2ra-1280/15 — Paratajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor

dosarul nr. 2ra-1280/15 prima instanță: A. Mandraburcă instanța de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza ÎNCHEIERE 15 iulie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Tamara Chișca-Doneva, Nadejda Toma examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Liliana Brînză, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Liliana Brînză împotriva lui Anatolie Brînză cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie a soților, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 03 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Anatolie Brînză, casată hotărârea Judecătoriei Șoldănești din 17 octombrie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 27 februarie 2010, Liliana Brînză a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Anatolie Brînză cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie a soților.

În motivarea acţiunii, reclamanta Liliana Brînză a indicat că la 09 octombrie 2011 a legalizat căsătoria cu pârâtul, iar la 21 ianuarie 2014 căsătoria a fost desfăcută. Menționează că în procesul de desfacere a căsătoriei nu a fost soluționată problema partajării averii comune în devălmășie şi anume a banilor câștigate la nuntă în sumă de 20000 euro. Prin urmare, solicită partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie a soților, și anume a sumei de 20000 euro, prin partajarea a câte ½ cotă-parte. Prin hotărârea Judecătoriei Șoldănești din 17 octombrie 2014 acțiunea a fost admisă, au fost partajat bunurile mobile - 20000 euro proprietate în devălmășie a părților, s-a determinat în proprietate fiecăruia dintre părți câte 10000 euro şi s-a încasat de la Anatolie Brînză în folosul Lilianei Brînză suma de 10000 euro.

1 Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 03 februarie 2015 a fost admis apelul declarat de Anatolie Brînză, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 01 aprilie 2015, în termenul prevăzut de lege, Liliana Brînză a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea acestuia, casarea deciziei contestate și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului, recurenta Liliana Brînză a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel, invocând drept temei tratarea incorectă și unilaterală a pricinii. La 15 mai 2015, Anatolie Brînză a prezentat referință pe marginea recursului depus, solicitând declararea acestuia ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Liliana Brînză nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura 2 admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Liliana Brînză ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Liliana Brînză se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Nadejda Toma 3