2ri-161/15 — Validarea propririi

prima instanţă: T. Duca dosarul nr: 2ri-161/15 DECIZIE 03 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Maria Ghervas Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Mihai Mogîldea în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu Răspundere Limitată „Bucovăţ” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspundere Limitată „Franzel-Nord” împotriva hotărârii Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2014 prin care a fost admisă cererea lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Franzel-Nord” în proces de faliment, Întreprinderea Individuală „Purcel Igor”, validată creanţa terţului poprit Mihail Mogîldea în mărime de 315000 lei, încasat de la terţul poprit Mihail Mogîldea în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Franzel-Nord” în proces de faliment contravaloarea bunurilor mobile şi anume unităţilor de transport: autocamion de marca Mercedes 1853, n/î DRIO 888 şi semiremorca marca Fruehauf, n/î DRAA 804 în sumă de 315000 lei constată: Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 19 iulie 2011 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către „Bucovăţ” SRL cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Franzel-Nord”,

cu aplicarea tuturor măsurilor de asigurare necesare pentru prevenirea modificării stării bunurilor debitorului în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate. Prin hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 27 septembrie 2012 a fost dispusă intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Franzel-Nord”, cu desemnarea în calitate de administrator al insolvabilităţii ÎI „Purcel Igor”. La 01 octombrie 2014, în cadrul procesului de insolvabilitate, lichidatorului SRL „Franzel-Nord” în proces de faliment, ÎI „Purcel Igor”, a depus cerere de validare a creanţei terţului poprit Mihail Mogâldea. În motivarea cererii a indicat că potrivit informaţiei oferite de către Departamentul Poliţiei de Frontieră, bunurile care aparţin SRL „Franzel-Nord” dar se aflau în posesia lui Mihail Mogîldea şi anume unităţile de transport: Mercedes 1853, n/î DRIO 888 şi Fruehauf n/î DRAA 804, au traversat frontiera de stat a RM în direcţia ieşire după care nu s-au întors în ţară.

1 Menţionează că, în temeiul art. 126 al Legii insolvabilităţii, a înaintat o somaţie în adresa lui Mihail Mogîldea, solicitând terţului să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi trimiterea dovezii către administratorul insolvabilităţii/lichidator pentru a fi preluate, iar în cazul imposibilităţii de transmitere a bunurilor ce aparţin SRL „Franzel-Nord” a solicitat să transfere contravaloarea acestora în sumă de 31500 Euro, la contul SRL „Franzel-Nord” în proces de insolvabilitate, în termenul legal de 5 zile din momentul primirii somaţiei. Afirmă că terţul poprit nu a răspuns la somaţie şi nu a restituit datoria.

Cu referire la prevederile art. 126 alin. (9) Legea insolvabilităţii indică că dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, în cel mult o lună de la data la care terţul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată, poate sesiza instanţa de insolvabilitate în vederea validării popririi. Îşi întemeiază cererea în temeiul art. art. 5, 66, 126 al Legii insolvabilităţii, art. art. 512, 602 Cod civil. Solicită validarea creanţei terţului poprit Mihail Mogîldea în mărime de 31500 Euro, încasarea de la terţul poprit Mihail Mogîldea suma datoriei în valoare de 31500 Euro în beneficiul SRL „Franzel-Nord”.

La 29 octombrie 2014, lichidatorului SRL „Franzel-Nord” în proces de faliment, ÎI „Purcel Igor” a depus cerere de concretizare a cerinţelor din cererea de validare a popririi, solicitând validarea şi încasarea sumei de 315000 lei conform contractului de gaj înregistrat din 02 mai 2007. Prin hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2014 a fost admisă cererea lichidatorului SRL „Franzel-Nord” în proces de faliment, ÎI „Purcel Igor”, validată creanţa terţului poprit Mihail Mogîldea în mărime de 315000 lei, încasat de la terţul poprit Mihail Mogîldea în beneficiul SRL „Franzel-Nord” în proces de faliment contravaloarea bunurilor mobile şi anume unităţilor de transport: autocamion de marca Mercedes 1853, n/î DRIO 888 şi semiremorca marca Fruehauf, n/î DRAA 804 în sumă de 315000 lei.

