3ra-628/15 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-628/15 prima instanţă - A. Catană instanţa de apel –N.Vascan, E.Clim, I.Cotruţă ÎNCHEIERE 06 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bacalu Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bacalu Victor împotriva Ministerului Apărării privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat Bacalu Victor, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 04 iunie 2014, c o n s t a t ă ; La 20 decembrie 2012 Bacalu Victor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova în care a solicitat recunoaşterea ca ilegal refuzul Ministerului Apărării privind realizarea dreptului de asigurare cu spaţiu locativ şi obligarea Ministerului Apărării să asigurare cu spaţiu locativ în mun. Chişinău pe Victor Bacalu şi membrii familiei lui. În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, începînd cu anul 1993 activează în cadrul serviciului militar prin contract în cadrul Armatei Naţionale.

La 30 noiembrie 2012 s-a adresat cu o cerere către Ministerul Apărării privind realizarea dreptului la asigurare cu spaţiu locativ din contul structurii militare, însă prin răspunsul din 10 decembrie 2012 i s-a comunicat că Ministerul Apărării, din lipsa de spaţiu liber şi mijloace financiare, este în imposibilitate de a soluţiona problema abordată, iar prevederile actelor legislative ce reglementau asigurarea cu spaţiu locativ a militarilor au fost abrogate prin Legea nr.90 din 04 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi respectiv a fost exclusă obligativitatea Ministerului Apărării de a asigura militarii prin contract cu spaţiu locativ. Afirmă că la 01 iulie 2000, a solicitat de a fi inclus în lista pentru asigurarea cu spaţiu locativ împreună cu membrii familiei la locul de muncă, iar în baza raportului şi a materialelor prezentate la 01 iulie 2000 a fost luat la evidenţă pentru asigurarea cu spaţiu locativ în mun.

Chişinău, respectiv urma a fi asigurat cu spaţiu locativ în termen de un an de la data semnării contractului. 1 După abrogarea Legii privind protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară, prevederile legale privind asigurarea militarilor cu spaţiu locativ de către structura militară au fost prevăzute la art.21 alin.(3) al Legii cu privire la statutul militarilor, nr.l62-XVI din 22 iulie 2005 „Militarii prin contract, împreună cu membrii familiilor lor, sini asiguraţi cu spaţiu locativ de către structura militară, după ce s-a stabilit necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de trai, conform Codului cu privire la locuinţe”.

Mai indică că contrat legii pînă la momentul actual nu a fost asigurat cu locuinţă. Dreptul la asigurarea cu spaţiu locativ a apărut la data 01 iulie 2000, dată la care s-a stabilit necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de trai fapt confirmat prin certificatul nr.72/558 din 10 decembrie 2012 eliberat de Direcţia cazare, construcţii şi evidenţă a Departamentului dotări al Ministerului Apărării şi respectiv prevederile legale erau în vigoare. Consideră reclamantul că prevederile Legii nr.90 din 04 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, urmează a fi aplicate numai pentru viitor şi numai la asigurarea cu spaţiu locativ a militarilor care s-au încadrat în serviciul militar prin contract după intrarea în vigoare a Legii menţionate şi consideră că Legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte din trecut.

Prin încheierea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 01 martie 2013, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 04 iunie 2014 acţiunea înaintată de Bacalu Victor a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014, s-a respins apelul declarat de către Bacalu Victor şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 iunie 2014. La 12 martie 2015, recurentul Bacalu Victor a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi emiterea unei noi decizii prin care pretenţiile înaintate de Bacalu Victor să fie admise.

În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, la examinarea ei instanţa de apel nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele cauzei şi a aplicat eronat normele de drept material. Consideră recurentul că prin decizia emisă i s-a încălcat dreptul al un proces echitabil prevăzut de art.6 CEDO, dreptul la un trai decent, dreptul la locuinţă şi proprietate, drepturi prevăzute de Constituţia Republicii Moldova. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. c) şi d) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că legea a fost interpretată eronat şi a aplicat în aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Prin referinţa depusă la 10 aprilie 2015 Ministerul Apărării al Republicii Moldova a indicat că instanţele ierarhic inferioare la adoptarea soluţiei au elucidat pe deplin toate circumstanţele de fapt şi de drept, au dat o apreciere justă a probelor din dosar, au aplicat corect şi justificativ prevederile normative. Invocă că recurentul în cererea de recurs nu reiterează temeiurile de drept, ci doar pretinde la reaprecierea probelor. Argumentele invocate de către recurent nu se încadrează în prevederile 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. A 2 pledat pentru inadmisibilitatea recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.94), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 22 decembrie 2014, iar data confirmării recepţionării ei nu este cunoscută, astfel se denotă că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 12 martie 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra 3 căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Bacalu Victor în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către de Bacalu Victor, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 4