2ra-856/15 — Partajul averii

Dosarul nr.2ra-856/15 Prima instanţă: Basarabeasca (jud.Molceanova Tatiana) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu.Cimpoi, N.Cernat, N.Craiu) DECIZIE 13 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte completului Valeriu Doagă Judecătorii: Tatiana Vieru Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Oleg Sternioală examinând recursul declarat de către Demerji Anatolie împotriva deciziei din 22 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare judecată înaintată de Mîța Elena împotriva lui Demerji Anatolie, intervenienți Molișteanu Vladimir, Molişteanu Natalia privind recunoașterea bunului proprietate comună devălmașă a soților și partajul averii prin atribuirea sultei bănești c o n s t a t ă : La data de 06.10.2011 Mîța Elena a depus în instanța de judecată cerere împotriva lui Demerji Anatolie, intervenienți Molişteanu Vladimir, Molişteanu Natalia privind recunoașterea bunului proprietate comună devălmașă a soților și partajul averii prin atribuirea sultei bănești.

În motivarea acțiunii s-a indicat că părțile s-au aflat în căsătorie pe parcursul căreia au obținut bunuri și anume casa de locuit nr.2, str.D.Cantemir, sat.Abaclia, rl.Basarabeasca. Menționează reclamanta că bunul dat cade sub incidența prevederilor art.38 Codul familiei, adică este bun devălmaș al soților și solicită partajul acestuia. Pe parcursul examinării cauzei reclamanta și-a concretizat acțiunea și a indicat că căsătoria a fost desfăcută în baza hotărîrii judecătorești. De asemenea a indicat că bunul dat a fost procurat în anul 2003 de părinții săi, care au eliberat o procură pe numele pîrîtului și acesta fără acordul său a înstrăinat la data de 03.03.2011, în baza contractului de vînzare cumpărare, bunul dat, fratelui său Moleșteanu Vladimir la prețul de 10000 euro.

Careva sume de bani de la pîrît nu a primit. În anul 2004, după încheierea căsătoriei casa veche situată pe str.Cantemir 2, sat.Abaclia, rl.Basarabeasca a fost demolată și a fost construită una nouă. A solicitat reclamanta recunoașterea bunului ca proprietate devălmașă a soților, partajul bunului dat cu acordarea unei sulte. Prin hotărîrea din data de 06.08.2014 a judecătoriei Basarabeasca cererea lui Mîța Elena a fost admisă parțial și a fost încasat de la Demerji Anatolie în beneficiul lui Mîță Elena suma de 82452 lei cu titlu de sultă ce constituie 1/2 cotă parte din 1 costul bunului imobil – casa de locuit nr.2, str.Cantemir, sat.Abaclia, rl.Basarabeasca înstrăinată conform contractului de vînzare cumpărare nr.1312 din data de 03.03.2011 lui Moleșteanu Vladimir, a fost încasat de la Demerji Anatolie în beneficiul lui Mîță Elena cheltuielile de judecată în sumă de 2473 lei, în rest cererea a fost respinsă.

Prin decizia din data de 22.01.2015 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de Demerji Anatolie a fost respins și a fost menținută hotărîrea din data de 06.08.2014 a judecătoriei Basarabeasca. La data de 05.02.2015 Demerji Anatolie a depus recurs împotriva deciziei din data de 22.02.2015 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că la emiterea deciziei recurate au fost aplicate eronat normele de drept material şi au fost apreciate arbitrar probele. Menționează recurentul că prin hotărârea judecătoriei Basarabeasca din 06 august 2014 s-a decis de a încasa de la acesta în beneficiul lui Mîţa (Demerji) Elena suma de 82452 lei cu titlu de sultă, ce constituie 1/2 din costul bunurilor imobile, amplasate în raionul Basarabeasca, satul Abaclia, str. Cantemir nr. 2. înstrăinate conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1312 din 03 martie 2011 lui Molişteanu Vladimir.

Conform prevederilor art. 22 din Codul Familiei, bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi pînă la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sînt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi. Articolul 23 Codul familiei stabileşte că bunurile ce aparţin fiecăruia dintre soţi pot fi recunoscute de instanţa judecătorească proprietate în devălmăşie a acestora dacă se va stabili că în timpul căsătoriei, din contul mijloacelor comune ale soţilor sau al mijloacelor unuia dintre soţi ori în urma muncii numai a unuia dintre soţi, valoarea acestor bunuri a sporit simţitor (reparaţie capitală, reconstrucţie, reutilare, reamenajare etc.) Conform prevederilor art.art.19 şi 20 din Codul familiei, pot fi supuse regimului proprietăţii în devălmăşie doar bunurile dobândite de către soţi în timpul căsătoriei.

Deci, sunt proprietate în devălmăşie a soţilor doar bunurile care au fost dobândite din ziua încheierii căsătoriei până în ziua încetării acesteia. Afirmă recurentul că căsătoria dintre el şi intimata Mîţa (Demerji) Elena a fost încheiată la data de 08.10.2003, iar dreptul de proprietate asupra lotului de pământ cu suprafaţa de 0,2009 ha (număr cadastral 1210201.164), casei de locuit nr. 2 (număr cadastral 210201.164.01), construcţiei accesorii cu suprafaţa de 41,4 m.p. (număr cadastral 110201.164.02), construcţiei subterane cu suprafaţa de18.8 m.p.(număr cadastral 1210201.164.03) de pe str. Dimitrie Cantemir, sat.Abaclia, rl. Basarabeasca a fost înregistrat la organul cadastral după el-recurentul Demerji Anatolie la data de 04.09.2003, în temeiul titlului de 2 autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 1210201164 din 25.06.2003 şi exrasului din Registrul de evidenţă a gospodăriilor nr. 109 din 04.09.2003.

Respectiv, menționează recurentul că bunurile imobile menţionate au fost dobândite de el anterior încheierii căsătoriei cu intimata. Faptul că bunurile imobile nominalizate i-au aparţinut cu drept de proprietate până la căsătoria cu intimata se confirmă şi prin extrasul din Registrul de evidenţă a gospodăriilor nr.44 din 28.02.2011, eliberat de către Primăria satului Abaclia, potrivit căruia conform înscrierii în registrul de evidentă a gospodăriilor nr. 3/3 pagina 66, contul personal 825, pe lotul de lângă casă sunt amplasate următoarele construcţiile capitale: casa de locuit - 120,9 mp, construcţie accesorie (bucătărie de vară) -41,4 mp, construcţie accesorie (sură) - 18,8 mp, conform datelor la momentul anului 1996 şi care aparţin proprietarului Demerji Anatolie.

Totodată, indică recurentul că conform procesului-verbal de recepţie finală nr.01 din 02.03.2011 (la care fac trimitere instanţele de fond şi de apel) a fost recepţionată doar reconstrucţia lit. 01 - casa de locuit cu S= 120,9 m, iar celelalte bunuri imobile: lotul de pământ, construcţiile accesorii, construcţia subterană au rămas la starea din momentul dobândirii lor până la încheierea căsătoriei. Afirmă recurentul că intimata a înaintat pretenţie privind recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie a soţilor şi partajarea doar asupra casei de locuit. Prin hotărârea instanţei de fond și decizia instanţei de apel, contrar prevedrilor art. 22, 23 din Codul familiei s-a decis încasarea în beneficiul lui Mîţa (Demerji) Elena a sumei de 82452 lei cu titlu de sultă, ce constituie 1/2 cotă parte din valoarea contractului de vânzare- cumpărare nr. 1312 din 03 martie 2011 încheiat cu Molişteanu Vladimir cu preţul de 10000 euro (167000 lei).

Indică recurentul că în baza contractului de vânzare-cumpărare menţionat lui Molişteanu Vladimir i-au fost înstrăinate nu doar casa de locuit, dar şi construcţiile accesorii: bucătăria de vară, şură, beci, gard. poartă, precum şi lotul de pământ cu suprafaţa de 0,2009 ha cu numerele cadastrale 1210201164.01.02.03, iar preţul de 10000 euro este preţul la toate bunurile imobile menţionate în contract. Astfel, prin hotărârea instanţei de fond și decizia instanţei de apel, indică recurentul că au fost încălcate prevederile art.240 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanţa judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Prin recunoaşterea dreptului comun în devălmăşie a soţilor asupra bunurilor imobile dobândite până la încheierea căsătoriei, menționează recurentul că i-a fost încălcat dreptul la proprietatea privată.

