2ra-92/15 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă: D. Dulghieru dosarul nr. 2ra-92/15 instanţa de apel: L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu DECIZIE 30 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu examinând recursurile declarate de Sergiu Şochichiu şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Şochichiu împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului de a nu fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, prevăzut de art. 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, repararea prejudiciului moral pentru violarea dreptului prevăzut de art. 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, constatarea încălcării dreptului la libertate şi siguranţă, prevăzut de paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, repararea prejudiciului moral pentru violarea dreptului prevăzut de paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, repararea prejudiciului moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală şi acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecată împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2014,

prin care au fost respinse apelurile declarate de Sergiu Şochichiu şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 22 aprilie 2014, prin care a fost admisă parţial acţiunea constată: La 02 august 2013, Sergiu Şochichiu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului de a nu fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, prevăzut de art. 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, repararea prejudiciului moral pentru violarea dreptului prevăzut de art. 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, constatarea încălcării dreptului la libertate şi siguranţă, prevăzut de paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, repararea prejudiciului moral pentru violarea dreptului prevăzut de 1 paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, repararea prejudiciului moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală şi acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că la 08 septembrie 2009, de către ofiţerul superior de urmărire penală a DCCO al TSO MAI, a fost emisă ordonanţa privind începerea urmăririi penale conform semnelor calificative ale infracţiunii prevăzute de alin. (5) art. 189 Cod penal, pe faptul şantajului săvârşit prin ameninţare cu moartea în proporţii mari, comis de către Sergiu Şochichiu. Menţionează că la 09 septembrie 2009, de către procurorul secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale, a fost emisă ordonanţa cu privire la interceptarea comunicărilor şi înregistrării de imagini, prin care s-a dispus interceptarea convorbirilor şi înregistrărilor de imagini la întâlnirile dânsul şi Ghenadie Zlatin pe un termen de 30 de zile.

Tot la 09 septembrie 2009, Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău a emis încheierea, prin care a autorizat efectuarea interceptărilor convorbirilor şi înregistrărilor de imagini la întâlnirile între Ghenadie Zlatin şi dânsul pe un termen de 30 zile.

Afirmă că la 26 octombrie 2009, de către procurorul secţiei conducere a urmăririi penale în organele ale MAI şi SV a Procuraturii Generale, a fost emisă ordonanţa cu privire la interceptarea comunicărilor şi înregistrării de imagini, prin care ultimul a dispus: 1) interceptarea convorbirilor care urmau să aibă loc la 26 octombrie 2009 între Ghenadie Zlatin, pe de o parte, şi Sergiu Şochichiu, pe de altă parte, cu folosirea tehnicii speciale; 2) urmărirea şi documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice moderne a acţiunilor şi întâlnirilor care urmau să aibă loc la 26 octombrie 2009 între Ghenadie Zlatin, pe de o parte, şi Sergiu Şochichiu, pe de altă parte, cu folosirea tehnicii speciale; 3) înregistrarea de imagini de la întâlnirile, care urmau să aibă loc la 26 octombrie 2009 între Ghenadie Zlatin şi Sergiu Şochichiu, cu folosirea tehnicii speciale.

Susţine că la 27 octombrie 2009, de către Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău a fost emisă încheierea, prin care instanţa a confirmat ordonanţa nominalizată a procurorului din 26 octombrie 2009. Relatează că la 26 octombrie 2009 el a fost reţinut de către colaboratorii Direcţiei de Combatere a Crimei Organizate din cadrul MAI al RM. Iar, la 29 octombrie 2009, procurorul Procuraturii Generale a emis ordonanţa de punere a lui sub învinuire, cu incriminarea infracţiunii prevăzute de alin. (5) art. 189 „Şantajul” Cod penal, pentru care legea penală prevede pedeapsă cu închisoare de la 9 până la 13 ani, fiind pus sub învinuire pentru aceea că a contribuit în calitate de autor la săvârşirea şantajului.

Indică că apoi a fost audiat în calitate de învinuit, unde a prezentat probele care confirmau că dânsul nu a comis infracţiunea ce i se incriminează. La 29 octombrie 2009, procurorul Procuraturii Generale a înaintat demers în adresa Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, prin care a solicitat aplicarea în privinţa lui a măsurii preventive sub formă de arest preventiv pe un termen de 30 zile. Tot, la 29 octombrie 2009, Judecătoria Buiucani mun. Chişinău a emis încheierea, prin care a fost admis integral demersul procurorului şi a eliberat în 2 privinţa lui un mandat de arest nr. 14-311/2009 pe un termen de 30 de zile, începând de la data reţinerii - 26 octombrie 2009. Afirmă că la 04 noiembrie 2009, Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău a emis încheierea, prin care a autorizat ridicarea de la SA„Orange” a descifrărilor apelurilor telefonice efectuate de la numărul lui mobil pentru perioada de 01 august 2009- 27 octombrie 2009, precum şi a mesageriei SMS expediate de la numărul lui de telefon. Menţionează că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2009 a fost respins recursul avocatului său depus împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 octombrie 2009, cu menţinerea încheierii atacate. Remarcă că la 11 noiembrie 2009, în baza procesului-verbal de audiere a învinuitului din nou a fost audiat în calitate de învinuit. Tot, la 11 noiembrie 2009, a fost efectuată confruntarea între el şi pretinsa partea vătămată Ghenadie Zlatin.

La 20 noiembrie 2009, procurorul a înaintat demers în adresa Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, prin care a solicitat prelungirea termenului măsurii preventive aplicate în privinţa lui pe un termen de 25 zile. Iar, la 24 noiembrie 2009, Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău a emis încheierea, prin care a respins demersul procurorului cu privire la prelungirea termenului măsurii preventive aplicate în privinţa lui, încheierea fiind menţinută în baza deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2009. Relatează că la 12 ianuarie 2012, procurorul din cadrul Procuraturii Generale a emis ordonanţa de încetare a urmăririi penale intentate în privinţa lui în baza alin. (5) art. 189 Cod penal, în baza căreia procurorul a ajuns la concluzia că fapta lui nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii menţionate.

Astfel, invocă că începând din 10 noiembrie 2009 până la 12 ianuarie 2012, adică pe parcursul a doi ani de zile a fost urmărit penal de către Procuratura Generală a RM neîntemeiat, ilegal şi abuziv, a fost de mai multe ori citat de către Procuratura Generală a RM, fiind învinuit în comiterea infracţiunii deosebit de grave prevăzute de alin. (5) art. 189 Cod penal, pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de 13 ani. Totodată, în urma acţiunilor ilegale ale Procuraturii Generale a RM şi instanţelor de judecată au fost violate drepturile lui prevăzute de art. 3 şi paragraf. 1 art. 5 al Convenţiei Europene, deoarece a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante şi a fost privat ilegal de libertate.

Afirmă că faptul urmării neîntemeiate şi ilegale de către Procuratura Generală a RM se confirmă prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale intentate în privinţa lui în baza alin. (5) art. 189 Cod penal, în baza căreia procurorul a ajuns la concluzia că fapta lui nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii ce i se incriminează. În urma tragerii ilegale la răspundere penală permanent se afla într-o stare de stres, deoarece a fost învinuit în comiterea infracţiunii pe care nu a comis-o şi pentru care legea penală prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen de până la 13 ani.

Menţionează că un prejudiciu moral enorm i-a fost cauzat şi prin aceea că pe parcursul a 30 de zile, începând de la 26 octombrie 2009 până la 24 noiembrie 2009, în urma reţinerii şi arestării lui ilegale, a fost deţinut în izolatorul de detenţie preventivă din cadrul Direcţiei de Combatere a Crimei Organizate al Departamentului de Servicii Operative a MAI, precum şi în Penitenciarul nr. 13, în condiţiile sanitaro- igienice dificile şi anume: în celulele cu dimensiuni mici, suprapopulate, care nu se 3 aeriseau, care nu au fost asigurate cu lumină artificială şi cu apă potabilă, fără plimbări la aer liber.

Susţine că faptul că în celulele Direcţiei de Combatere a Crimei Organizate al Departamentului de Servicii Operative a MAI, precum şi în Penitenciarul nr. 13, unde a fost deţinut nu existau condiţii normale pentru executarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv, se confirmă, prin raportul anual întocmit în anul 2008 de către Organizaţia Internaţională pentru Protecţia Drepturilor Omului „Amnisty Internationale” în care se menţionează că: „Se atestă şi în continuare lipsa măsurilor adecvate de protecţie a deţinuţilor care deseori petreceau mult timp în condiţii rele în instituţiile de detenţie sub jurisdicţia organelor de poliţie.

Insuficienţa resurselor pentru activitatea poliţiei şi presiunea exercitată asupra poliţiştilor de a trimite cât mai multe cazuri posibile în instanţa de judecată, a încurajat ofiţerii de poliţie să practice obţinerea mărturiilor prin aplicarea forţei”, precum şi prin conţinutul raportului întocmit de Raportorul Special al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak, care a efectuat o vizită comună în Republica Moldova, pe parcursul perioadei 4-11 iulie 2008 şi a constatat următoarele: „probleme comune în toate penitenciarele de detenţie preventivă îndelungată sunt condiţiile igienice rele, accesul limitat la îngrijire medicală şi lipsa medicamentelor, precum şi riscul de contaminare cu tuberculoză şi alte boli (punct.

31 al raportului); în ciuda standardelor minime internaţionale şi naţionale, condiţiile în unele instituţii de detenţie preventivă ale poliţiei sunt sursa unei îngrijorări majore. Deşi unele sectoare de poliţie sunt potrivite pentru cel mult o custodie a poliţiei pe termen scurt, în unele cazuri, şi anume în Bălţi, Comrat şi în sectorul poliţiei de la Chişinău, condiţiile pot fi egalate cu tratament inuman. În acele sectoare de poliţie, persoanele erau ţinute în celule mici, prost ventilate cu puţină lumină sau fără lumina zilei uneori timp de câteva săptămâni sau chiar luni. Totuşi, conform surselor oficiale, unele din instituţiile preventive ale poliţiei au fost închise pentru a îmbunătăţi condiţiile (Criuleni, Ialoveni, Străşeni, Cantemir, Glodeni, Ştefan-Vodă, Edineţ, Donduşeni, Ceadîr-Lunga) (punct.

38)”. Remarcă că cele invocate se confirmă prin conţinutul raportului elaborat de către Comitetul European pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT), în urma vizitei în Republica Moldova efectuate pe parcursul perioadei de la 27 iulie - 31 iulie 2009, în care se menţionează inter alia că: „La sfârşitul vizitei din 2009, Ministerul Justiţiei a indicat că responsabilitatea pentru Izolatoare de detenţie preventivă nu poate fi preluată de către Ministerul său, deoarece condiţiile de detenţie în aceste unităţi au fost substandard. CPT-ul constată cu satisfacţie că celulele IDP a Direcţiei Generale de Poliţie din Chişinău au fost dotate cu paturi şi că unele lucrări de reparaţie au fost efectuate cu câteva luni înainte de vizită.

Cu toate acestea, condiţiile prevalau în această instituţie tot nu erau potrivite pentru perioade lungi de timp pentru care persoanele în arest preventiv şi deţinuţii administrativi au fost ţinuţi în ea: niveluri ridicate de ocupare oficială în celule (e. g. 4 locuri într-o celulă de 10 m2), iluminare săracă în celulă, acces la exerciţiile în aer liber limitat la doar 15 minute. CPT-ul recomandă ca aceste deficienţe să fie remediate”.

Susţine că faptul că, în timpul detenţiei lui, condiţiile de detenţie existente în izolatoarele de detenţie preventivă, precum şi în Penitenciarul nr. 13 nu corespundeau 4 standardelor naţionale şi internaţionale, se confirmă şi prin mai multe hotărâri pronunţate de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în baza cărora Curtea a constatat violarea art. 3 din Convenţia Europeană, ca urmare a deţinerii reclamanţilor în izolatoarele de detenţie preventivă şi în penitenciarele în condiţii inumane şi degradante: Becciev contra Moldovei, Hotărârea din 04 ianuarie 2006, Şarban contra Moldovei, Hotărârea din 04 ianuarie 2006, Malai contra Moldovei, Hotărârea din 13 noiembrie 2008, Modîrca contra Moldovei, Hotărârea din 10 mai 2007, Popovici contra Moldovei, Hotărârea din 27 noiembrie 2007. Invocă că prin reţinerea şi arestarea lui ilegală în cadrul dosarului penal intentat în privinţa lui, i-a fost violat dreptul fundamental la libertate şi siguranţă garantat de paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană, fapt ce i-a cauzat prejudiciul moral enorm exprimat în suferinţe psihice, neliniştea sufletească şi pierderea încrederii în ziua de mâine.

Indică că în urma acţiunilor neîntemeiate şi ilegale ale procuraturii şi instanţei de judecată, inclusiv şi în urma tragerii ilegale la răspundere penală, violării drepturilor lui prevăzute de art. 3, paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană, a suportat o încordare psihică, retrăiri psihice, adică o stare de stres, circumstanţe desigur legate de suferinţe grave morale. Menţionează că a fost privat ilegal de libertate, iar statul nu a asigurat detenţia lui în condiţii care sunt compatibile cu respectarea demnităţii umane, iar modul şi metoda de executare a măsurii preventive sub formă de arest preventiv i-a cauzat suferinţe şi dureri insuportabile.

În urma acţiunilor neîntemeiate şi ilegale ale Procuraturii Generale, instanţelor de judecată, inclusiv şi în urma recunoaşterii lui în calitate de învinuit, tragerii ilegale la răspunderea penală pentru infracţiunea pe care el nu a comis-o, reţinerii ilegale, aplicării măsurii preventive sub forma de arest preventiv pe un termen de 30 zile, violării de către organul de urmărire penală şi instanţa de judecată a drepturilor lui prevăzute de art. 3, paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană, şi altor drepturi menţionate în prezentă cerere, a suportat o încordare psihică, retrăiri psihice, adică o stare de stres, circumstanţe desigur legate de suferinţe grave morale.

Consideră că compensaţia bănească în mărime de 90000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru violarea dreptului lui prevăzut de paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană, 300000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru violarea dreptului lui prevăzut de art. 3 din Convenţia Europeană, 150000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală şi acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor de judecată, îi va aduce o satisfacţie relativ echitabilă şi îi va atenua suferinţele psihice cauzate.

Solicită constatarea încălcării dreptului lui de a nu fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, prevăzut de art. 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui a sumei prejudiciului moral în mărime de 300000 lei pentru violarea dreptului lui prevăzut de art. 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, constatarea încălcării dreptului lui la libertate şi siguranţă, prevăzut de paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui a sumei prejudiciului 5 moral în mărime de 90000 lei pentru violarea dreptului meu prevăzut de paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în beneficiul lui a sumei prejudiciului moral în mărime de 150000 lei cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală şi acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecată Şi încasarea din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui a sumei cheltuielilor de judecată.

În cadrul examinării pricinii, Sergiu Şochichiu, reprezentat de avocatul Iurie Oancea a depus cerere, prin care a solicitat încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Sergiu Şochichiu a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 22 aprilie 2014 acţiunea a fost admisă parţial şi încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui Sergiu Şochichiu suma de 15000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei, în total suma 18000 lei, în rest pretenţiile au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2014 au fost respinse apelurile declarate de Sergiu Şochichiu şi Ministerul Justiţiei al RM şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 17 noiembrie 2014 Sergiu Şochichiu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti, considerând că la pronunţarea hotărârilor, instanţele au încălcat normele de drept material, inclusiv drepturile lui prevăzute de art. 3 şi paragraful 1 al art. 5 din Convenţia Europeană. Totodată, nu a fost aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au fost interpretate eronat normele de drept material. Afirmă că instanţele contrar prevederilor alin. (3) art. 240, alin. (6) art. 241 CPC, nu s-au expus asupra tuturor cerinţelor lui indicate în cererea de chemare în judecată.

Susţine că în conţinutul dispozitivului hotărârii nu este indicat clar care anume cerinţă a lui cu privire la încasarea prejudiciului moral a fost admisă, or, prin cererea de chemare în judecată el a solicitat constatarea şi încasarea prejudiciului moral pentru violarea drepturilor lui prevăzute de art. 3, paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană, precum şi încasarea prejudiciul moral pentru tragerea ilegală la răspunderea penală. La fel, indică că contrar normelor art. 240 alin. (3) şi art. 241 alin. (6) CPC, dispozitivul hotărârii nu include concluzia instanţei cu privire la cerinţele lui de constatare şi încasare a prejudiciului moral pentru violarea drepturilor prevăzute de art. 3 şi de paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană, precum şi încasarea prejudiciul moral pentru tragerea ilegală la răspunderea penală.

Remarcă că din concluzia instanţelor, reiese că la respingerea cerinţei cu privire la încasarea prejudiciului moral pentru tragerea ilegală la răspundere penală, instanţa s-a bazat pe faptul că nu există nici o sentinţă de achitare care ar fi fost emisă în privinţa lui.

Astfel, instanţele au ignorat prevederile art. 6 lit. b) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de 6 urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998. Consideră că sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de art. 3, art. 6 lit. b), art. 7 lit. e), art. 10, art. 11, art. 14 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998 pentru încasarea în beneficiul lui a sumei prejudiciului moral pentru tragerea ilegală la răspundere penală, or, la moment există ordonanţa de încetare a urmării penale emisă în privinţa lui în care este stipulat că acţiunile lui nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de alin. (5) art. 189 Cod penal.

Menţionează că la pronunţarea hotărârilor instanţele au ajuns la nişte concluzii contradictorii, astfel, prima instanţa şi instanţa de apel au ajuns la concluzia că este necesar de a respinge cerinţa lui cu privire la constatarea violării dreptului său prevăzut de art. 3 din Convenţia Europeană. Referitor la cerinţa cu privire la constatarea violării dreptului său prevăzut de paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană şi repararea prejudiciului moral, menţionează că la 26 octombrie 2009 în lipsa temeiului legal a fost reţinut pe termen de 72 ore. La 29 octombrie 2009, în privinţa lui a fost înaintat demers de aplicare a arestului preventiv, care a fost admis prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău. Detenţia lui a durat până la 24 noiembrie 2009, când prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău a fost respins demersul procurorului cu privire la prelungirea termenului arestului preventiv şi a fost aplicată măsura preventivă- liberarea provizorie sub control judiciar. Iar, ulterior la 12 ianuarie 2012 de către Procuratura Generală a RM a fost emisă ordonanţa de încetare a urmăririi penale intentate în privinţa lui în baza alin. (5) art. 189 Cod penal, în baza căreia procurorul a ajuns la concluzia că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii menţionate, considerând că circumstanţa dată confirmă faptul că nu era nici un temei legal de reţinere şi arestare a lui pe un termen de 30 de zile.

Astfel, invocă că prin reţinerea şi arestarea lui ilegală în cadrul dosarului penal, i-a fost violat dreptul fundamental la libertate şi siguranţă garantat de paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană, cauzându-i prejudiciu moral enorm exprimat în suferinţe psihice, neliniştea sufletească şi pierderea încrederii în ziua de mâine. Consideră că compensaţia bănească în mărime de 90000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru violarea dreptului său prevăzut de paragraf. 1 art. 5 din Convenţia Europeană, 300000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru violarea dreptului prevăzut de art. 3 din Convenţia Europeană, 150000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală şi acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor de judecată, îi va aduce o satisfacţie relativ echitabilă şi îi va atenua suferinţele psihice cauzate.

Mai indică că pe parcursul examinării prezentei cauze civile a suportat cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei, ceea ce se confirmă prin contractul de asistenţă juridică nr. 46 din 23 iulie 2013 şi bonul de plată anexate la materialele cauzei civile şi cu referire la prevederile alin. (1) art. 94, art. 96 CPC, suma de 5000 lei, urmează a fi încasate din contul intimatului în beneficiul lui. 7 Prin referinţa depusă la data de 12 decembrie 2014, Procuratura Generală a RM a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, deoarece nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM. La 30 decembrie 2014 Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, cu titlu principal, casarea deciziei instanţei de apel, cu titlu secundar, modificarea deciziei instanţei de apel în sensul diminuării sumelor acordate.

Afirmă că decizia recurată i-a fost comunicată Ministerului Justiţiei al RM la 30 octombrie 2014. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel, considerând că instanţa de apel eronat a interpretat dreptul material cu privire la repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 1545. Afirmă că instanţa de apel a ignorat prevederile art. 373 alin. (5) CPC conform căror instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Menţionează că deşi, instanţa de apel a constatat netemeinicia pretenţiilor intimatului cu privire la repararea prejudiciului moral ca urmare a acţiunilor organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, aceasta a dispus menţinerea hotărârii primei instanţe cu privire la achitarea în beneficiul intimatului a prejudiciului moral în mărime de 15000 lei şi a sumei de 3000 lei cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Consideră neîntemeiată soluţia instanţei de a acorda în beneficiul intimatului careva sume cu titlu de satisfacţie echitabilă odată ce drepturile acestuia nu au fost încălcate, ori admiterea unei situaţii nominalizate, ar determina apariţia unui precedent judiciar prin care ar permite reclamanţilor ale căror drepturi nu au fost încălcate să obţină venituri necuvenite de la bugetul de stat. Susţine că Curtea de Apel Chişinău a dat o apreciere eronată dovezilor administrate, aplicând eronat normele dreptului material şi drept urmare a emis o decizie netemeinică. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurenţilor la 24 octombrie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 236), însă careva date care ar confirma recepţionarea deciziei de către recurenţi, la materialele dosarului lipsesc. Ministerul Justiţiei al RM a afirmat că decizia instanţei de apel i-a fost comunicată la 30 octombrie 2014, fapt ce se confirmă prin copia fişei de înregistrare a corespondenţei anexată la recurs (f. d. 260). Prin urmare, la caz se constată că recurenţii Sergiu Şochichiu şi Ministerul Justiţiei al RM s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la 17 noiembrie 2014 şi respectiv, 30 decembrie 2014, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM şi de a admite recursul declarat 8 de către Sergiu Şochichiu, a casa parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe în partea prin care a fost respinsă integral cerinţa reclamantului privind încasarea din contul bugetului de stat prejudiciul moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală şi acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată, şi de a emite în partea dată o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a cerinţei date din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Din materialele pricinii se constată că la data de 08 septembrie 2009 de către ofiţerul superior de urmărire penală al DCCO MAI, maior de poliţie, Viorel Bajureanu, s-a dispus începerea urmării penale conform semnelor calificative ale infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. (5) Cod penal, pe faptul şantajului săvârşit prin ameninţare cu moartea în proporţii mari, comis de către Sergiu Şochichiu (f. d. 12). Ulterior, procurorul secţiei conducerii a urmării penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale, Roman Eremciuc, a emis ordonanţa cu privire la interceptarea comunicărilor şi înregistrării de imagini, potrivit căreia s-a dispus interceptarea convorbirilor şi înregistrarea de imagini la întâlnirile între Ghenadie Zlatin pe de o parte cu Sergiu Şochichiu şi persoane necunoscute organului de urmărire penală de altă parte, pe un termen de 30 zile (f. d. 13). Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 09 septembrie 2009, a fost autorizată efectuarea interceptării convorbirilor şi înregistrarea de imagini la întâlnirile între Ghenadie Zlatin cu Sergiu Şochichiu pe un termen de 30 zile (f. d. 14). La fel, de către procurorul secţiei conducerii a urmării penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale, Roman Eremciuc, la data de 26 octombrie 2009 a fost emisă ordonanţa cu privire la interceptarea comunicărilor şi înregistrării de imagini, potrivit căreia s-a dispus interceptarea convorbirilor care urmau să aibă loc la data de 26 octombrie 2014 între Ghenadie Zlatin pe de o parte şi Sergiu Şochichiu pe de altă parte, cu folosirea tehnicii speciale; urmărirea şi documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice moderne a acţiunilor şi întâlnirilor care urmau să aibă loc la 26 octombrie 2009 între Ghenadie Zlatin pe de o parte şi Sergiu Şochichiu pe de altă parte, cu folosirea tehnicii speciale; înregistrarea de imagini de la întâlnirile, care urmau să aibă loc la 26 octombrie 2009 între Ghenadie Zlatin pe de o parte şi Sergiu Şochichiu pe de altă parte, cu folosirea tehnicii speciale (f. d. 15). Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 27 octombrie 2009, s- a dispus confirmarea ordonanţei procurorului şi au fost autorizate măsurile operative de investigaţii şi a acţiunilor de urmărire penală, şi anume: interceptarea convorbirilor care au avut loc la 26 octombrie 2009 între Ghenadie Zlatin pe de o parte şi Sergiu Şochichiu pe de altă parte, cu folosirea tehnicii speciale; urmărirea şi documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice moderne a acţiunilor şi întâlnirilor care au avut loc la 26 octombrie 2009 între Ghenadie Zlatin pe de o parte şi Sergiu 9 Şochichiu pe de altă parte, cu folosirea tehnicii speciale; înregistrarea de imagini de la întâlnirile, care au avut loc la 26 octombrie 2009 între Ghenadie Zlatin pe de o parte şi Sergiu Şochichiu pe de altă parte, cu folosirea tehnicii speciale (f. d. 16 – 17). La data de 26 octombrie 2009, ofiţerul superior de urmărire penală al DCCO MAI, maior de poliţie, Viorel Bajureanu, a întocmit procesul-verbal de reţinere, potrivit căruia Sergiu Şochichiu, a fost reţinut şi repartizat în izolatorului de detenţie preventivă al DSO al MAI (f. d. 18 – 19). Prin ordonanţa de punere sub învinuire din 29 octombrie 2009, emisă de către procurorul secţiei conducerii a urmării penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale, Roman Eremciuc, s-a dispus punerea sub învinuire a lui Sergiu Şochichiu,

fiindu-i înaintată acuzarea de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. (5) Cod penal (f. d. 20 – 21). Ulterior, la 29 octombrie 2009, Sergiu Şochichiu, a fost audiat în calitate de învinuit, fapt confirmat prin procesul-verbal de audiere a învinuitului (f. d. 22–31). De către procurorul secţiei conducerii a urmării penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale, Roman Eremciuc, la 29 octombrie 2009 a fost adresat un demers către judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău prin care a fost solicitat aplicarea în privinţa învinuitului Sergiu Şochichiu, a măsurii preventive sub formă de arest preventiv pe un termen de 30 zile (f. d. 32-34).

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 29 octombrie 2009, a fost dispusă eliberarea mandatului de arestare în privinţa lui Sergiu Şochichiu, pe un termen de 30 zile, începând cu data reţinerii 26 octombrie 2009, ora 15:15. La aceiaşi dată de către judecătorul de instrucţie, a fost emis şi mandatul de arestare pe un termen de 30 zile faţă de Sergiu Şochichiu (f. d. 35 – 36). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2009, a fost respins ca nefondat recursul avocatului Malic Gheorghe, declarat în interesele învinuitului Sergiu Şochichiu, fiind menţinută fără modificări încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, din 29 octombrie 2009 privind aplicarea măsurii preventive de arest preventiv în privinţa lui Sergiu Şochichiu (f. d. 37 – 39). La 04 noiembrie 2009 de către judecătorul Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău, a fost emisă încheierea prin care s-a dispus: ridicarea de la SA „Orange”, a descifrărilor apelurilor telefonice efectuate de la numărul 069802225, folosit de către Sergiu Şochichiu, cu indicarea informaţiei despre ora, durata şi data sunetului, abonatului care s-a efectuat recepţia, codul IMEI al telefonului în care se afla cartela GSM, antenelor ce au recepţionat apelul, precum şi altă informaţie de care se dispunea pentru perioada 01 august 2009 – 27 octombrie 2009; ridicarea de la SA „Orange” a mesageriei SMS expediate şi primite de la nr. 069802225, folosit de către Sergiu Şochichiu, cu indicarea informaţiei despre ora şi data expedierii/primirii mesajului, abonatului care i-a primit/expediat mesajul, precum şi altă informaţie de care se dispune pentru perioada 01 august 2009 – 27 octombrie 2009 (f. d. 40). Potrivit procesului-verbal de audiere suplimentară a învinuitului din 11 noiembrie 2009, Sergiu Şochichiu a fost audiat suplimentar în calitate de învinuit (f. d. 41 – 44). Prin demersul adresat judecătorului de instrucţie din cadrul Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău, pentru prelungirea arestării preventive din 20 noiembrie 10 2009, s-a solicitat prelungirea pe un termen de 25 zile a măsurii preventive de arest preventiv aplicată în privinţa învinuitului Sergiu Şochichiu (f. d. 45 – 47). La 02 decembrie 2009 Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău, a emis decizia prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de către procurorul secţiei conducere a urmării penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale–Roman Eremciuc, şi s-a menţinut fără modificări încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, din 24 noiembrie 2009 prin care a fost respins demersul procurorului secţiei conducere a urmării penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale – Roman Eremciuc, privind prelungirea termenului măsurii preventive–arestul preventiv cu 25 zile, fiind aplicată măsura provizorie sub control judiciar, în privinţa lui Sergiu Şochichiu pe un termen de 25 zile (f. d. 48–50).

De către procurorul secţiei conducere a urmării penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale – Roman Eremciuc, la 12 ianuarie 2012 a fost emisă ordonanţa de încetare a urmăririi penale în parte, potrivit căreia s-a dispus încetarea urmării penale pe cauza penală nr. 2005428086 în partea ce ţine de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal în privinţa lui Alexandru Chiriţa şi Tatiana Lipcanu, pe faptul însuşirii apartamentului nr. 18 situat pe str. Hristo Botev 3/2, mun. Chişinău de la Vladimir Coleanu şi însuşirii apartamentului nr. 219 situat pe bd. Dacia 19, mun. Chişinău de la Anatol Filimonov, precum şi în privinţa lui Sergiu Şochichiu pentru comiterea infracţiunii prevăzute art. 189 alin. (5) Cod penal, pe faptul acţiunilor de şantaj în privinţa lui Ghenadie Zlatin, deoarece fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii (f. d. 51–55).

Înaintând acţiunea în instanţa de judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală a RM, Sergiu Şochichiu a solicitat constatarea încălcării dreptului lui de a nu fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, prevăzut de art. 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui a sumei prejudiciului moral în mărime de 300000 lei pentru violarea dreptului lui prevăzut de art. 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, constatarea încălcării dreptului lui la libertate şi siguranţă, prevăzut de paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui a sumei prejudiciului moral în mărime de 90000 lei pentru violarea dreptului său prevăzut de paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în beneficiul lui a sumei prejudiciului moral în mărime de 150000 lei cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală şi acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală,

ale procuraturii şi ale instanţelor judecată şi încasarea din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui a sumei cheltuielilor de judecată. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia de a admite parţial acţiunea, fiind dispusă încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul lui Sergiu Şochichiu suma de 15000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei, în total suma de 18000 lei. Soluţia dată de prima instanţă a fost menţinută şi de către instanţa de apel.

