2rh-133/15 — Încasarea prejudiciului material

prima instanță: Gh. Mîţu, dosarul nr. 2rh-133/15 instanța de apel: I. Grosu, D. Corolevschi, A. Corcenco, instanța de recurs: A. Cobăneanu, I. Oprea, T. Chişca-Doneva ÎNCHEIERE 20 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chișca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Lozan Raisa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Procuratura raionului Soroca în interesele lui Nistor Victor împotriva Raisei Lozan cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 15 ianuarie 2015, prin care recursul declarat de către Lozan Raisa a fost considerat inadmisibil, c o n s t a t ă: La 18 noiembrie 2013, Procuratura raionului Soroca în interesele lui Nistor Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Raisei Lozan cu privire la încasarea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii a indicat că în cadrul procuraturii a fost înregistrată cererea lui Nistor Victor, născut la 15 iunie 1952, prin care ultimul a solicitat intervenția procurorului în vederea recuperării prejudiciul material cauzat de către Lozan Raisa domiciliată în orașul Soroca, str. A. Voiţehovschi 1, ap.8. Susține că Nistor Victor a declarat că este căsătorit cu Nistor Tatiana din anul 1974 şi pe parcursul căsătoriei au procurat apartamentul nr.6 situat în orașul Soroca, str. A. Voiţehovschi 1, unde la moment nu locuiește nimeni, din motiv că copii lor sunt plecați la studii, iar dânsul locuiește în casa de alături.

Menționează reclamantul că la 20 iulie 2013, a observat că pereții apartamentului său sunt umezi pe din afară, iar când a intrat în apartament, a observat că de la vecină s- a scurs apa pe tavanul a odăii sale, astfel, cauzând-ui efecte devastatoare pentru apartamentul său, după care, dânsul s-a adresat către vecină Lozan Raisa, care locuiește la etajul 2 în același bloc locativ, pentru a stabili cauză inundării apartamentului. Invocă că pârâta a motivat că într-o seara nu a fost apă la robinet și din neatenție robinetul a rămas deschis, iar noaptea fiind conectată apa s-a scurs în apartamentul ultimei și a dînsului, ca urmare, a solicitat pîrîtei efectuarea lucrărilor pentru a înlătura consecințele, însă ulterior aceasta și-a schimbat declarațiile comunicându-i că nu din cauza ei a fost inundat apartamentul, ci din cauza unei țevi defectate, astfel, refuzându-i în efectuarea reparației apartamentului.

Menţionează că din neglijența vecinii sale, Lozan Raisa, dânsul a fost inundat de mai multe ori, iar de fiecare dată când încerca să discute cu pârâta pentru a stabili cauza inundării, ultima refuza să comunice cu el, invocând că nu din cauza ei, a fost inundat apartamentul. Afirmă că în urma inundării apartamentului său, dânsul a suportat cheltuieli şi anume pentru efectuarea pozelor a achitat conform bunului de plată suma de 72 lei, pentru expertiza efectuată conform ordinului de încasare a numerarului a achitat suma 1000 lei, pentru drum tur-retur în mun. Chișinău suma de 174 lei şi pentru citarea Raisei Lozan prin intermediul telegramei conform bonului de plată, a achitat suma de 27 lei.

Solicită încasarea de la Lozan Raisa în beneficiul lui Nistor Victor a prejudiciului material în sumă de 12 268,66 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 02 iunie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat de la Raisa Lozan în beneficiul lui Nistor Victor suma de 9 197,66 lei cu titlu de prejudiciu material și încasat de la Lozan Raisa în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 150 lei. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 18 septembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Lozan Raisa şi menținută hotărârea primei instanțe. La 26 noiembrie 2014, Lozan Raisa a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 15 ianuarie 2015, recursul declarat de Lozan Raisa a fost considerat inadmisibil. La 16 martie 2015, Lozan Raisa, a depus cerere de revizuire împotriva încheierii instanței de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea parţială a încheierii instanței de recurs, deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe în partea încasării prejudiciului material în mărime de 6 197,66 lei și a taxei de stat în mărime de 150 lei, rejudecarea pricinii și dispunerea efectuării expertizei repetate.

În motivarea cererii de revizuire a invocat că materialele cauzei conțin Raportul de expertiză nr. 597 din 12 august 2013, în care au fost incluse multe lucrări suplimentare și anume lucrări auxiliare (spălatul geamurilor) în valoare de 807,50 lei, linoleum de calitate medie, diferite materiale scumpe (diverse amestecuri și plasă abuzivă), însă nu s-a ținut cont de faptul că apartamentul pînă la inundare nu a fost reparat de cînd a fost procurat și era într-o stare deplorabilă. Menționează că nu este de acord cu mărimea prejudiciului material stabilită prin Raportul de expertiză menționat întrucît acest raport nu corespunde realității și respectiv, nu poate fi pus la baza adoptării hotărîrii judecătorești.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În sensul normei enunţate este important de înţeles că circumstanţele sau faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunţării hotărârii, să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanţei de judecată, să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă. Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuentă în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or ultima nu a făcut dovada faptului că în procesul examinării anterioare a cauzei a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale ale pricinii, invocate drept temei a cererii de revizuire, condiţie însă care este direct impusă prin lege.

Cât priveşte invocarea revizuentei că nu a fost citată în mod legal pentru examinarea cauzei în prima instanţă, Colegiul menţionează că aceasta nu se încadrează în prevederile art. 449 CPC, deoarece dispoziţiile procedurale la momentul depunerii cererii de revizuire nu instituie un asemenea temei de revizuire. Mai mult, actele cauzei atestă cu certitudine că Lozan Raisa a cunoscut despre examinarea pricinii, în care, de altfel, a şi fost implicat ca parte în proces, avînd calitate de pîrîtă, fapt ce se confirmă prin avizul de recepţie (f.d. 36), iar potrivit art. 102 alin.(41) CPC, participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Sub acest aspect, cele remarcate de revizuentă nu se încadrează nici în dispoziţiile art. 449 lit. c) CPC, care stabileşte că revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Or, deşi revizuenta a invocat ca temei de revizuire prevederile art. 449 lit. c) CPC, ultima nu a adus nici un argument care ar indica la faptul că instanţele au emis hotărârile, revizuirea căror se solicită în speţă, cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, în special drepturilor sale, care de altfel a fost implicată ca parte în proces şi a participat la examinarea cauzei în instanţele ierarhic inferioare, fapt ce în plus indică la netemeinicia cererii de revizuire.

Concomitent, Colegiul reţine că nici alte argumente invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, pe motiv că se referă la fondul cauzei şi la materialul probator apreciat în cadrul judecării prezentului litigiu. În acest context instanţa remarcă că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

Prin urmare, având în vedere că revizuenta Lozan Raisa în cererea de revizuire nu a invocat niciun temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Lozan Raisa, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 15 ianuarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Procuratura raionului Soroca în interesele lui Nistor Victor împotriva Raisei Lozan cu privire la încasarea prejudiciului material. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chișca-Doneva