Articolul 1 Protocolul nr.l din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale prevede, că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. 3 Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. La fel a invocat recurentul prevederile art.46 al Constituţiei, care statuiază că statul garantează fiecărui cetăţean dreptul de proprietate. Proprietatea este inviolabilă în condiţiile legii, iar averea dobândită ilicit se află sub protecţia statului. Menţionează recurentul că prin hotărârea judecătoriei Basarabeasca din 29.10.2013 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a lui Mîţă Gheorghe către Demerji Anatolie, Molişteanu Vladimir, Molişteanu Natalia şi Primăria s.Abaclia, rl.

Basarabeasca, intervenienţii accesorii Manciu Alexandr, Manciu Valentina şi Mîţă (Demerji) Elena cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, amplasat pe adresa sat. Abaclia, str. D. Cantemir, 2, cu nr. cadastral 1210201164 şi a contractului de vînzare-cumpărare din 03.03.2011 în partea înstrăinării lotului aferent cu nr. cadastral 1210201.164 a construcţiei accesorii cu nr. cadastral 1210201.164.02 şi a construcţiei subterane cu nr. cadastral 1210201.164.03, s-a constatat сă dreptul de proprietate a lui Demerji Anatolie asupra bunurilor imobile menţionate au fost înregistrate la organul cadastral înaintea căsătoriei lui cu intimata şi la data eliberării procurii pe numele lui Molişteanu Vladimir, respectiv la încheierea contractului de vînzare-cumpărare nr. 1312 din 03.03.2011 nu era necesar acordul soţiei Demerji (Mîţă) Elena.

Astfel, invocă recurentul că prin hotărârea judecătorească menţionată se confirmă lipsa temeiurilor de fapt şi de drept pentru recunoaşterea bunului imobil nr.2 de pe str. Dimitrie Cantemir, sat.Abaclia, rl. Basarabeasca ca proprietate în devălmăşie a soţilor Demerji Anatolie şi Demerji (Mîţa) Elena. Hotărârea în cauză nu a fost contestată de către intimată, devenind irevocabilă. Iar, conform prevederilor art. 123 alin. 2) Cod procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

Totodată, intimata susţine că casa de locuit nr. 2 din str. D.Cantemir, sat.Abaclia, rl.Basarabeasca este proprietate în devălmăşie, deoarece a fost reconstruită şi înregistrată în timpul căsătoriei. Insă, conform prevederilor art. 23 Codul familiei, bunurile ce aparţin fiecăruia dintre soţi pot fi recunoscute de instanţa judecătorească proprietate în devălmăşie a acestora dacă se va stabili că, în timpul căsătoriei, valoarea acestor bunuri a sporit simţitor din contul mijloacelor comune ale soţilor sau a mijloacelor unuia dintre soţi, ori în urma muncii numai a unuia dintre soţi, (reparaţie capitală,reconstrucţie, reutilare, reamenajare etc.). 4 Afirmaţiile intimatei sunt eronate, minciunoase, deoarece aceasta cunoaște cu certitudine că casa de locuit a fost reconstruită de către cet.

Molişteanu Vladimir, din mijloacele lui proprii, iar unele lucrări de reconstrucţie au fost executate chiar de însuşi Molişteanu Vladimir. Menționează recurentul că instanţa de fond i-a respins demersul de fi audiate în calitate de martori persoanele, care pot confirma fapte importante pentru soluţionarea obiectivă a pricinii examinate şi anume circumstanţele în care a fost reconstruită casa de locuit nr.2 din str.D.Cantemir, sat.Abaclia, rl.Basarabeasca şi de către cine anume a fost reconstruită aceasta. Prin aceasta, afirmă recurentul că i-a fost încălcat dreptul stabilit prin art. 56 Cod procedură civilă de a prezenta probe în proces. Cât priveşte înţelegerea cu Molişteanu Vladimir de a vinde bunurile imobile şi anume: casa de locuit, construcţiile accesorii: bucătăria de vară, şură, beci, gard, poartă, precum şi lotul de pământ cu suprafaţa de 0,2009 ha.

