2rac-179/15 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-179/15 Prima instanţă: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău (jud. M. Muruianu) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzum) ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în următoarea componenţă: Preşedintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de administratorul SA ”Lacerta” – Mătură Maxim împotriva deciziei din 16 decembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SA „Mapasauto” împotriva SA ”Lacerta” cu privire la încasarea datoriei, cererea reconvențională depusă de SA „Lacerta” către SA „Mapasauto” privind anularea facturii fiscale şi a actului de verificare, c o n s t a t ă : La data de 28.08.2013, SA ”Mapasauto” a înaintat în instanță cerere de chemare în judecată împotriva SA ”Lacerta” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii s-a invocat că la data de 03.05.2011 între SA „Mapasauto” şi SA „Lacerta” a fost semnat contractul de locaţiune nr. 3/6, obiectul căruia îl constituie darea în chirie temporară a încăperilor pentru depozitarea materialelor de construcţii şi anume a două camere cu suprafaţa de 60 m.p. şi respectiv, cu suprafaţa de 15 m.p., ambele fiind amplasate în mun. Chişinău, str. Columna 170. Susține că la data de 19 octombrie 2011, în urma efectuării controlului financiar complex a SA „Mapasauto”, s-au stabilit surplusuri la suprafeţele spaţiilor arendate şi a terenurilor aferente, care constituie venituri ratate în mărime de 19328,20 lei. Afirmă că SA „Lacerta” a încheiat cu reclamantul contractul nr.3/6 din 03.05.2011 cu indicarea suprafeţei arendate de 75 m2, plata lunară fiind stabilită în sumă de 3540 lei, contractul respectiv fiind valabil pînă la 31.12.2011.

În rezultatul verificării s-a constatat că suprafaţa reală arendată şi confirmată în timpul verificării constituie de fapt 416 m2, adică cu 341 m2 mai mult decât cea contractată, inclusiv depozit, încăperi auxiliare - 208 m2 (140 m2 - depozit suprafaţă deschisă), în sumă totală de 19156,4 lei, teren aferent - 133 m2 în mărime totală de 171,8 lei. Menționează că în urma depistării încălcării frauduloase a prevederilor contractuale de către SA „Lacerta”, SA „Mapasauto” a solicitat pârâtului achitarea 1 J benevolă a prejudiciului cauzat. La data de 25.11.2011 pârâtul şi-a recunoscut datoria în mărime de 18555,07 lei, însă din motive necunoscute nu a efectuat careva achitări în vederea stingerii acesteia.

Afirmă că la data de 01.11.2011 între SA „Mapasauto” şi SA „Lacerta” a fost încheiat un nou contract de locaţiune, prin care SA „Lacerta” a primit în posesiune şi folosință temporară, cu plată, o parte din încăperile boxurilor depozitare a materialelor de construcție (depozit) cu suprafața de 77 m2, încăperile magazionerului cu suprafaţa 15 m2, încăperile auxiliare - suprafața 15 m2; depozit deschis - suprafaţa 10 m2 şi teren aferent cu suprafața de 0,0133 m2, toate fiind situate pe str. Columna 170, mun. Chişinău. Cuantumul chiriei, stabilite de către părți, constituie 43657,73 lei/anual şi respectiv 3638, 11 lei/ lunar. Însă, necătând la faptul că raporturile contractuale între societăți au fost bazate pe principiul liberului consimțământ, SA ”Lacerta” în mod fraudulos nu şi-a executat obligaţiile de plată, în termen a chiriei, precum şi nu a reparat prejudiciul cauzat reclamantului prin ocuparea neautorizată a suprafeţei de 341 m2 din str. Columna 170, mun.

Chişinău. Declară că SA „Mapasauto” a executat obligaţiile sale contractuale, acţionând conform legislaţiei în vigoare, cu bună credinţă faţă de debitorul SA „Lacerta”. Solicită reclamantul încasarea din contul SA „Lacerta” a sumelor datorate în valoare de 21211,92 lei, în baza contractelor de locaţiune nr.3/6 din 03.05.201l și nr. 11 din 01.11.2011 cu rezilierea contractului de locaţiune nr.3/6 din 03.05.2011 şi a contractului nr. 11 din 01.11.2011 încheiate între reclamant şi pârât. În cadrul examinării pricinii, la data de 05.03.2014 SA „Lacerta” a depus cerere reconvențională împotriva SA „Mapasauto” privind anularea facturii fiscale şi a actului de verificare.

Drept temei al cererii înaintate s-a invocat că la data de 03.05.2011 între SA „Mapasauto” şi SA „Lacerta” a fost încheiat contractul de locaţiune, prin care SA „Mapasauto”, în calitate de locator, a transmis în posesiune şi folosinţă temporară, o parte din încăperile pentru depozitarea materialelor de construcţie şi anume încăperea (cameră) cu suprafaţa de 60 m.p, şi încăperea (cameră) cu suprafața de 15 m.p., iar SA „Lacerta”, în calitate de locatar, achită chirie pentru folosinţa bunurilor respective. Plata chiriei a fost stabilită de către părți în sumă de 3540 lei lunar. Susține că pe parcursul lunilor mai - noiembrie a anului 2011, între părţile contractante au avut loc schimb de mai multe facturi fiscale ce viza plata chiriei şi a altor obligații contractuale.

La data de 25.11.2011, administratorul SA „Lacerta” a semnat eronat factura fiscală nr. JA0842401 din 25.11.2011 prin care SA „Lacerta” a recunoscut o creanţă inexistentă faţă de SA „Mapasauto” în mărime de 18555,07 lei, creînd prin aceasta o datorie inexistentă. Ulterior, în baza acestei facturi a fost întocmit un act de verificare, pe care la moment nu-l deține. De către Adunarea Generală a Fondatorilor au fost supuse examinării facturile fiscale şi actul de verificare și s-a stabilit ca fiind acte false. Solicită anularea facturii fiscale nr. JA0842401 din 25.11.2011. Prin hotărîrea din 03 aprilie 2014 a judecătoriei Buiucani mun. Chișinău s-a admis acțiunea înaintată de SA ”Mapasauto” și s-a dispus încasarea din contul SA ”Lacerta” în beneficiul SA ”Mapasauto” suma de 21211, 92 lei cu titlu de datorie; s-a reziliat contractul de locațiune nr. 3/6 din 03.09.2011 și contractul nr. nr. 11 din 01.11.2011 încheiate între SA ”Mapasauto” și SA ”Lacerta”.

Totodată, s-a respins din 2 lipsă de temei cererea reconvențională depusă de SA ”Lacerta”. Prin decizia din 16 decembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de SA ”Lacerta” și s-a menținut hotărîrea primei instanțe. La data de 09 aprilie 2015 administratorul SA ”Lacerta” – Mătură Maxim a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea acesteia cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel. În motivarea recursului s-a invocat că hotărîrile instanțelor ierarhic inferioare sunt ilegale, neîntemeiate și pasibile de a fi casate. Susține că instanțele de judecată au apreciat arbitrar probele anexate la materialele pricinii, încălcînd vădit drepturile si libertăţile fundamentale ale omului, în speţă dreptul la un proces echitabil.

Consideră că atît instanţa de fond, cît şi instanța de apel a examinat cauza superficial şi unilateral fără a da o apreciere obiectivă probelor din dosar. Mai mult decît atît, instanţa de judecată este obligată să se pronunțe asupra tuturor argumentelor invocate de participanții la proces, iar nepronunţarea instanței asupra acestor argumente echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei. În acest context recurentul reiterează şi prevederile art. 6 CEDO, la care se atribuie şi faptul că hotărârea pronunțată într-o cauză urmează a fi motivată, instanța trebuie să indice motivele pe care se fondează pentru a permite părţilor să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual.

Mai menționează că elucidarea tuturor împrejurărilor menționate au o mare importanță la examinarea obiectivă a cauzei, ceea ce instanța de judecată nu a efectuat la examinarea cauzei în fond și nici în apel, prin ce flagrant au fost încălcate normele dreptului procedural şi dreptul participanților la un proces echitabil, care servește drept temei de casare a hotărîrii contestate cu remiterea cauzei la o nouă examinare în instanța de apel. Examinînd temeiurile recursului declarat de administratorul SA ”Lacerta” – Mătură Maxim, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de administratorul SA ”Lacerta” – 3 Mătură Maxim nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de administratorul SA ”Lacerta” – Mătură Maxim, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de administratorul SA ”Lacerta” – Mătură Maxim împotriva deciziei din 16 decembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală 4