3ra-580/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Catană nr.3ra-580/15 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 06 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Buhoci Eliodor, în pricina civilă la cererile de chemare în judecată a lui Buhoci Eliodor împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale şi Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Buhoci Eliodor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 21 iulie 2014 c o n s t a t ă La 09 ianuarie 2014 Buhoci Eliodor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale şi Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 04 octombrie 2013 a depus în adresa Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani cerere privind transferul acestuia de la plata pensiei de invaliditate, la plata pensiei pentru limita de vîrstă. Pîrîtul însă a refuzat în admiterea cererii, pe motiv că mărimea pensiei pentru limita de vîrstă calculată reclamantului este mai mică decît mărimea pensiei de invaliditate. Buhoci Eliodor invocă ilegalitatea refuzului dat, deoarece stagiul total de cotizare a lui nu este de 13 ani, ci 47 ani compleţi.

Ba mai mult, acesta lucrează pînă în prezent. La fel a indicat că, a cerut pîrîtului acordarea pensiei pentru perioada de activitate a acestuia de pînă la anul 1992, cînd salariul lui era mult mai mare. Cu toate acestea, organul de asigurări sociale i-a stabilit stagiul de cotizare de 13 ani, cînd era invalid de gradul II, cu un coeficient de 1,7. Prin prisma Legii din 14 octombrie 1996, cere reclamantul acordarea pensiei legitime, la un coeficient adecvat, la un stagiu de 47 ani, inclusiv de pînă la anul 1992 şi încasarea de la pîrît a diferenţei neachitate. Prin cererea de concretizare, a solicitat Buhoci Eliodor obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i calcula pensia pentru limita de vîrstă pentru un stagiu de 47 ani de cotizare, la o formulă adecvată, inclusiv pentru 15 ani de pînă la anul 1992, perioadă în care salariul lui era mult mai mare, cu încasarea de la pîrît a diferenţei neachitate.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 21 iulie 2014, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, a fost respins apelul declarat de către Buhoci Eliodor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 21 iulie 2014. La data de 26 februarie 2015 Buhoci Eliodor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu emiterea unei noi hotărîri, de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a menţionat că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt emise cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material.

Astfel, în cadrul şedinţelor de judecată a prezentat suficiente probe ce i-ar confirma mărimea stagiului de cotizare de 47 ani, iar avînd în vedere că acesta activează pînă la moment, stagiul lui se ridică pînă la 52 ani. Or, stagiul de muncă al acestuia este confirmat şi prin datele din carnetul de muncă a recurentului. Nu s-a dat aprecierea corespunzătoare nici înscrisurilor prezentate de intimaţi în cadrul şedinţelor de judecată, care iniţial au indicat mărimea stagiului de cotizare de 13 ani, iar ulterior l-au majorat pînă la 18,7 ani. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Buhoci Eliodor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Buhoci Eliodor în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Buhoci Eliodor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Buhoci Eliodor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat