3ra-644/15 — Contetstarea actelor administrative

prima instanță: D. Stănăilă, dosarul nr. 3ra-644/15 instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, I. Talpă ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Procurorul mun. Bălţi în interesele Nataliei Vrancean, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Procurorului mun. Bălți în interesele Nataliei Vrancean împotriva Primăriei mun. Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 13 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Procurorul mun.

Bălți în interesele Nataliei Vrancean și menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 26 iunie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 13 ianuarie 2014, Procurorul mun. Bălți în interesele Nataliei Vrancean a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Bălți cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că prin dispoziția Primarului mun. Bălți nr.1399 din 11 decembrie 2002, a fost dispusă eliberarea ordinului de repartiție Tatianei Pseuş pentru apartamentul nr. 403, format din două odăi cu suprafața locativă de 30,5 m.p., fiind indicată suprafața totală de 53 m.p. cu comodități comunale parțiale, și anume bucătărie separată.

Iar prin dispoziția Primarului mun. Bălți nr.1346 din 10 decembrie 2002, a fost dispusă eliberarea ordinului de repartiție Ninei Rîcov pentru apartamentul nr. 418, format din două odăi cu suprafața locativă de 30 m.p, fiind indicată suprafața totală de 50,3 m.p. cu comodități comunale parțiale, și anume bucătărie separată. Susţine că din motivul confecționării și folosirii documentelor oficiale false de către administrația SA „Electrotehnica” în persoana directorului – F. Zlatov, și de către președintele comitetului sindical –A. Cobîlean, la data de 25 ianuarie 2013 a fost emisă ordonanța procurorului mun. Bălți, Cristina Rîmari, prin care a fost refuzat în pornirea urmăririi penale conform art. 361 alin.(2) lit. b) din Cod Penal, pe motivul expirării termenului de prescripție a tragerii la răspundere penală și pe motivul intervenirii decesului A. Cobîlean, însă, de fapt prin această ordonanță se constată că deciziile menționate emise de către Primarul mun.

Bălți, sânt ilegale, deoarece, aceste decizii au fost emise în temeiul unor acte false referitor la suprafața comunală a apartamentelor ulterior privatizate. Menţionează că în urma analizei copiilor deciziilor menționate în coroborare cu lista locatarilor principali ai căminului situat în mun. Bălți, str. B. Glavan, lista prezentată de gestionarul fondului locativ la fel și procesului-verbal nr. 7 al ședinței comune a administrației și comitetului sindical al SA „Electrotehnica” din 18 noiembrie 2002, precum și extraselor din procesului-verbal nr. 3 al ședinței comune a administrației Uzinei Electrotehnice Bălți și a sindicatelor din 02 noiembrie 1979, se constată că suprafața totală a apartamentelor indicată în Dispozițiile primarului nr.1399 din 11 decembrie 2002 și nr.1346 din 10 decembrie 2002 este greșită întrucât suprafața totală a apartamentului este compusă inclusiv din bucătărie cu suprafața pentru apartamentul nr. 403 de 17,4 m.p.

şi pentru apartamentul nr. 418 suprafața de 17,5 m.p. La fel, indică că schimbarea destinației bucătăriilor în cea locativă nu se confirmă prin careva acte juridice. Astfel, prin dispoziția nr.1399 din 01 decembrie 2002 apartamentul nr.403 având, de facto, suprafața totală conform listei ÎM DPEFL - 35,80 m.p. și suprafața locativă - 29,7 m.p. împreună cu suprafața bucătăriei eliberată în folosință cu suprafața de 17,4 m.p. este indicat că constituie 53,2m.p. De asemenea, invocă că în dispoziția nr.1346 din 10 decembrie 2002 apartamentul nr.418| având, de facto, suprafața totală conform listei ÎM DPEFL - 35,50 m.p. şi suprafața locativă - 30,3 m.p., împreună cu suprafața bucătăriei eliberate în folosinţă - 17,5 m.p.

este indicat că constituie suprafața de 50,3 m.p. Consideră că prin dispozițiile indicate a fost încălcat dreptul locatarilor căminului nr. 13 situat în mun. Bălți, str. B. Glavan de folosință a bucătăriilor comune, astfel, locatarii acestui bloc, fiind în imposibilitate de a se folosi de încăperile specializate pentru prepararea mâncării, care au fost construite în conformitate cu prevederile legale pentru folosirea cu utilajul special, persoanele fiind puse în condiții pentru a încălca prevederile legii prin folosirea ilegală a buteliilor de gaze, a plitelor electrice pentru a supraviețui.

Afirmă că la 03 mai 2013, în temeiul art. 19 al Legii cu privire la Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008 și art. 14 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, a declarat recurs cu privire la anularea dispozițiilor menționate, însă, prin decizia Curții de Apel Bălți din 11 decembrie 2013, a fost respins recursul și menținută hotărârea primei instanțe. Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 02 octombrie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată în interesele Nataliei Vrancean a fost scoasă de pe rol, din motiv că la materialele dosarului lipsea cererea persoanei interesate, prin care era împuternicit să depună cerere de chemare în judecată, iar prin decizia Curții de Apel Bălți din 11 decembrie 2013, recursul împotriva încheierii instanței de ape, a fost respins ca fiind neîntemeiat.

