2rac-389/18 — încasarea datoriei si a dobânzii de întârziere

Dosarul nr. 2rac-389/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani), judecătorul: L. Pruteanu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecătorii: A.Bostan, V. Negru, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială

„Energoplat” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială „Energoplat” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „NCCM Grup” cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii

de întârziere,

împotriva deciziei din 27 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel declarată de către Societatea Comercială „Energoplat”

Societate cu Răspundere Limitată,

c o n s t a t ă :

La 07 septembrie 2016, Societatea Comercială „Energoplat” Societate cu

Răspundere Limitată ( în continuare S.C. „Energoplat”S.R.L.) a înaintat cerere de

chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „NCCM Grup”

(în continuare „NCCM Grup”S.R.L.), cu privire la încasarea datoriei în mărime de

42 000,00 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 28980,00 lei și compensarea

cheltuielilor de judecată suportate în mărime de 2129,40 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, prin contractul de asociere

nr. 01/13 din 05 aprilie 2013, S.C. „Energoplat”S.R.L. și „NCCM Grup”S.R.L. au

convenit să se asocieze pentru realizarea următoarelor obiective: participarea

împreună la licitații organizate în Republica Moldova pentru lucrări de alimentare

cu apă, stații de pompare, stații de epurare și alte lucrări de infrastructură și la

executarea lucrărilor câștigate în urma licitațiilor. Asocierea începe la data

semnării acestui contract și va continua pe o perioadă de 1 an. Asociatul principal

se angajează să asigure fondurile necesare participării la licitații și pentru derularea

contractelor ulterior încheiate. Asociatul secundar se angajează să participe la

întocmirea ofertelor în vederea participării la licitații, asigurarea echipamentelor

necesare conform ofertelor și asistență tehnică în vederea executării lucrărilor

câștigate.

Reclamantul a menționat că, asociatul secundar S.C. „Energoplat”S.R.L. a

transferat asociatului principal „NCCM Grup” S.R.L., pentru executarea lucrărilor

1

de construcție a apeductului din sat. Ciutulești, raionul Florești următoarele sume

bănești: 45 000 lei conform dispoziției de plată nr. 99 din 28 iunie 2013; 25 000 lei

conform dispoziției de plată nr. 105 din 05 iulie 2013; 20 000 lei conform

dispoziției de plată nr. 127 din 30 iulie 2013; 45 000 lei conform dispoziției de

plată nr. 128 din 30 iulie 2013; 42 000 lei conform dispoziției de plată nr. 159 din

29 august 2013.

Reclamantul a indicat că, asociatul principal „NCCM Grup”S.R.L. a executat

lucrări la construcția apeductului din sat. Ciutulești, raionul Florești în sumă de

90000 lei. Faptul executării lucrărilor nominalizate este confirmat prin factura

fiscală FU 1961466 din 08 iulie 2013. Iar, până în prezent careva alte lucrări și

servicii pentru asociatul secundar S.C „Energoplat” S.R.L. nu au fost executate de

către asociatul principal „NCCM Grup” S.R.L.

S.C. „Energoplat”S.R.L a relevat că la situația din 15 august 2016, datoria

asociatului principal față de asociatul secundar este de 42000 lei, iar până în

prezent, pârâtul „NCCM Grup” S.R.L. nu a întreprins măsuri pentru a achita

datoria și prejudiciul material cauzat în mărime de 28 980 lei.

Reclamantul a subliniat că, datoria s-a format pe perioada 29 august 2013 –

28 august 2016, iar prin eschivarea de la obligațiunile contractuale de către

asociatul principal „NCCM Grup” S.R.L. i-a fost cauzat un prejudiciu material în

mărimea dobânzii de întârziere, conform prevederilor art. 619 Cod civil, ce

constituie suma de 28 980 lei.

S.C. „Energoplat”S.R.L a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată,

încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului datoriei în mărime de

42000 lei, prejudiciul material în mărime de 28980 lei și compensarea cheltuielilor

de judecată în sumă de 2129,40 lei, iar în scopul asigurării acțiunii emiterea unei

încheieri de sechestru a mijloacelor bănești în mărimea datoriei acumulate ce le

deține pârâtul pe conturile bancare din Republica Moldova.

Prin hotărârea din 23 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani),

cererea de chemare în judecată înaintată de S.C. „Energoplat”S.R.L. către

„NCCM Grup”S.R.L. privind încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca tardivă.

În susținerea soluției date instanța de fond a concluzionat că deși reclamantul a

întreprins măsuri de soluționare a litigiului pe cale amiabilă, ultimul a expediat

pretenția în afara termenului de prescripție stabilit de lege. Prin urmare și cererea

de chemare în judecată a fost depusă în afara termenului de prescripție stabilit de

art. 968 alin.(1) Cod civil, motiv din care urmează a fi respinsă ca tardivă.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 21 iunie 2017,

S.C. „Energoplat” S.R.L. a declarat apel nemotivat prin care a solicitat admiterea

cererii de apel, casarea integrală a hotărârii din 23 mai 2017 a Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) și pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de

chemare în judecată să fie admisă.

Prin încheierea din 12 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat

curs cererii de apel depuse de S.C. „Energoplat” S.R.L., cu acordarea apelantului

termen de 10 zile din momentul recepționării încheierii pentru înlăturarea

neajunsurilor și anume prezentarea cererii de apel motivate cu indicarea motivelor

de fapt și de drept pe care își întemeiază cererea și a dovezii achitării taxei de stat

în mărime de 1597 lei.

2

La 24 noiembrie 2017 S.C. „Energoplat” S.R.L. a depus cerere de apel

motivată și a prezentat dovada achitării taxei de stat solicitând admiterea

solicitărilor inițiale.

Prin decizia din 27 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de S.C. „Energoplat” S.R.L. și menținută hotărârea din 23 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 30 iulie 2018 Societatea

Comercială „Energoplat” Societate cu Răspundere Limitată a contestat-o cu recurs,

solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 27 martie 2018 a Curții

de Apel Chișinău și hotărârii din 23 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău

(sediul Buiucani), cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a cererii de

chemare în judecată (f.d.128-131).

În motivarea recursului recurentul a menționat că instanța de apel la emiterea

deciziei contestate nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei în fond, nu au fost dovedite circumstanțele considerate

ca fiind stabilite prevăzute de art. 968 alin.(1) Cod civil, și a aplicat eronat normele

de drept material, iar temeiurile și reglementările legale înaintate sunt suficiente

pentru a admite recursul.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

27 martie 2018, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la 31 mai 2018,

confirmare despre recepționarea acesteia de către părți la materialele dosarului

lipsește.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de către Societatea Comercială

„Energoplat” Societate cu Răspundere Limitată la 30 iulie 2018, se consideră

depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Societatea Comercială

„Energoplat” Societate cu Răspundere Limitată în raport cu materialele cauzei

civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o

lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată

neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

3

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

02 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea Comercială

„Energoplat” Societate cu Răspundere Limitată este declarativ și nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, iar alegațiile invocate

în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

4

material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu

constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Societatea Comercială „Energoplat”

Societate cu Răspundere Limitată ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul, declarat de către Societatea Comercială „Energoplat” Societate cu

Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

5