2ra-1211/15 — Repararea prejudiciului

prima instanţă: T. Malceanova dosarul nr. 2ra-1211/15 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Anatolii Mircev în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolii Mircev împotriva lui Alexandr Aricov cu privire la repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014 prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Anatolie Mircev şi menţinută hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 06 mai 2014, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 18 octombrie 2012, Anatolii Mircev a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandr Aricov cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii a invocat că locuieşte în ap. 1, str. K. Marks, 97 or. Basarabeasca. Susţine că acest apartament a fost privatizat în anul 1993, de către soţia acestuia, Polina Mirceva, participând şi el la privatizarea apartamentului. După decesul soţiei, locuieşte în apartamentul nominalizat, achită serviciile comunale şi îl întreţine. Afirmă că în luna aprilie a anului 2010, pârâtul Alexandr Aricov care locuieşte în apartamentul nr. 4, str. K. Marks, 97 or. Basarabeasca, a schimbat în totalitate sistemul de aprovizionare cu apă şi canalizare. În rezultatul lucrărilor, apartamentul lui a fost inundat, fapt confirmat prin actul din 17 aprilie 2010. Remarcă că costul lucrărilor de reparaţie, ca urmare a inundaţiei, constituie 36131 lei.

Relatează că s-a adresat către pârât, solicitând repararea prejudiciului cauzat, care însă, a refuzat. Mai indică că şi în luna decembrie a anului 2011, pârâtul Alexandr Aricov din nou a inundat ap. 1, bl. 97 din str. K. Marks, or. Basarabeasca. 1 Afirmă că este pensionar, invalid de gradul II, având o pensie de 533 lei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 8-11, 14, 316, 377, 1398, 1422, 1423 Cod civil, art. 166, 167 CPC. Solicită repararea prejudiciului de către Alexandr Aricov în sumă de 36131 lei, precum şi scutirea de la plata taxei de stat. Prin hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 06 mai 2014 a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014 a fost respinsă cererea de apel declarată de Anatolie Mircev şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 20 martie 2015, Anatolii Mircev a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, cu trimiterea spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Consideră că instanţa de apel greşit a ajuns la concluzia că dânsul este vinovat de inundaţia apartamentului său. Deoarece în hotărâre nu sunt reflectate motivele concluziilor privind admiterea unor probe şi respingerea altor. Menţionează că instanţa de apel a admis ca probă actul de cercetare a condiţiilor de trai din 20 februarie 2012 prezentat de avocatul intimatului, menţionând că în anul 2012 apartamentul intimatului a fost inundat de proprietarul apartamentului nr. 10 din acelaşi imobil, în care la momentul controlului nu locuia nimeni.

Totodată, instanţa de apel nu s-a expus şi nu a apreciat proba prezentată de dânsul şi anume originalul actului de constatare a inundaţiei din 17 aprilie 2010, redactat de o comisie compusă din 3 membrii - funcţionarul primăriei or. Basarabeasca şi colaboratorii întreprinderii de gestionare a fondului de locuinţe, care confirmă faptul că anume intimatul Alexandr Aricov este vinovat în inundarea apartamentului nr. 1. Menţionează că în cadrul cercetării cauzei în instanţa de apel, atât dânsul cât şi intimatul au invocat necesitatea administrării de noi probe, anexând documente respective la cererea de apel suplimentară şi referinţă. Instanţa de apel, însă, nu s-a expus asupra posibilităţii administrării acestor probe şi nu a solicitat opinia părţilor în acest sens.

Consideră că instanţa incorect, contrar normelor legale a stabilit că actul de cercetare a condiţiilor de trai din 16 decembrie 2011, redactat de o comisie compusă din 4 membri – funcţionari ai primăriei or. Basarabeasca şi colaboratorii întreprinderii de gestionare a fondului de locuinţe urmează a fi respins ca probă, invocând că instanţa nu poate considera dovedit un fapt adeverit numai prin copia de pe document. Relatează că în acest sens, a explicat instanţei de apel, atât în cererea de apel suplimentară, cât şi în susţinerile verbale, precum că la materiale dosarului este anexată copia actului de cercetare a condiţiilor de trai din 16 decembrie 2011, care 2 a fost certificată de avocatul Natalia Harjan, ceea ce confirmă forţa ei juridică şi echivalează cu originalul documentului.

Invocă prevederile art. 138 alin. (4) CPC, care stipulează că înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a originalului. Menţionează art. 8 alin. (4) al Legii cu privire la avocatură, care prevede că în procedura de acordare a asistenţei juridice, avocatul poate adeveri copii şi extrase din acte şi poate certifica semnăturile de pe actele necesare pentru acordarea asistenţei juridice. Remarcă că actul de cercetare a condiţiilor de trai a apartamentului din 24 februarie 2014 nu are nici o tangenţă cu obiectul litigiului în cauză.

Or, în cererea de chemare în judecată a formulat pretenţiile referitoare la repararea prejudiciului cauzat prin inundarea apartamentului său de către Alexandr Aricov în luna aprilie a anului 2010, iar actul prezentat de intimat cercetează condiţiile lui de trai în anul 2014. Mai notează faptul că la momentul cercetării, adică la 24 februarie 2014, podeaua a fost umedă, iar pereţii acoperiţi de mucegai, nu influenţează în nici un fel existenţa temeiurilor şi condiţiilor survenirii răspunderii delictuale care au apărut în luna aprilie a anului 2010. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 10 decembrie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 144), fiind recepţionată de către recurent la 24 ianuarie 2015, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 145). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 20 martie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Anatolii Mircev nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Anatolii Mircev, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Anatolii Mircev ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Anatolii Mircev se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî 4