Menționează că la data de 27 decembrie 2012 în cadrul Procuraturii a prevenit adresarea repetată a Nataliei Vrancean, prin care a solicitat intervenția sa în depunerea prezentei acțiuni. Solicită anularea dispozițiilor emise de Primarul mun. Bălți cu nr. 1346 din 10 decembrie 2002 și nr. 1399 din 11 decembrie 2002, ca fiind ilegale. Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 26 iunie 2014, acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 13 ianuarie 2015, a fost respins apelul declarat de către, Procurorul mun. Bălţi în interesele Nataliei Vrancean şi menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 123 alin.(2), art. 126 alin.(2) din CPC, care reglementează temeiurile degrevării de probațiune şi caracterul obligațional al acelor judecătorești şi care indică că hotărîrile, încheierile, ordonanţele şi deciziile judecătoreşti definitive, precum şi dispoziţiile, cererile, delegaţiile, citaţiile, alte adresări legale ale instanţei judecătoreşti, sînt obligatorii pentru toate autorităţile publice, asociaţiile obşteşti, persoanele oficiale, organizaţiile şi persoanele fizice şi se execută cu stricteţe pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut că Curtea Supremă de Justiție prin deciziile din 28 martie 2012 și respectiv din 24 mai 2006 s-a expus asupra legalității și temeiniciei litigiului dat, prin urmare, argumentul Nataliei Vrancean precum că în cazul din speță se invocă alte temeiuri de fapt privind contestația dispozițiilor menționate a fost considerat ca fiind neîntemeiat, or, în pricinile precedente Vrancean Natalia a invocat de fapt aceleași temeiuri. La 16 martie 2015, Procurorul mun. Bălţi în interesele Nataliei Vrancean a declarant recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material ne fiind aplicată legea care trebuia să fie aplicată și aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată. Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că motiv de respingere a cererii de chemare în judecată a servit o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă pe litigiu cu același obiect de examinare, deoarece, de fapt cauza civilă a fost examinată în circumstanțe noi, iar instanța de judecată nu a luat în considerare faptul că anterior asupra legalității emiterii actelor administrative s-a expus Procuratura mun.

Bălţi, apreciind emiterea dispozițiilor sub aspect penal. La fel, indică instanța de apel nu a apreciat probele anexate la materialele pricinii, prin care se confirmă cu certitudine că la emiterea actelor administrative a fost comisă o infracțiune, în sensul că acestea au fost emise cu admiterea falsificării ale actelor oficiale, fapt, care anterior nu a fost cunoscut de instanțele de judecată ce au examinat careva litigii.

Invocă că în cadrul procesului penal a fost stabilit că ordinele nr.36 și nr.68 din 02 noiembrie 1979, au fost eliberate pe numele Tatianei Pseuş și Rîcov Nina de către administrația SA „Electrotehnica” în persoana directorului F. Zlatov și președintele comitetului sindical A. Cobîlean în perioada activității comune în funcțiile deținute la întreprinderea dată în perioada 1995 - 2005, astfel, au fost introduse date, care nu corespund adevărului, şi anume fiind falsificat un document, care a acordat dreptul Tatianei Pseuş și Ninei Rîcov de a privatiza apartamentele cu bucătăriile, care, de fapt, nu puteau fi suspuse privatizării, respectiv, fiind constată componența infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b) din Codul penal și anume confecționarea și folosirea documentelor oficiale false, săvârșită de două persoane, care conform art. 16 din Codul penal se atribuie la infracțiuni mai puțin grave.

De asemenea, indică că procesul penal a fost clasat din motivul că potrivit prevederilor art.60 alin.(1) lit. b) din Codul penal, persoana este eliberată de răspundere penală, dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave, iar conform certificatului de deces nr. DC-IV 0670265 din 15 iunie 2009, Cobîlean A. a decedat la 12 iunie 2009. Astfel, consideră că de fapt nu a existat un care-va litigiu examinat anterior în latura penală, care ar elucida circumstanțele falsificării actelor administrative, prin urmare, instanța de apel urma să se pronunțe sub un alt aspect referitor la legalitatea actelor emise. La 17 martie 2015, Procurorul mun.

Bălți în interesele Nataliei Vrancean a declarat recurs suplimentar, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Susține că pricina civilă a fost judecată în absența unui participant la proces și anume a Nataliei Vrancean, deoarece, de fapt apelul a fost numit spre examinare la data de 23 decembrie 2014, la orele 12:00, iar Natalia Vrancean a depus o cerere de amânare a examinării apelului, fapt confirmat prin ștampila Curți de Apel Bălți din 10 decembrie 2014, aplicată pe această cerere, prin care a solicitat amânarea ședinței de judecată după data de 20 ianuarie 2015, însă, cu toate acestea instanța de apel a numit examinarea apelului pentru data 13 ianuarie 2015 și a examinat în lipsa ei.

La fel, indică că Natalia Vrancean a depus prezenta cerere de amânare, din motivul că era nevoită să plece peste hotarele Republicii Moldova, cu atât mai mult că conform datelor din pașaport rezultă că Natalia Vrancean a ieșit din tara la data de 20 decembrie 2013 și a revenit pe teritoriul Republicii Moldova la data de 18 ianuarie 2015. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Procurorul mun. Bălţi în interesele Nataliei Vrancean este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Procurorul mun. Bălţi în interesele Nataliei Vrancean nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. De altfel, nu poate constitui temei de admitere a recursului nici susținerea recurentului precum că pricina civilă a fost judecată în absența Nataliei Vrancean, care a depus cerere de amânare a examinării apelului, deoarece, în speță intimata a fost reprezentată în instanţă de către Procurorul mun.

Bălți, ultimul fiind prezent în ședința de judecată din data de 23 decembrie 2014, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței judiciare din data respectivă (f.d. 101). Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Procurorul mun. Bălţi în interesele Nataliei Vrancean asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Procurorul mun.

Bălţi în interesele Nataliei Vrancean ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Procurorul mun. Bălţi în interesele Nataliei Vrancean se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva