2ra-156/15 — Recuperarea prejudiciului material

prima instanță: Gh. Mîţu, dosarul nr. 2ra-156/15 instanța de apel: I. Grosu, D. Corolevschi, A. Corcenco, ÎNCHEIERE 15 ianuarie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Raisa Lozan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Procuratura raionului Soroca în interesele lui Nistor Victor împotriva Raisei Lozan cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 18 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Raisa Lozan şi menținută hotărârea Judecătoriei Soroca din 02 iunie 2014, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 18 noiembrie 2013, Procuratura raionului Soroca în interesele lui Nistor Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Raisei Lozan cu privire la încasarea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii a indicat că în cadrul procuraturii a fost înregistrată cererea lui Nistor Victor, născut la 15 iunie 1952, prin care ultimul a solicitat intervenția procurorului în vederea recuperării prejudiciul material cauzat de către Lozan Raisa domiciliată în orașul Soroca, str. A. Voiţehovschi 1, ap.8. Susține că Nistor Victor a declarat că este căsătorit cu Nistor Tatiana din anul 1974 şi pe parcursul căsătoriei au procurat apartamentul nr.6 situat în orașul Soroca, str. A. Voiţehovschi 1, unde la moment nu locuiește nimeni, din motiv că copii lor sunt plecați la studii, iar dânsul locuiește în casa de alături.

Menționează reclamantul că la 20 iulie 2013, a observat că pereții apartamentului său sunt umezi pe din afară, iar când a intrat în apartament, a observat că de la vecină s-a scurs apa pe tavanul a odăii sale, astfel, cauzând-ui efecte devastatoare pentru apartamentul său, după care, dânsul s-a adresat către vecină Lozan Raisa, care locuiește la etajul 2 în același bloc locativ, pentru a stabili cauză inundării apartamentului. Invocă că pârâta a motivat că într-o seara nu a fost apă la robinet și din neatenție robinetul a rămas deschis, iar noaptea fiind conectată apa s-a scurs în apartamentul ultimei și a dînsului, ca urmare, a solicitat pîrîtei efectuarea lucrărilor pentru a înlătura consecințele, însă ulterior aceasta și-a schimbat declarațiile comunicându-i că nu din cauza ei a fost inundat apartamentul, ci din cauza unei țevi defectate, astfel, refuzându- i în efectuarea reparației apartamentului.

Menţionează că din neglijența vecinii sale, Lozan Raisa, dânsul a fost inundat de mai multe ori, iar de fiecare dată când încerca să discute cu pârâta pentru a stabili cauza inundării, ultima refuza să comunice cu el, invocând că nu din cauza ei, a fost inundat apartamentul. Afirmă că în urma inundării apartamentului său, dânsul a suportat cheltuieli şi anume pentru efectuarea pozelor a achitat conform bunului de plată suma de 72 lei, pentru expertiza efectuată conform ordinului de încasare a numerarului a achitat suma 1000 lei, pentru drum tur-retur în mun. Chișinău suma de 174 lei şi pentru citarea Raisei Lozan prin intermediul telegramei conform bonului de plată, a achitat suma de 27 lei.

Solicită încasarea de la Lozan Raisa în beneficiul lui Nistor Victor a prejudiciului material în sumă de 12 268,66 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 02 iunie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat de la Raisa Lozan în beneficiul lui Nistor Victor suma de 9 197,66 lei cu titlu de prejudiciu material și încasat de la Lozan Raisa în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 150 lei. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 18 septembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Lozan Raisa şi menținută hotărârea primei instanțe. În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 1398 alin.(1) din Cod civil, care reglementează dispoziții generale cu privire la obligațiile care se nasc din cauzarea de daune, care indică că cel care acționează față de altul în mod ilicit cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut actul constatator din 27 iulie 2013, prin care comisia în componența specialiștilor din cadrul Primăriei orașului Soroca, au stabilit că apartamentul nr. 6 situat în orașul Soroca, str. A. Voiţecovschi 1, care aparține cu drept de proprietate lui Nistor Victor, a avut de suferit în urma inundării de către proprietarul apartamentului ce aparține cu drept de proprietate Raisei Lozan, cât și Raportul de constatare tehnico- ştiinţifică nr. 597 din 12 august 2013, efectuat de către specialistul Centrului de Expertize Independente SRL „Cexin”, Strat Tatiana, prin care s-a constatat că prejudiciul material cauzat proprietarului apartamentului nr. 6 situat în orașul Soroca, str. A. Voiţecovschi 1, din cauza scurgerilor de ape din ap. 8 din același bloc, constituie suma de 10 995,66 lei.

Iar prin faptul că Lozan Raisa a achitat lui Nistor Victor suma de 3 000 lei, instanţa a constatat că pîrîta a recunoscut că anume din vina ei a fost adus prejudiciu material lui Victor Nistor. La 26 noiembrie 2014, Lozan Raisa a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susține că hotărârile judecătorești sunt superficiale şi luate la comanda procuraturii raionale Soroca, care a avut scop meschin de a estorca ilicit împreună cu intimatul din contul său mijloace bănești, cu toate că dânsa este grav bolnavă, pensionară și invalid de gradul II, mai mult, a fost şi amenințată, fiind impusă să achite aceste sume bănești, în caz contrar v-a fi lipsită și evacuată din apartamentul său.

Menționează că instanțele inferioare prin hotărârile emise, au înfăptuit față de ea o injustiție și o discriminare, astfel, fiind-ui încălcate drepturile libertățile fundamentale. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Lozan Raisa este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Lozan Raisa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Lozan Rasia asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Lozan Rasia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Lozan Raisa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva