3ra-538/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: I. Chiroşca dosarul nr. 3ra-538/15 instanţa de apel: V. Pruteanu A. Pahopol, I. Cimpoi ÎNCHEIERE 30 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Albu (Mogu) Liubovi, avocatul Lungu Artur, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Albu (Mogu) Liubovi împotriva Consiliului or. Străşeni şi Primăriei Străşeni, intervenient accesoriu Miron Ghenadie cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014 c o n s t a t ă La data de 08 decembrie 2011 Albu (Moga) Liubovi a depus cerere de chemare împotriva Consiliului or.

Străşeni şi Primăriei Străşeni, intervenient accesoriu Miron Ghenadie cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a menţionat că, locuieşte în apartamentul nr. 3 din blocul nr. 4 situat în cartierul locativ nr. 1 din or. Străşeni. În acelaşi bloc, în apartamentul nr. 2 locuieşte Miron Ghenadie care şi-a perfectat actele pentru construcţia unei anexe la apartamentul său. Susţine că, împreună cu alţi vecini nu şi-a dat acordul la construcţia anexei, care este interzisă prin concluzia Secţiei Situaţii Excepţionale Străşeni din 18.04.2011.

Afirmă că, în martie 2011 Miron Ghenadie a înaintat o acţiune în judecată împotriva dînsei prin care a solicitat înlăturarea obstacolelor şi evacuarea garajului mobil de pe 1 terenul aferent blocului locativ, pentru a-şi crea condiţii în vederea construirii anexei, însă la momentul intentării acţiunii Miron Ghenadie nu dispunea de acte permisive pentru iniţierea construcţiei or, certificatul de urbanism nr. 055 din 16.04.2009 şi autorizaţia de construire nr. 068 din 11.09.2009 anexate la materialele cauzei erau expirate. Consideră că, actele nominalizate supra au fost eliberate ilegal deoarece nu aveau autorizarea secţiei Situaţii Excepţionale Străşeni, iar nevalabilitatea acestora constituie temei de anulare a deciziei nr. 15/10 din 25.06.2009 emisă de Consiliul or.

Străşeni în vederea autorizării construcţiei anexei supraetajate la apartamentele nr. 2 şi nr. 6, casa nr. 4 din cartierul locativ nr. 1 – beneficiar Miron Ghenadie. Notează că, la 21 iunie 2011 a fost prelungită valabilitatea autorizaţiei de construire nr. 068 din 11.09.2009 şi a certificatului de urbanism nr. 055 din 16.04.2009, eliberate în temeiul deciziei Consiliului or. Străşeni nr. 15/10 din 25.06.2009, fapt ce a redat valoare juridică deciziei contestate şi respectiv lezează drepturile sale. Menţionează că, la 21 iulie 2011 a contestat cu cerere prealabilă decizia nr. 15/10 din 25.06.2009, certificatul de urbanism nr. 055 din 16.04.2009 şi autorizaţia de construire nr. 068 din 11.09.2009.

La 04 noiembrie 2011 prin decizia Consiliului Orăşenesc Străşeni nr. 42/18 cererea prealabilă a fost respinsă. La depunerea acţiunii a solicitat anularea deciziei nr. 15/10 din 25 iunie 2009, certificatului de urbanism nr. 055 din 16 aprilie 2009, autorizaţiei de construire nr. 068 din 11 septembrie 2009 şi a deciziei nr. 42/18 din 04 noiembrie 2011. Prin cererea de concretizare a pretenţiilor din 13 iunie 2013 reprezentantul Albu (Mogu) Liubovi, avocatul Lungu Artur a solicitat anularea deciziei nr. 15/10 din 25 iunie 2009, anularea certificatului de urbanism nr. 055 din 16 aprilie 2009 şi autorizaţiei de construire nr. 068 din 11 septembrie 2009 precum şi încasarea din contul Consiliului or.

Străşeni şi Primăriei Străşeni în mod solidar a prejudiciului moral în sumă de 10000 lei. Prin cererea de concretizare a pretenţiilor din 06 martie 2014 reprezentantul Albu (Mogu) Liubovi, avocatul Lungu Artur a solicitat obligarea Consiliului or. Străşeni de a anula decizia nr. 15/10 din 25 iunie 2009, obligarea Primăriei Străşeni de a anula certificatul de urbanism nr. 055 din 16 aprilie 2009 şi autorizaţia de construire nr. 068 din 11 septembrie 2009 precum şi încasarea din contul Consiliului or. Străşeni şi Primăriei Străşeni în mod solidar a prejudiciului moral în sumă de 10000 lei şi cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea judecătoriei Străşeni din 08 aprilie 2014 s-a respins ca fiind neîntemeiată acţiunea civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Albu (Moga) Liubovi împotriva Consiliului or.

Străşeni şi Primăriei Străşeni, intervenient accesoriu Miron Ghenadie cu privire la obligarea Consiliului or. Străşeni de a anula decizia nr. 15/10 din 25 iunie 2009, obligarea Primăriei Străşeni de a anula certificatul de urbanism nr. 055 din 16 aprilie 2009 şi autorizaţia de construire nr. 068 din 11 septembrie 2009 şi încasarea în mod solidar din contul pîrîţilor a prejudiciului moral în sumă de 10000 lei. Prima instanţă a conchis că, nu poate obliga pîrîtul să anuleze un act a cărui nulitate a constatat-o în cadrul examinării cauzei deoarece însuşi instanţa este obligată să anuleze 2 actul administrativ contestat. Cu referire la certificatul de urbanism instanţa a notat că, acesta este un act pregătitor care stă la baza emiterii actului administrativ şi nu poate constitui obiect al contenciosului administrativ.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014 s-a respins apelul depus de Albu Liubovi şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 26 februarie 2015 reprezentantul Albu (Mogu) Liubovi, avocatul Lungu Artur a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că, prima instanţă a examinat cauza superficial şi unilateral, interpretînd eronat normele legale ce guvernează relaţiile civile care definesc obiectul litigiului. Consideră că, instanţa de apel nu a apreciat probele din dosar şi nu a permis prezentarea probelor suplimentare.

Menţionează că, formal ilegalitatea actelor contestate a fost dovedită, dar din cauza reformulării cerinţelor instanţele inferioare nu s-au expus asupra ilegalităţii actelor contestate. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

3 (4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, prima instanţă a examinat cauza superficial, unilateral şi a interpretat eronat normele legale ce guvernează relaţiile civile ce definesc obiectul litigiului denotă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Referitor la nepermiterea instanţei de apel de a prezenta probe suplimentare instanţa de recurs notează legalitatea acţiunilor exercitate în acest sens or, potrivit art. 372 alin. (1) şi (11) din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces au dreptul să prezinte noi probe dacă au fost în imposibilitatea să o facă la examinarea pricinii în primă instanţă.

Instanţa de apel nu are dreptul să administreze probele care au putut fi prezentate de participanţii la proces în primă instanţă, cu excepţia situaţiei stabilite la alin.(1). Completul consemnează că, potrivit principiului disponibilităţii consacrat la art. 27 din Codul de procedură civilă, instanţa de judecată se pronunţă în limitele celor solicitate de reclamant şi nu este în drept să modifice din oficiu temeiul sau obiectul acţiunii Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. 4 (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Albu (Mogu) Liubovi, avocatul Lungu Artur ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul Albu (Mogu) Liubovi, avocatul Lungu Artur se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 5