2ri-162/15 — Atragerea la răspundere subsidiară

Prima instanţă: D.Corolevschi dosar nr. 2ri-162/15 DECIZIE 03 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele ședinței, judecătorul: Tatiana Vieru, Judecătorii: Valentina Clevadî, Oleg Sternioală, Petru Moraru, Iurie Bejenaru, examinînd cererea de recurs depusă de administratorul ÎM „RI&IZ GRUP” SRL, Rotaru Igor, în pricina civilă la cererea declarată de către lichidatorul ÎM „RI&IZ GRUP” SRL, Petru Rusu privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere al ÎM „RI&IZ GRUP” SRL, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălți din 30 decembrie 2014, prin care a fost admisă cererea lichidatorului ÎM „RI&IZ GRUP” SRL, Petru Rusu privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere al ÎM „RI&IZ GRUP” SRL, con st ată Lichidatorul ÎM „RI&IZ GRUP” SRL, Rusu Petru a înaintat în instanţa de insolvabilitate o cerere prin care solicită atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere al ÎM „RI&IZ GRUP” SRL.

În motivarea cererii lichidatorul a indicat că, creditorul IFS pe raionul Soroca i-a înaintat o cerere prin care solicită atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere al ÎM „RI&IZ GRUP” SRL. Creditorul a indicat, că prin Hotărîrea instanţei de insolvabilitate a Curţii de Apel Bălţi din 24.02.2014 a fost iniţiată procedura de insolvabilitate (procedura simplificată) faţă de ÎM „RI&IZ GRUP” SRL din motivul incapacităţii de plată a datoriilor formate.

Restanţa pe care a format-o agentul economic menţionat faţă de Bugetul Public Naţional constituie la impozite; taxe, alte plăţi de bază în mărime de 76336,99 lei, majorări de întîrziere în sumă de 15418.46 lei, amenzi în mărime de 71449,04 lei (calculate în urma actelor de control nr. 1-559582 din 03.08.2012 şi 1- 645825 din 19.11.2013, ulterior remise Organelor de Urmărire penală.) Totodată, verificînd Sistemul Informaţional al Serviciului Fiscal de stat s-a stabilit că ÎM „RI&IZ GRUP” SRL a intrat în incapacitate de plată începînd cu data de 06.09.2012 conform fişei contului personal la situaţia de 06.09.2012 1 (anexa nr. l), păstrînd situaţia de incapacitate de plată şi pe parcursul anilor 2013 -2014 (anexa nr.2,3), acumulînd la data de 24.02.2014 - data intentării procedurii de insolvabilitate o restanţă în sumă 163204.49 lei.

Debitorul a fost notificat de IFS pe r-1 Soroca prin scrisorile nr. 84-2/1809 din 08.10.2013 şi 84-1/129 din 16.12.2013, însă solicitările respective au rămas fără răspuns. Consideră, creditorul că, conform art. art. 10 şi 14 al Legii insolvabilităţii nr. 149-XV din 29.06.2012, debitorul - ÎM „RI&IZ GRUP” SRL era obligat să depună cerere introductivă privind intentarea procedurii de insolvabilitate, însă administratorul debitorului a ignorat prevederile legale şi nu a depus cererea introductivă în termenul stabilit de lege, ceia ce constituie în opinia sa temei de atragere la răspundere subsidiară. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 30 decembrie 2014 s-a admis integral cererea declarată de către lichidatorul ÎM „RI&IZ GRUP” SRL - Petru Rusu privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere al

ÎM „RI&IZ GRUP” SRL.

S-a atras Rotaru Igor administrator al IM RI&IZ Grup SRL la răspundere subsidiară cu încasarea datoriei creanţelor validate conform tabelului creanţelor în sumă totală de 163 204,49 lei- inclusiv, creanţe de rangul III în sumă de 76 336,99 lei, creanţe de rangul VI în sumă de 86 867,50 lei şi a cheltueilelor procesului de insolvabilitate. La 24 aprilie 2015 administratorul ÎM „RI&IZ GRUP” SRL, Rotaru Igor a declarat recurs împotriva hotărîrii Curții de Apel Bălți din 30 decembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea depusă de Petru Rusu privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere al ÎM

„RI&IZ GRUP” SRL.

În motivarea recursului recurentul a indicat că hotărîrea instanței de insolvabilitate nu reflectă toate aspectele cauzei prin prisma actelor legislative, nu a elucidat pe deplin circumstanțele pricini și a emis o hotărîre neîntemeiată. Recurentul invocă că, pentru ca membrii organelor de conducere a societăţii să fie atraşi la răspundere subsidiară este necesar să fie demonstrată vina acestora la survenirea stării de insolvabilitate a societăţii, pe cînd la caz nu s- a stabilit incontestabil vinovăţia organelor de conducere ale debitorului de incapacitatea de plată sau supra îndatorarea a ÎM „RI&IZ GRUP” SRL, or, în acest sens instanţei de insolvabilitate nu i-au fost prezentate careva probe admisibile şi concludente.

Mai mult ca atît, invocă recurentul că, cererea reclamanţilor poartă un caracter prematur, la caz nefiind stabilite toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii respective şi toate posibilităţile prevăzute de legea 2 insolvabilităţii privind stingerea datoriilor faţă de creditori, or, conform art.248 alin.(5) a Legii insolvabilităţii, măsura prevăzută la alin.(1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate. Verificînd temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu hotărîrea contestată şi prevederile legii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În conformitate cu art. 356 Codul de procedură civilă, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din acest cod, cu excepţiile şi completările stabilite în legislaţia insolvabilităţii. Potrivit art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în vigoare din 14 martie 2013, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi (2) al Legii insolvabilității nr. 149 din 14 iunie 2012, intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei. Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. În temeiul art. 14 alin. (1), (3), (4) al Legii insolvabilității, debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art.10.

Debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai tîrziu de expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii temeiurilor indicate în prezentul articol la alin.(2) şi la art.10 alin.(2). Dacă debitorul nu depune cerere introductivă în cazurile şi în termenul prevăzut în prezentul articol, persoana care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociaţii cu răspundere nelimitată şi lichidatorii debitorului răspund subsidiar în faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute după expirarea termenului prevăzut la alin.(3). Aceste persoane sînt trase la răspundere penală în conformitate cu legea.

Potrivit art. 248 alin. (1) lit. a) şi h), alin. (4) şi (6) al Legii insolvabilității, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au 3 cauzat insolvabilitatea prin una din următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevedrilor art. 14 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 14 iunie 2012. În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin.(1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în care şi-au exercitat mandatul ori au deţinut poziţia ce ar fi putut cauza insolvabilitatea debitorului.

Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale debitorului, s-au opus actelor sau faptelor care au cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvabilitatea şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii. În toate cazurile, asupra acţiunii prevăzute la alin. (1), instanţa de insolvabilitate se pronunţă prin hotărîre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea. Din materialele cauzei s-a constatat cu certitudine că, conform încheierii Curţii de Apel Bălţi 31 ianuarie 2014 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de ÎM „RI&IZ GRUP” SRL, prin care s-a solicitat intentarea procesului de insolvabilitate faţă de ÎM „RI&IZ GRUP” SRL.

La 24 februarie 2014 instanţa de judecată s-a expus în privinţa intentării procesului de insolvabilitate (procedura simplificată), cu desemnarea lui Rusu Petru în calitate de lichidator. Conform cererilor de validare a creanţelor parvenite de la creditori suma totală a datoriilor a ÎM „RI&IZ GRUP” SRL constituie 163 204, 49 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 30 decembrie 2014 s-a admis integral cererea declarată de către lichidatorul ÎM „RI&IZ GRUP” SRL - Petru Rusu privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere al ÎM „RI&IZ GRUP” SRL. S-a atras Rotaru Igor administrator al ÎM „RI&IZ GRUP” SRL la răspundere subsidiară cu încasarea datoriei creanţelor validate conform tabelului creanţelor în sumă totală de 163 204,49 lei- inclusiv, creanţe de rangul III în sumă de 76 336,99 lei, creanţe de rangul VI în sumă de 86 867,50 lei şi a cheltueilelor procesului de insolvabilitate.

În acest context, instanța de insolvabilitate cu certitudine a constatat că, cererea lichidatorului ÎM „RI&IZ GRUP” SRL - Petru Rusu, conţine argumente bazate pe înscrisuri şi alte probe privind existenţa temeiului de atragere la răspundere subsidiară a lui Rotaru Igor administrator al ÎM „RI&IZ GRUP” SRL. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, prima instanţă corect a ajuns la concluzia de admitere a cererii lichidatorului ÎM „RI&IZ GRUP” SRL - Petru Rusu privind atragerea la răspundere subsidiară a lui Rotaru Igor administrator al ÎM „RI&IZ 4 GRUP” SRL, deoarece debitorul ÎM „RI&IZ GRUP” SRL conform art. 10 şi art.14 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 14 iunie 2012 era obligat să depună cerere introductivă privind intentarea procedurii de insolvabilitate.

Însă, administratorul debitorului a ignorat prevederile legale şi nu a depus cerere introductivă în termenul stabilit de lege, ceia ce constituie temei legal de atragere la răspundere subsidiară. Potrivit art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs, fiind apreciate în coroborare cu probele administrate, nu pot servi temei pentru admiterea recursului în sensul declarat.

La caz nu poate fi reţinut şi se respinge argumentul recurentului privitor la faptul că, pentru ca membrii organelor de conducere a societăţii să fie atraşi la răspundere subsidiară este necesar să fie demonstrată vina acestora la survenirea stării de insolvabilitate a societăţii, pe cînd la caz nu s-a stabilit incontestabil vinovăţia organelor de conducere ale debitorului de incapacitatea de plată sau supra îndatorarea a ÎM „RI&IZ GRUP” SRL, deoarece s-a constatat cu certitudine temeiul de atragere la răspundere subsidiară a lui Rotaru Igor administrator al ÎM „RI&IZ GRUP” SRL în mărimea valorii creanţelor validate.

În circumstanţele stabilite şi în raport cu prevederile legale menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră corectă soluţia primei instanţe privind atragerea la răspundere subsidiară a lui Rotaru Igor administrator al ÎM „RI&IZ GRUP” SRL, cu încasarea datoriei creanţelor validate conform tabelului creanţelor în sumă totală de 163204,49 lei. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 30 decembrie 2014 este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea contestată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit.a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, D e c i d e Se respinge recursul declarat de administratorul ÎM „RI&IZ GRUP” SRL, Rotaru Igor. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Bălți din 30 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea declarată de către lichidatorul ÎM „RI&IZ GRUP” SRL, 5 Petru Rusu privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere al ÎM „RI&IZ GRUP” SRL. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală Petru Moraru Iurie Bejenaru 6