2rh-153/15 — Demolarea construcţiei

prima instanţă – T. Troianovschi dosarul nr. 2rh-153/15 instanţa de apel – N. Budăi, M. Ciugureanu, I. Muruianu instanţa de recurs – A. Cobăneanu, I. Vîlcov, V. Macinskaia ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Liliana Catan Ala Cobăneanu examinând cererea de revizuire depusă de Vasile Coroi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Şchiopu împotriva lui Vasile Coroi cu privire la demolarea construcţiei împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 26 februarie 2014 prin care a fost considerat inadmisibil recursul declarat de Vasile Coroi constată: La 21 septembrie 2012, Andrei Şchiopu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Coroi cu privire la demolarea construcţiei.

În motivarea acţiunii a invocat că prin dispoziţia Primăriei sat. Peresecina r-ul Orhei cu nr. 02.04.34 din 16 aprilie 1997, i-a fost repartizat terenul cu suprafaţa de 0, 1079 ha, în satul Peresecina, r-ul Orhei. Susţine că transmiterea - primirea lotului a fost efectuată prin actul de predare - primire din 16 iulie 2007, semnat de dânsul şi reprezentantul autorităţii locale. La 27 iulie 2007, i-a fost eliberat titlul de autentificare al dreptului deţinătorului de teren asupra terenului dat. Afirmă că după repartizarea terenului, a defrişat şi arat terenul, amplasând pe el materialele de construcţie. În toamna anului 2007, când a dorit să iniţieze lucrările de construcţie pe terenul menţionat, a depistat că Vasile Coroi a ocupat în mod nelegitim terenul, iniţiind construcţia fundamentului casei.

Relatează că iniţial, a încercat să soluţionez pe cale amiabilă conflictul, rugându-l pe Vasile Coroi să elibereze terenul. Astfel, dat fiind faptul că conflictul apărut nu a putut fi soluţionat pe cale amiabilă, la 23 noiembrie 2007, a înaintat în instanţa de judecată o cerere de 1 chemare în judecată împotriva lui Vasile Coroi cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului proprietate privată. Menţionează că prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 11 septembrie 2009 a fost admisă acţiunea, obligat Vasile Coroi să înlăture piedicile cauzate. Hotărârea primei instanţe a fost menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiție din 10 decembrie 2010. Remarcă că deşi, există o hotărâre judecătorească prin care pârâtul a fost obligat să înlăture piedicile cauzate, nu poate beneficia de bunul ce-i aparţine cu drept de proprietate, din considerentul că Vasile Coroi a continuat lucrările de construcţie a casei.

Indică că construcţia ilegală de pe terenul ce-i aparţine nu poate fi demolată în lipsa unei hotărâri judecătoreşti, deşi, în procedura executorului judecătoresc Victoria Ţărnă, se află titlul executoriu cu privire la obligarea lui Vasile Coroi să înlăture impedimentele puse. Invocă prevederile art. 376 Cod civil, care stipulează că dacă dreptul proprietarului este încălcat în alt mod decât prin uzurpare sau privare ilicită de posesiune, proprietarul poate cere autorului încetarea încălcării. El poate cere, de asemenea, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. Pot fi solicitate despăgubiri şi în cazul în care nu se cere încetarea încălcării sau executarea acestei cerinţe este imposibilă. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 376 Cod civil, art. 166, 167 CPC.

Solicită admiterea acţiunii, obligarea lui Vasile Coroi să demoleze construcţia ridicată ilegal pe terenul cu nr. cadastral 6453206340, amplasat în sat. Peresecina, r-nul Orhei, repararea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei, precum şi cheltuielile pentru asistenţă juridică şi taxa de stat. La 11 octombrie 2012, Vasile Coroi a înaintat o acţiune reconvenţională, prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea titlului de proprietate, eliberat ilegal şi abuziv pe terenul ce-i aparţine cu casa construită. În motivarea acţiunii reconvenţionale a invocat că în anul 2007, Primăria sat. Peresecina r-ul Orhei a eliberat titlul de proprietate asupra terenului cu nr. cadastral 6453206340, deşi casa era deja construită, fapt de care autoritatea publică locală nu a ţinut cont.

Susţine că în baza dispoziţiei din 16 aprilie 1997, lui Andrei Şchiopu a fost atribuit loc pentru construcţie în altă regiune a sat. Peresecina, pe care l-a deţinut timp de 10 ani, iar pentru neonorarea obligaţiunilor şi nefolosirea terenului conform destinaţiei Primăria urma să-i retragă terenul fapt ce nu a avut loc, ci dimpotrivă, i-a atribuit un alt teren încălcând astfel prevederile art. 11 alin. (5) Cod funciar. Consideră că atribuirea terenului a doua oară contravine legii, titlul a fost eliberat greşit, fiind lipsită semnătura inginerului cadastral, iar anul eliberării a fost corectat cu stiloul. Prin cererea suplimentară, Vasile Coroi a solicitat încetarea procesului în legătură cu adresarea repetată între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect.

