2rh-154/15 — Încasarea sumei

dosarul nr. 2rh-154/15 prima instanță: T. Gologan instanța de apel: E. Ababei, G. Polivenco, E. Rățoi instanţa de recurs: Iu. Sîrcu, V. Clevadî, I. Corolevschi ÎNCHEIERE 13 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Ion Viscun, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei internaționale de asigurări „Asito” societate pe acțiuni împotriva lui Ion Viscun cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 22 octombrie 2014, prin care a fost considerat inadmisibil recursul declarat de către Ion Viscun, c o n s t a t ă: La 09 august 2013, CIA „Asito” SA a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Viscun cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 30 noiembrie 2012, conducând autovehiculul de model Dacia Logan, n/î UN BC 113, pârâtul Ion Viscun a comis un accident rutier, deteriorând autovehiculele de model Mercedes E 220, cu n/î UN BD 673, condus de Eduard Frasin şi Peugeot 5, cu n/î UN AR 410, condus de către Veaceslav Solomon. Susține că conform procesului-verbal de constatare a contravenției din 14 decembrie 2012, întocmit de poliția rutieră, Ion Viscun a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului, încâlcind prevederile art. 242 alin. (2) din Codul contravențional și a fost sancționat cu o amendă în mărime de 50 unități convenționale.

Menţionează că în legătură cu faptul că posesorul autovehiculului de model Dacia Logan, n/î UN BC 113, Ion Viscun deținea contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, reclamanta a achitat proprietarului automobilului de model Mercedes E 220, n/î UN BD 673, Eduard Frasin despăgubirea în mărime de 68153 lei, iar proprietarului automobilului de model Peugeot 5, n/î UN AR 410, Veaceslav Solomon despăgubirea în mărime de 12596 lei.

Afirmă că s-a constatat că la data producerii accidentului rutier din 30 noiembrie 2013, pârâtul nu dispunea de certificat de verificare tehnică a autovehiculului de model Dacia Logan, cu n/î UN BC 113. Invocă că conform art. 29 lit. f) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie2006, asigurătorul are dreptul să înainteze acțiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor în cazul, când utilizatorul autovehiculului nu dispunea de certificat de revizie tehnică la momentul producerii accidentului. Mai invocă că prin reclamația nr. 01-3/14-339 din 26 martie 2013, CIA „Asito” SA i-a propus lui Ion Viscun să achite în mod benevol suma de 80749 lei, însă reclamația a fost respinsă.

Prin urmare, solicită încasarea de la pârât a sumei de 80749 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 20 ianuarie 2014 acțiunea a fost admisă şi a fost încasată de la Ion Viscun în beneficiul CIA „Asito” SA suma de 80749 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 2422 lei, iar în total suma de 83171 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 13 mai 2014 a fost respins apelul declarat de către Ion Viscun și menținută hotărârea primei instanțe. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 22 octombrie 2014 a fost considerat inadmisibil recursul declarat de către Ion Viscun, La 31 martie 2015, Ion Viscun a depus o cerere de revizuire împotriva încheierii instanţei de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii instanţei de recurs, admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Revizuientul Ion Viscun, în motivarea cererii de revizuire, a indicat că după emiterea încheierii instanţei de recurs, s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă; au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior, s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reţinute de un participant la proces sau nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces. Menţionează că prin sentinţa Judecătoriei Ungheni din 10 noiembrie 2014 Eduard Frasin a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului, care a avut loc la 30 noiembrie 2012 şi i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 2 ani, fiind arestat în sala de şedinţă.

Ulterior, prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 februarie 2015 a fost casată parţial sentinţa enunţată şi emisă o nouă hotărâre, conform modului stabilit, pentru prima instanţă, prin care Eduard Frasin a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului, care a avut loc la 30 noiembrie 2012 şi i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, însă a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei cu închisoare pe termen de 3 ani. În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei.

Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată, nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Codul de procedură civilă cu art. 444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire întemeiată şi care urmează a fi admisă cu casarea încheierii instanţei de recurs şi dispunerea rejudecării recursului din următoarele motive. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărârii sau deciziei supuse revizuirii.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Având ca temei prevederile normei enunţate, revizuientul Ion Viscun a anexat la cererea de revizuire decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 04 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către avocatul Tamara Casian, admis apelul declarat de către inculpatul Eduard Frasin, casată parţial sentinţa enunţată şi emisă o nouă hotărâre, conform modului stabilit, pentru prima instanţă, prin care Eduard Frasin a fost recunoscut vinovat în baza art. 264 alin. (1) din Codul penal şi i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 2 ani.

În baza art. 85 din Codul penal, prin cumul parţial, la pedeapsa aplicată a fost adăugată parţial partea neexecutată a pedepsei stabilită prin sentinţa Judecătoriei Ungheni din 07 martie 2012 şi a fost stabilită lui Eduard Frasin pedeapsa definitivă închisoarea pe termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 2 ani. În baza art. 90 alin. alin. (1) şi (11) din Codul penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei cu închisoare pe termen de 3 ani. Din decizia instanţei de apel enunţată rezultă că Eduard Frasin a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului rutier, care a avut loc la 30 noiembrie 2012. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acest fapt constituie o circumstanţă esenţială a pricinii şi este determinantă pentru judecarea justă a cauzei.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, de a casa decizia instanţei de recurs şi de a dispune rejudecarea recursului. În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se admite cererea de revizuire depusă de către Ion Viscun. Se casează decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei internaționale de asigurări „Asito” societate pe acțiuni împotriva lui Ion Viscun cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată şi se dispune rejudecarea recursului.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi