2ri-325/15 — Atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului.

Dosarul nr. 2ri-325/15 Prima instanţă: D. Corolevschi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 25 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru Oleg Sternioală şi Petru Moraru examinînd recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Şoldăneşti, în cadrul procesului de insolvabilitate intentat în privinţa Societăţii cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă”, cererea lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Mina- Nouă” – Rusu Petru, privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 05 octombrie 2015, prin care cererea lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă” – Rusu Petru, privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului a fost respinsă ca nefondată.

ACONSTATAT: La 20 mai 2014, creditorul Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-ul Şoldăneşti a depus cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa Societăţii cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă”, cu sediul în r-ul Şoldăneşti, s. Parcani. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 23 mai 2014, a fost admisă spre examinare cererea introductivă înaintată de Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-ul Şoldăneşti, privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa Societăţii cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă”. A fost numit în calitate de administrator provizoriu ÎI „Rusu Petru”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 27 iunie 2014, s-a intentat procesul de insolvabilitate în privinţa debitorului Societatea cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă” cu sediul în r-ul Şoldăneşti, s. Parcani, în calitate de administrator al insolvabilităţii a fost numit ÎI „Rusu Petru”.

La 17 martie 2015, lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă” – Rusu Petru, a înaintat cerere în instanţa de insolvabilitatea, privind atragerea la răspunderea subsidiară a organelor de conducere a debitorului. 1 În motivarea cererii lichidatorul a indicat că conform cererilor de validare a creanţelor parvenite de la creditori, suma totală a datoriilor Societăţii cu Răspundere Limitată „Mina Nouă” constituie 348446,86 lei, dintre care: - creanţe de rangul II - 58445,82 lei; - creanţe de rangul III - 104442,33 lei; - creanţe de rangul VI - 185558,71 lei. Lichidatorul Rusu Petru a indicat că în conformitate cu procesul verbal al comitetul creditorilor Societăţii cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă” nr. 01 din 20 februarie 2015, a fost obligat să atragă la răspundere subsidiară administratorul şi asociaţii întreprinderii care se fac vinovaţi de cauzarea insolvabilităţii Societăţii cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă”.

Solicită lichidatorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă” – Rusu Petru, atragerea la răspundere subsidiară a administratorului întreprinderii debitoare Societatea cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă” - Japcean Petru şi a fondatorilor Morei Anatolii şi Bebco Andrei. Încasarea din contul acestora a creanţelor validate conform tabelului creanţelor precum şi cheltuielile procesului de insolvabilitate. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 05 octombrie 2015, a fost respinsă ca fiind nefondată cererea lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă” – Rusu Petru, privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului.

La 13 octombrie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Şoldăneşti, a contestat cu recurs hotărîrea instanţei de insolvabilitate, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 10 octombrie 2015, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care cererea privind atragerea răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului, să fie admisă. În motivarea recursului a indicat că hotărîrea instanţei de insolvabilitate este ilegală, deoarece, instanţa de judecată nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material. Conform art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Prin urmare, hotărîrea recurată a fost pronunţată la 05 octombrie 2015 (f.d.89-90), iar recursul a fost declarat la 13 octombrie 2015 (f.d. 91-93), cu respectarea termenului de atac. La 04 noiembrie 2015, intimaţilor a fost expediată copia cererii de recurs, însă pînă la data stabilită pentru examinarea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Şoldăneşti, în adresa Curţii Supreme de Justiţie nu au parvenit referinţele prin care intimaţii să-şi expună poziţia faţă de temeiurile recursului. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Şoldăneşti neîntemeiat şi care urmează a fi respins.

2 În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Actele pricinii certifică faptul că la 17 martie 2015, lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă” – Rusu Petru a înaintat cerere în instanţa de insolvabilitate, prin care a solicitat atragerea la răspundere subsidiară a administratorului întreprinderii debitoare Societatea cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă” - Japcean Petru şi a fondatorilor Morei Anatolii şi Bebco Andrei, cu dispunerea încasării din contul acestora a creanţelor validate conform tabelului creanţelor precum şi cheltuielile procesului de insolvabilitate, iar prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 05 octombrie 2015, a fost respinsă ca fiind nefondată cererea lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă” – Rusu Petru, privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu probele anexate la dosar, consideră oportun de a reitera prevederile art. 248, alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr 149 din 29 iunie 2012care statuiază expres că dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei;

f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14; i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. Potrivit art. 15 din Legea citată, în cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori care pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară solidară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor.