cu executarea ulterioră a formalităţilor de autentificare notarială a tranzacţiei respective, indică recurentul că aceasta se confirmă prin recipisa semnată de el la 08 septembrie 2003. Deci, nici Mîţă (Demerji) Elena, nici el nu au investit la reconstrucţia casei de locuit cu careva mijloace materiale sau financiare, nici măcar nu au participat prin munca la lucrările în cauză. Consideră recurentul că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, la examinarea cauzei nu au cercetat complet şi nemijlocit toate probele din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, n-au argumentat preferinţa unor probe faţă de altele, fiind aplicate eronat normele de drept material şi apreciate arbitrar probele.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Colegiul reține că conform cererii de chemare în judecată Mîță Elena a solicitat partajul bunurilor devălmașe a soților și anume casa de locuit nr.2 din str. D.Cantemir, sat.Abaclia, rl.

Basarabeasca cu acordarea sultei bănești conform cotei părți. Instanțele inferioare au admis parțial cererea lui Mîță Elena și au recunoscut bunul - casa de locuit nr.2 din str. D.Cantemir, sat.Abaclia, rl. Basarabeasca ca fiind bun proprietate devălmașă a soților și au acordat acesteia sulta bănească de 82452 lei, care constituie ½ cotă parte din costul bunului a cărui partajare se cere. Totodată Colegiul remarcă că la aprecierea costului bunului a cărui partajare se cere, instanțele inferioare au rezultat din costul bunului dat cu care acesta a fost înstrăinat în baza contractului din data de 03.03.2011.

5 Dar, Colegiul reține că materialele dosarului nu se conține un certificat de evaluare a bunului dat la momentul încheierii contractului de vînzare cumpărare, deși în conținutul contractului de indică că valoarea casei de locuit precum că a fost stabilită în baza certificatului eliberat de OCT nr.120/11/939 din 02.03.2011(f.d.56), dar un astfel de certificat nu a fost prezentat la materialele dosarului. Mai mult decît atît, în conținutul contractului de vînzare cumpărare, pct.1 se indică bunurile care urmează să se înstrăineze și în final se indică suma de 2096 lei. Dar, din aceasta nu este clar suma de 2096 lei constituie prețul ultimului bun enumerat – lotul de teren sau prețul tuturor bunurilor - casa de locuit nr.2 cu suprafața de 120,9 metri pătrați, construcții accesorii: bucătărie de vară – 41,4 metri pătrați, sură-beci – 18,8 metri pătrați, gard, poartă enumerate în punctul dat.

Totodată, Colegiul remarcă că la materialele dosarului se conține un certificat privind valoarea bunului(f.d.7 vol.I) nr.1201/11939 din data de 28.09.2011 în care se indică un alt preț și anume suma de 2096 lei constituie valoarea lotului de teren, iar celelalte bunuri sunt apreciatea în sumă totală de 70765 lei. Acest certificat este ulterior încheierii contractului de vînzare cumpărare și nu se cunoaște dacă valoarea indicată în acesta constituie și valoarea bunurilor la momentul încheierii contractului de vînzare cumpărare. Mai mult că la materialele dosarului un alt act care ar stabili valoarea bunului litigios nu se conține.

De asemenea, remarcă instanța de recurs că din logica instanțelor inferioare, acestea au reținut valoarea bunului ca fiind cea indicată în contractul de vînzare cumpărare de 10000 euro, convertită în lei moldovenești la momentul încheierii contractului din care a fost exclusă valoarea lotului de teren, care a fost apreciat ca fiind proprietate a recurentului. Însă, Colegiul reține că intimata a solicitat partajarea doar a casei de locuit - casa de locuit nr.2 din str. D.Cantemir, sat.Abaclia, rl. Basarabeasca nu și a accesoriilor, dar din prețul indicat în contractul de vînzare cumpărare a fost exclus doar prețul lotului nu și a accesoriilor. Astfel, Colegiul conchide că la materialele dosarului nu se conține un certificat de evaluare a bunului a cărui partajare se cere, nu s-a stabilit cu certitudine care bun se cere partajat și din care a fost stabilită cota parte la atribuirea sultei intimatei(fiind exclus și costul accesoriilor sau doar a lotului de teren).