La 08 aprilie 2015, Mihail Mogîldea a declarat recurs împotriva hotărârii nominalizate, solicitând repunerea în termen a recursului, admiterea recursului, casarea hotărârii Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2014, emiterea unei hotărâri de respingere a cererii de validare a popririi şi încasare de la Mihail Mogîldea a sumei de 315000 lei în beneficiul SRL „Franzel-Nord” în proces de faliment ca fiind ilegală şi neîntemeiată. În motivarea recursului a invocat că la data examinării cererii de validare a popririi el urma un curs de tratament xx xxxxxxxx xx xxxxxxxxx, xxxxxxx xx xxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxx xxxx xx xxxxxx xxxxxxx (xxxxxxx xxxxxxxxxx). Susţine că după data pronunţării hotărârii, la fel a continuat xxxxx xx xxxxxxxx, xxxx xx xx xxxxx xx xxxxxxxxxxxx xx x xxxxxxx xxxxxxxxx xx xxxxxxxxxxx xxxxxxxx xxxxxxxxx, pentru a putea depune recurs în termen.

Indică că în această perioadă xxxxxxxxx xxxxxx xxxxx x-xx xxxx xxxxxxx xxxxxx xx xxxxxx, xxxx xxxxxxx xx xxxxx xx xxxxxxx xxxxxxxxx, consideră că hotărârea nominalizată este una ilegală, neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată. Recurentul este de opinia că la emiterea hotărârii au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material şi normele de drept procedural. Cu referire la prevederile art. 126 alin. (1) Legea insolvabilităţii indică că sunt supuse urmăririi silite prin poprire mijloacele băneşti în numerar şi fără numerar, în 2 monedă naţională şi în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care sunt datorate debitorului ori sunt deţinute în numele său de un terţ sau pe care acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

De asemenea, pot fi poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele lui şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei. La fel, indică că prevederile art. 126 alin. (12) din Legea insolvabilităţii statuează că dacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor bunuri mobile incorporale care se aflau la data înfiinţării în posesia terţului poprit, instanţa va decide predarea lor în proprietate debitorului. Dacă bunurile mobile incorporale datorate debitorului nu se mai află la data validării în posesia terţului sau nu pot fi predate în natură, acesta este obligat, prin hotărâre de validare, la plata contravalorii acestor bunuri, caz în care va fi urmărit direct prin executorul judecătoresc.

Relevă că potrivit doctrinei, bunuri corporale sunt bunurile care au o existenţă materială, fiind percepute prin simţurile omului. Bunurile corporale pot fi văzute, atinse, dominate în fapt şi posedate. Sunt bunuri corporale lucrurile, care pot fi în formă solidă, lichidă sau sub formă de gaze (un teren, o casă, un automobil, motorina, gazele naturale). Incorporale sunt bunurile care nu pot fi percepute cu simţurile omului, neavând o existenţă materială. Relatează recurentul că aplicând prevederile legale şi doctrinare la circumstanţele speţei, se deduce că lichidatorul pretinde că recurentul îi datorează debitorului unităţile de transport Mercedes 1853, cu numărul de înmatriculare DRIO 888 şi Fruehauf cu numărul de înmatriculare DRAA 804. Consideră că aceste bunuri reprezintă, indubitabil, bunuri corporale.

Însă conform legislaţiei, încasarea contravalorii bunurilor este posibilă doar în cazurile bunurilor incorporale, fapt prevăzut expres în art. 126 alin. (12) din Legea insolvabilităţii. Mai indică că conform art. 12 alin. (3) CPC, nu se admite aplicarea prin analogie a normei de drept care derogă de la dispoziţiile generale, restrânge drepturi sau stabileşte sancţiuni suplimentare. Este de opinia că nu poate fi obligat să restituie contravaloarea bunurilor şi din cauza că el nu este purtătorul vreunei obligaţii faţă de SRL „Franzel- Nord” născută fie din contract, fie din act ilicit, fie din alt act sau fapt susceptibil de a produce o obligaţie în condiţiile legii, după cum prevede art. 514 din Codul civil.

Susţine că trimiterile lichidatorului la articolele 512, 527 şi 602 din Codul civil sunt ilegale şi neîntemeiate. Relatează că el doar sa oferit o dată, într-o direcţie, să transporte un camion cu o semiremorcă peste hotare, avînd în vedere că deţine permisul de conducere de categoria respectivă. Lui i s-au înmânat în original toate documentele pe mijloacele de transport şi alte acte necesare pentru traversarea frontierei de stat, i s-a indicat locul unde urmează a fi dus camionul şi semiremorca, i s-au dat instrucţiunile de rigoare. Mai afirmă că nu cunoştea că mijloacele de transport sunt gajate. Cu atât mai mult, el nu cunoştea şi nu putea să cunoască despre intenţiile reale ale persoanelor care i-au încredinţat mijloacele de transport şi scopul urmărit de aceştia.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. 3 Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Conform art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

După cum denotă actele cauzei, hotărârea Curţii de Apel Bălţi contestată cu recurs, prin care a fost admisă cererea lichidatorului SRL „Franzel-Nord” în proces de faliment, ÎI „Purcel Igor”, validată creanţa terţului poprit Mihail Mogîldea în mărime de 315000 lei, încasat de la terţul poprit Mihail Mogîldea în beneficiul SRL „Franzel-Nord” în proces de faliment contravaloarea bunurilor mobile şi anume a unităţilor de transport: autocamion de marca Mercedes 1853, n/î DRIO 888 şi semiremorca marca Fruehauf, n/î DRAA 804 în sumă de 315000 lei, a fost emisă şi pronunţată la 29 octombrie 2014. Tot din materialele cauzei rezultă că copia hotărârii motivate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv şi a recurentului, la data de 11 noiembrie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 23147 (f. d. 39). La fel, din actele dosarului rezultă că hotărârea recurată a fost recepţionată de către Mihail Mogîldea la 13 noiembrie 2014, aşa precum rezultă din avizul de recepţie anexat (f. d. 42). Cu toate acestea, recursul împotriva hotărârii Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2014 a fost depus de către recurentul Mihail Mogîldea la data de 08 aprilie 2015, respectiv cu încălcarea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii.

Faptul depunerii cererii de recurs în afara termenului de prescripţie se confirmă prin însuşi solicitarea recurentului cu privire la repunerea în termen de declarare a recursului, care se constată, însă, a fi una neîntemeiată, deoarece recurentul nu a invocat nici un motiv, în sensul art. 116 CPC, care ar justifica neîndeplinirea actului de procedură în termen şi ar constitui temei pentru repunerea recursului în termen. Astfel, instanţa de recurs constată că nu poate constitui temei de repunere în termen a recursului argumentul recurentului precum că la momentul examinării cererii de validare a popririi dânsul se afla la un curs de tratament xx xxxxxxx xx xxxxxxxxx, xxxx xxxxxx xxxxxx xxxxxxxxxxxxx xxxxxxx pentru a-şi exercita dreptul la apărare.

Or, din certificatul nr. 773 eliberat de către Instituţia Medico-xxxxxxx xxxxxx xxxxxxxx xx xxxxxxx xxxxxx xxxxxxxx la 06 aprilie 2015 se atestă că ultima internare a lui Mihail Mogîldea în xxxxxxx xxxxx xx xxxxxxxxx xxx xxxxxxx, xxx xxxxxxxxx, x a fost în perioada 24 iunie 2014 - 21 iulie 2014 (f. d. 49), adică anterior examinării cererii de validare a popririi, care a avut loc la 29 octombrie 2014. La fel, instanţa de recurs respinge ca irelevant şi argumentul recurentului precum că şi după data pronunţării hotărârii, el a continuat cursul de tratament, astfel fiind lipsit de posibilitatea de a xxxxxxx xxxxxxxxx xx xxxxxxxxxxx xxxxxxxx pronunţate, pentru a putea depune recurs în termen.

4 Asta deoarece, pe lângă faptul că instanţei nu au fost prezentate probe care ar confirma faptul aflării lui Mihail Mogîldea la tratament la data adoptării hotărârii contestate cât şi ulterior adoptării acestei, potrivit prevederilor xxx xx xxx x xxx xxxx, xxxxxxx xxx xx xxx xxx xxxxxxxx xxxxxx (xxx xxxxxx xx xxxxxxxxx xxxxxx) xx xxxx xxxxxxxxxxx xxx xxxxx xxxxxxx xxxx xxxx xx xxxxxxxx xx xxxx xxxxxxx xx xxxxxxx xx xxxxxxxx. Xxxxxx xx xx xxxxxxx xxxxx.

Din actele prezentate de către recurentul Mihail Mogîldea nu rezultă însă că acesta ar fi fost xxxxxxx xx xxxx xxxxxxx xx xxxxxx xxxxxxxx, fiind prezentat doar certificatul nr. 773 din 06 aprilie 2015, care indică că dânsul xx xxx xxx xxxxxxxxxxxx xxxxxxxx xxxxxxx xx xxxxxxx xxxxxx xxx xxxxxxx xxx xxx xxx xx xxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxx xxxx xx xxxxx xxxxxxx (xxxxxxx xxxxxxxxxx) (f. d. 49). În raport de circumstanţele relatate, instanţa de recurs relevă netemeinicia cererii de repunere a recursului în termen. Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv ar împiedica rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice, fapt ce ar duce la încălcarea prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal fără motive întemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de repunere în termen a recursului şi de a respinge recursul declarat de Mihail Mogîldea ca tardiv. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge cererea lui Mihail Mogîldea cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului. Se respinge recursul declarat de Mihail Mogîldea ca fiind depus cu omiterea termenului de prescripţie.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Maria Ghervas Ala Cobăneanu 5