Colegiul precizează că analizînd prevederile art. 15 şi art. 248 din Legea insolvabilităţii, concluzionează că în dependenţă de motivele apariţiei stării de 3 insolvabilitate a debitorului, fondatorul (asociatul) va purta răspundere subsidiară solidară faţă de creditori sau la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de asociat (fondator). În continuare, instanţa de recurs menţionează că conform art. 247 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfăşoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei ţărăneşti (de fermier), administratorii societăţilor comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii.

Referitor la norma citată se reţine că aceasta după caracterul conduitei prescrise este o normă dispozitivă permisivă şi nu imperativă, care nici nu interzice săvîrşirea unui act şi nici nu impune o acţiune, ci stabileşte doar o anumită conduită subiectelor de drept vizate. Din altă perspectivă, aceasta este o normă ce completează conţinutul art. 248 din Legea enunţată, în ceea ce priveşte noţiune „membrii organelor lui de conducere” şi nu se referă la răspunderea subsidiară a asociatului (fondatorului) în cadrul procesului de insolvabilitate, aceasta fiind prevăzută expres de art. 15 şi art. 248, prin sintagma „precum şi de orice altă persoană” din Legea citată.

Prin urmare, avînd la bază normele de drept citate, instanţa de recurs menţionează că pentru a demonstar vinovăţia organelor de conducere a Societăţii cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă”, pentru survenirea stării de insolvabilitate, lichidatorul urma să prezinte un raport bine închegat, la care să fie anexate probe de unde să rezulte culpa acestora. Totodată, Colegiul menţionează că la adoptarea soluţiei privind atragerea la răspunderea subsidiară a fondatorilor întreprinderii debitoare, nu poate avea loc în mod exclusiv numai pe solicitările administratorului insolvabilităţii, în acest sens nefiind înaintate argumente şi prezentate probe necesare, veridice, pertinente şi concludente în confirmarea solicitării respective.

Nu poate fi reţinut argumetul recurentului Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Şoldăneşti precum că fondatorii Morei Anatolii şi Bebco Andrei ştiau despre situaţia economică precară a întreprinderii din anul 2011 şi la indicaţiile cărora nu erau săvîrşite plăţile obligatorii către Bugetul de Stat. Or, instanţa de recurs nu-şi poate baza poziţia privind atragerea la răspundere subsidiară a fondatorilor întreprinderii debitoare pe împrejurări incerte care nu permit constatarea incontestabilă a existenţei temeiurilor de tragere la răspundere subsidiară a administratorului şi fondatorii întreprinderii debitoare Societatea cu Răspundere Limitată „Mina – Nouă”.

În acest sens, Colegiul constată temeinicia concluziei instanţei de insolvabiliate precum că în speţa, nu sunt temeiuri legale de atragere la răspundere subsidiară a administratorului şi fondatorilor întreprinderii debitoare Societatea cu Răspundere Limitată „Mina – Nouă” - Japcean Petru, Morei Anatolii şi Bebco Andrei. 4 Instanţa de recurs, consideră necesar de a reitera şi prevederile art. 248, alin. (5) din Legea insolvabilităţii, care statuiază expres că măsura prevăzută la alin. (1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate.

Prin urmare, din actele pricinii rezultă cu certitudine că prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 27 iunie 2014, s-a intentat procesul de insolvabilitate în privinţa debitorului Societatea cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă”. În acest sens, instanţa de recurs menţionează că este întemeiată poziţia instanţei de insolvabilitate prin care a stabilit că conform art. 248, alin. (5) al Legii insolvabilităţii, cererea de atragere la răspunderea subsidiară a administratorului întreprinderii debitoare – Rusu Petru a fost înaintată prematur în detrimentul termenului legal stabilit, care în speţă poartă un caracter imperativ. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că hotărîrea recurată este legală, iar temeiurile recursului sunt neîntemeiate, Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Şoldăneşti.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Şoldăneşti. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 05 octombrie 2015, pronunţată în cadrul procesului de insolvabilitate intentat în privinţa Societăţii cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă”, cererea lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Mina-Nouă” – Rusu Petru, privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Petru Moraru 5