De asemenea, Colegiul remarcă că paralel cu acest litigiu, părţile au fost implicatre într-un alt proces civil unde s-a contestat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, dreptul de proprietate al lui Demerji Anatolie asupra construcţiilor accesorii. Prin hotărîrea judecătoriei Basarabeasca din 29.10.2013 (f.d.157, vol.I) cîştig de cauză a obţinut Demerji A. indicîndu-se în hotărîrea judecătorească că lotul de teren şi construcţiile accesorii ale casei de locuit nr.2, str.D.Cantemir, s.Abaclia, rl.Basarabeasca sint bunuri personale ale lui Demerji A. În această ordine de idei, instanţele de judecată urmau a exclude din preţul tranzacţiei de vînzare cumpărare şi preţul bunurilor al căror proprietar este doar Demerji A. Totodată, instanţa de recurs menţionează că la materialele cauzei a fost anexată 6 hotărîrea judecătoriei Basarabeasca din 29.10.2013 (f.d.157, vol.I), însă lipseşte menţiunea că aceasta este irevocabilă.

Respectiv, instanţele de judecată neîntemeiat au făcut trimitere la dispoziţiile art.123 CPC, indicînd despre aplicabilitatea acestor prevederi legale în timp ce actul judecătoresc nu este irevocabil. În aceste circumstanțe instanța de recurs reiterează despre necesitatea elucidării faptelor date și în dependență de aceasta să se determine asupra soluției în litigiu. Astfel, urmează să se stabilească care a fost valoarea bunului la momentul înstrăinării, iar dacă aceasta nu se poate stabili să se determine prețul real al bunului, care bun de fapt se cere a fi partajat – doar casa sau și accesoriile, în dependență de care să se determine sultele acordate părților, dacă se va ajunge la o asemenea soluție, este sau irevocabilă hotărîrea judecătoriei Basarabeasca din 29.10.2013 (f.d.157, vol.I), care suma urmează a fi exclusă din preţul contractului de vînzare cumpărare încheiat între Demerji A. şi Molişteanu Vl.

Reieşind din circumstanțele relatate supra, Colegiul constată că instanţa de apel la judecarea cauzei în fond nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanțele ce au importantă pentru soluționarea pricinii, prin urmare judecarea cauzei a fost efectuată în mod superficial, ce rezultă din nedeterminarea exactă a obiectului în litigiu, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situației de fapt, care, de altfel, este diferită de la caz la caz, greşeală care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, fapt ce denotă la netemeinicia hotărîrii adoptate în speță. Conform jurisprudenţei CEDO, instanţele de judecată, inclusiv instanțele de apel sînt obligate de a motiva hotărîrile sale.

În special, decizia trebuie să conțină circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei referitor la admiterea sau respingerea acţiunii, alte chestiuni ce au fost soluționate în cadrul judecării pricinii, legea materială şi procedurală aplicată în cadrul judecării pricinii. În cursul reexaminării litigiului, instanţa de apel urmează a da apreciere şi altor circumstanţe ale pricinii, în partea ce ţine de fondul cauzei, în măsura în care ele sunt confirmate prin probe şi relevante pentru soluţionarea corectă a litigiului. La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate supra, să creeze condiţii obiective pentru realizare şi exercitarea drepturilor procedurale şi în dependenţă de probele pertinente administrate, rejudecînd pricina, să emită o hotărîre întemeiată şi legală.

Colegiul judiciar al Curţii Supreme de Justiţie conchide că lacunele indicate mai sus, nu pot fi corectate la judecarea recursurilor, fapt pentru care recursul declarat de Demenji Anatolie urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, cu respectarea principiilor ce guvernează litigiul în cauză.

Reieşind din cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Demerji Anatolie împotriva deciziei din 22 7 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Chișinău Se casează decizia din data de 22.01.2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă la cererea înaintată de Mîța Elena împotriva lui Demerji Anatolie, intervenienți Molişteanu Vladimir, Molişteanu Natalia privind recunoașterea bunului proprietate comună devălmașă a soților și partajul averii prin atribuirea sultei bănești, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte completului Valeriu Doagă Judecătorii: Tatiana Vieru Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Oleg Sternioală 8