2rc-331/15 — Anularea contractului de vînzare-cumpărare

Curtea de Apel Bălţi Dosarul nr. 2rc-331/15 Judecător: A.Albu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 20 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de lichidatorul SRL „Taft-Auto”, Bodnari Iurie, în cauza civilă la cererea lichidatorului SRL „Taft-Auto”, Bodnari Iurie împotriva SA „Lusmecon” privind anularea contractului de vînzare-cumpărare, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 16 februarie 2015, prin care a fost restituită cererea, CONSTATĂ: La 12.02.2015, lichidatorul SRL „Taft-Auto”, Bodnari Iurie, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SA „Lusmecon” privind anularea contractului de vînzare-cumpărare nr. 09/01-67 din 15.08.2012.

În motivarea cererii reclamantul a indicat, că prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 04.06.2014, a fost intentată procedura de faliment simplificat faţă de SRL „Taft-Auto”, fiind stabilit termenul limită de depunere a cererilor de admitere a creanţelor pînă la 18.08.2014. SA „Lusmecon” a înaintat cerere de admitere a creanţelor, cu încălcarea termenului stabilit, care s-au format în temeiul contractului de vînzare-cumpărare nr. 09/01-67 din 15.08.2012. Susţine că contractul în cauză este fictiv, încheiat prin dol şi semnat de o persoană neîmputernicită. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 16 februarie 2015, a fost restituită cererea lichidatorului SRL „Taft-Auto”, Bodnari Iurie împotriva SA „Lusmecon” privind anularea contractului de vînzare-cumpărare nr. 09/01-67 din 15.08.2012.

În motivarea soluţiei, instanţa de judecată a invocat prevederile art. 331, 38 alin. (1) şi 170 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că cererea de chemare în judecată nu este de competenţa Curţii de Apel, ci a instanţei de drept comun de la domiciliul pîrîtei. Considerînd ilegală încheierea Curţii de Apel Bălţi din 16.02.2015, lichidatorul SRL „Taft-Auto”, Bodnari Iurie, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi restituirea pricinii spre examinare în fond în instanţa de insolvabilitate – Curtea de Apel Bălţi. În motivarea recursului recurentul a reiterat argumentele expuse şi în cererea de chemare în judecată. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a 1 materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul întemeiat şi pasibil de a fi amis din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituid pricina spre rejudecare. Din materialele cauzei rezultă că, la 12.02.2015, lichidatorul SRL „Taft- Auto”, Bodnari Iurie a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SA „Lusmecon” privind anularea contractului de vînzare-cumpărare nr. 09/01-67 din 15.08.2012 (f.d. 3-4) şi la 16.02.2015 Curtea de Apel Bălţi a restituit această cerere din motiv că nu este de competenţa instanţei de insolvabilitate să o judece (f.d.

8- 10). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierea din 16.02.2015 ilegală şi pasibilă casării, pornind de la următoarele. După cum rezultă din încheierea contestată, instanţa a aplicat prevederile art. 331, 38 alin. (1) şi 170 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că cererea de chemare în judecată nu este de competenţa Curţii de Apel, ci a instanţei de drept comun de la domiciliul pîrîtei. Însă, după cum rezultă din conţinutul cererii înaintate de lichidatorul SRL „Taft-Auto”, Bodnari Iurie, contractul contestat este invocat a fi unul fictiv şi fraudulos şi a afectat drepturile creditorilor. Prin urmare, instanţa de recurs concide că litigiul în cauză direct vizează mărimea masei debitoare, deoarece se pretinde prejudicierea acesteia cu suma datorată în baza acestui contract.

În acelaşi timp, potrivit prevederilor art. 5 alin. (5) lit. g) din Legea insolvabilităţii, principalele competenţe ale instanţei de insolvabilitate în cadrul prezentei legi sînt judecarea acţiunilor introduse de administratorul insolvabilităţii/lichidator privind nulitatea actelor juridice încheiate de către debitor anterior intentării procesului. Potrivit art. 104 lit. a) al aceleaşi legi, pe tot parcursul perioadei de observaţie, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului şi/sau al procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni în vederea anulării următoarelor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului: orice act juridic fictiv sau fraudulos încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenţi intentării procedurii de insolvabilitate, care a afectat drepturile creditorilor.

Pornind de la prevederile normelor de drept evocate supra, Colegiul constată că litigiul privind declararea nulităţii conractului de vînzare-cumpărare nr. 09/01- 67 din 15.08.2012, se încadrează sub aria de acoperire a acestor norme legale. Or, pe de o parte, contractul contestat este încheiat anterior intentării procesului de insolvabilitate, iar pe de altă parte, este invocat a fi fictiv şi fraudulos. În acest sens, instanţa de recurs menţionează şi jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie (hotărîrea Plenului CSJ nr.2 din 24.03.2014 cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilităţii), potrivit căreia, în privinţa competenţei instanţei de insolvabilitate urmează de menţionat că aceasta dispune de competenţă 2 exclusivă la judecarea în cadrul procesului de insolvabilitate a litigiilor ce ţin nemijlocit de masa debitoare şi a circumstanţelor relevante cauzei.

Principalele competenţe ale instanţei de insolvabilitate sunt prevăzute la art. 5 alin. (5) din lege. Potrivit art. 2 din Legea insolvabilităţii, noţiunea de masă debitoare semnifică - bunuri, inclusiv mijloace băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, aflate în proprietatea debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, dobîndite sau recuperate pe parcursul acestuia, cu excepţia bunurilor care, potrivit legii, nu sunt pasibile de executare silită. Potrivit art. 39 alin. (1) şi (2) din Legea insolvabilităţii, masa debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi cele pe care acesta le dobîndeşte şi le recuperează pe parcursul procesului.

Se va avea în vedere că toate litigiile ce ţin de masa debitoare, ce se referă la un singur proces de insolvabilitate se vor judeca de acelaşi complet (judecător) al instanţei de insolvabilitate care are în procedură dosarul de insolvabilitate respectiv. Aceste litigii vor avea un număr comun de în registrare cu procesul de insolvabilitate, însă se va specifica şi un indice pentru a putea reliefa numărul dosarelor, care, totodată, se vor reflecta şi în sarcina ce-i revine judecătorului. Fiecare cerere (litigiu ce ţine de masa debitoare) se va judeca în mod separat în procedură contencioasă în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2), 6 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, cu adoptarea hotărîrilor, iar după ce hotărîrile vor deveni irevocabile, copiile de pe ele se vor anexa la dosarul de insolvabilitate, dosarul respectiv fiind păstrat în arhiva instanţei.

Astfel, verificînd legalitatea încheierii recurate prin prisma normelor de drept menţionate supra, Colegiul atestă că, instanţa de insolvabilitate le-a interpretat eronat, concluzionînd greşit că nu este competentă să judece acest litigiu. Pornind de la circumstanţele descrise, Colegiul conchide asupra necesităţii casării încheierii Curţii de Apel Bălţi din 16.02.2015, prin care a fost restituită cererea lichidatorului şi cauza urmează a fi restituită la Curtea de Apel Bălţi pentru examinarea cererii în fond. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. b) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de lichidatorul SRL „Taft-Auto”, Bodnari Iurie.

Se casează încheierea Curţii de Apel Bălţi din 16 februarie 2015, prin care a fost restituită cererea lichidatorului SRL „Taft-Auto”, Bodnari Iurie împotriva SA „Lusmecon” privind anularea contractului de vînzare-cumpărare şi cauza se remite la Curtea de Apel Bălţi pentru examinare în fond. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 3