2 Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 27 mai 2013 a fost admisă parţial acţiunea, obligat Vasile Coroi să demoleze construcţia ridicată ilegal pe terenul cu nr. cadastral 6453206340 cu suprafaţa de 0,1079 ha, amplasat în sat. Peresecina, r-nul Orhei, ce aparţine cu drept de proprietate lui Andrei Şchiopu, în rest, a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea reconvenţională depusă de Vasile Coroi. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 august 2013 a fost respins apelul declarat de Vasile Coroi şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 26 februarie 2014 a fost considerat inadmisibil recursul declarat de Vasile Coroi. La 10 aprilie 2015, Vasile Coroi a depus cerere de revizuire, prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea încheierii instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărâri prin care a declara recursul admisibil.

În motivarea cererii de revizuire a invocat dezacordul cu încheierea a cărei revizuire o solicită, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Invocă prevederile art. 449 lit. b) CPC, care stipulează că revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Susţine că la 31 martie 2015, a primit copia încheierii a cărei revizuire solicită, constatând că la examinarea admisibilităţii recursului împotriva Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 august 2013, a participat judecătorul Ion Vîlcov, care anterior a examinat o cauză conexă între aceleaşi părţi şi anume Vasile Coroi şi Andrei Şchiopu, având obiect similar şi s-a pronunţat în favoarea lui Andrei Şchiopu.

Menţionează că prin încheierea CSJ din 10 decembrie 2010, în componenţa completului de judecată din care făcea parte şi judecătorul Ion Vîlcov, a fost admis recursul declarat de Andrei Şchiopu în pricina civilă la acţiunea lui Andrei Şchiopu împotriva lui Vasile Coroi cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului nr. cadastral 6453206340 cu S 0,1079 ha, amplasată în s. Peresecina, r-ul Orhei şi la acţiunea reconvenţională a lui Vasile Coroi împotriva Primăriei sat. Peresecina şi Consiliului sat. Peresecina cu privire la contestarea actelor administrative. Afirmă că aceste două cauze civile sunt mai mult decât conexe, fiind interdependente una de alta, din care motiv consideră inadmisibilă participarea judecătorului Ion Vîlcov la examinarea admisibilităţii recursului declarat împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 august 2013, or el şi-a expus odată opinia asupra pricinii care se judecă, deci urma să se abţină.

Consideră că i-a fost violat dreptul de a fi judecat de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege. Invocă prevederile art. 50 alin (1) lit. d) şi e) CPC, care stipulează că judecătorul urmează a fi recuzat dacă şi-a expus opinia asupra pricinii care se 3 judecă sau există alte împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea şi nepărtinirea lui. Având în vedere, că participarea repetată a aceluiaşi judecător i-a devenit cunoscută când a primit copia încheierii, nu a putut folosi dreptul său la recuzare. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Din conţinutul cererii de revizuire, rezultă că revizuentul Vasile Coroi a invocat ca temei de revizuire inadmisibilitatea participării judecătorului Ion Vîlcov la judecarea cauzei date, deoarece acesta a participat anterior la judecarea unei alte cauze civile care este conexă şi interdependentă cu prezenta. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, prin prisma prevederilor legale sus menţionate, statuează că argumentul dat nu constituie temei pentru admiterea cererii de revizuire în sensul formulat, or un asemenea temei nu este prevăzut la art. 449 CPC.

Mai mult, că revizuentul nu a fost lipsit de posibilitatea în acest caz de a înainta recuzare judecătorului care face parte din completul de judecată, în conformitate cu prevederile art. 50 CPC. În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că revizuentul Vasile Coroi în cererea de revizuire nu a invocat un careva temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea încheierii. Or, în interpretarea corectă a prevederilor art. 449 CPC, este cert că cererea de revizuire poate fi declarată doar în temeiurile expres prevăzute în norma dată, care poartă un caracter exhaustiv şi nu pot fi completate, iar declararea revizuirii pentru alte temeiuri decât cele prevăzute în această normă duce la respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Pe cale de consecinţă instanţa va reţine că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că admiterea cererii de revizuire, în sensul formulat, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

4 În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Vasile Coroi împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 26 februarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Şchiopu împotriva lui Vasile Coroi cu privire la demolarea construcţiei.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Liliana Catan Ala Cobăneanu 5