care este solicitată a fi încasată, și anume, suma

contractuală de 3 750 000 lei și suma cerută de SRL ,,Diuran” în cererea de chemare în

judecată din 2 979 475,54 lei a fost formată în baza contractului din 15 iunie 2012.

Distinct de cele relatate, reiese că, la materialele cauzei nu au fost anexate

suficiente probe pentru a admite sau a respinge argumentele expuse în cererea de apel

și/sau din cererea de chemare în judecată, referitor la plățile efectuate conform

contractului, restanțele la plată, precum și descifrările acestora.

Ca urmare, instanța de recurs remarcă că actele de verificare reciprocă anexate la

materialele cauzei, nu au relevanță în speța dedusă judecății, deoarece acestea se referă

la alte plăți și transferuri, în baza altor contracte încheiate între agenții economici și

facturi fiscale, ordine de plată, și nu în baza actului juridic din 14 iunie 2012.

În această ordine de idei, este cert că omiterea aspectelor menționate de către

instanța de apel, indică direct la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă

controlului temeinicia și corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma

prevederilor legale, aplicabile cazului.

La caz, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea

corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul acestuia, presupune prin

sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a situației de fapt și de drept, care,

este diferită de la caz la caz.

În atare situație, având ca bază dispoziția art. 118 alin. (5) CPC, care acordă

instanței judecătorești (judecătorului) dreptul de a propune părților și altor participanți

la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească faptele ce

constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor, instanța, întru

stabilirea unor fapte, urma să propună părților prezentarea înscrisurilor necesare în

original sau în copii autentificate în modul stabilit.

Din considerentele menționate și întru evitarea încălcării elementelor inerente

ale garanțiilor procesuale instituite la art. 6 alin. (1) al Convenției, care reglementează

dreptul la un proces echitabil, se impune admiterea recursului declarat de SRL

,,Diuran”, casarea deciziei instanței de apel din 26 octombrie 2017 cu restituirea cauzei

la rejudecare în instanța de apel, de un alt complet de judecată.

La judecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate,

creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând cauza, să emită

decizie întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

11

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Diuran”.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017, adoptată în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Diuran” împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Rapira” cu privire la

încasarea datoriei, dobânzilor de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată,

cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Svetlana Filincova

Ion Druță

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

12