11 În susţinerea poziţiei sale instanţele de judecată au reţinut lipsa în cauză a situaţiilor prevăzute la art. 3 şi paragraful 1 art. 5 al Conveţiei, totodată stabilind deţinerea lui Sergiu Şochichiu, în locurile de detenţie din Republica Moldova care nu corespund unor standarde igienic-sanitare atât la nivel naţional cât şi la cel internaţional, ce adus la cauzarea lui Sergiu Şochichiu suferinţe fizice şi psihice.

În acelaşi timp, instanţele nu au constat temei de încasarea a prejudiciului moral în beneficiul lui Sergiu Şochichiu cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală şi acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecată, în acest sens menţionând că încetarea urmăririi penale în privinţa unei persoane în privinţa căreia anterior au existat bănuieli rezonabile privind comiterea unei infracţiuni, nu poate sub nicio condiţie servi drept temei pentru a califica ilicite acţiunile organului de urmărire penală, procuraturii sau instanţei judecătoreşti.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, constată ca temeinică soluţia instanţelor de judecată ierarhic inferioare prin care a fost respinsă cerinţa lui Sergiu Şochichiu cu privire la constatarea încălcării dreptului său la libertate şi siguranţă, prevăzut de paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi încasarea prejudiciului moral în legătură cu încălcarea acestui drept, cât şi a soluţiei prin care a fost constată deţinerea lui Sergiu Şochichiu în izolatorul de detenţie preventivă şi în penitenciar în condiţii inumane şi degradante cu încasarea în beneficiul ultimului a prejudiciului moral a prejudiciului în mărime de 15000 lei, cu respingerea în rest a cerinţei lui Sergiu Şochichiu cu privire la constatarea încălcării dreptului de a nu fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, prevăzut de art. 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, cu încasarea din contul bugetului de stat prejudiciul moral în legătură cu încălcarea acestui drept.

În susţinerea acestei opinii instanţa de recurs va reţine prevederile paragrafului 1 al art. 5 CEDO prevede că: (1) orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă.

Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale: a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent; b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau deţineri legale pentru nerespectarea unei hotărâri pronunţate de un tribunal, conform legii, ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege; c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice ale necesităţii de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia; d) dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru educaţia sa sub supraveghere sau despre detenţia sa legală, în vederea aducerii sale în faţa autorităţii competente; e) dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond; 12 f) dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală unei persoane în scopul împiedicării pătrunderii ilegale pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.

Raportând la caz prevederile menţionate, instanţa de recurs reţine ca întemeiată constatarea instanţelor de judecată ierarhic inferioare cu privire la faptul că Sergiu Şochichiu nu a demonstrat prin probe pertinente în ce mod de către organele de urmărire penală sau instanţa de judecată au fost încălcate drepturile lui prevăzute de paragraful 1 art. 5 CEDO. Or, ultimul, în calitatea sa de învinuit, a beneficiat pe parcursul anchetei penale de toate drepturile procedurale, nefiind îngrădit de organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată executarea acestor drepturi.

Mai cu seamă, la acest capitol, se va reţine că şi aplicarea arestului preventiv în privinţa lui Sergiu Şochichiu este compatibilă cu prevederile paragrafului 1 art. 5 al Convenţiei, deoarece această măsură a fost luată din considerentul că ultimul a fost bănuit în comiterea unei infracţiuni, prin urmare, la baza acestuia a stat cadrul legal, iar încheierea de aplicare a arestului preventiv, fiind contestată cu recurs a fost menţinută şi de instanţa ierarhic superioară. De altfel, este incontestabil şi faptul că reclamantul pe parcursul aflării sale sub urmărirea penală nu a contestat alte acţiuni a organului de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţei de judecată.

În lumina celor enunţate, instanţa de recurs menţionează că urmărirea penală şi măsurile aplicate în privinţa reclamantului au fost încadrate în limitele legale, astfel, atât Judecătoria Buiucani, cât şi Curtea de Apel Chişinău, s-au expus corect şi prompt asupra cerinţei date, fără devieri de la cadrul legal, respingând această cerinţă a lui Sergiu Şochichiu ca neîntemeiată. Articolul 3 al Convenţiei enunţă că nimeni nu poate fi supus torturii , nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Având în susţinere aceste prevederi legale, se constată că situaţiei din speţă nu îi sunt aplicabile prevederile art. 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului cu privire încălcarea dreptului lui Sergiu Şochichiu în sensul de a nu fi supus torturii, nici pedepselor inumane ori degradante.

Asta deoarece, Sergiu Şochichiu nu a prezentat probe care ar confirma că în perioada anchetei penale a fost supus torturii sau pedepselor inumane ori degradante. Or, ţinând cont de noţiunile date torturii şi pedepselor inumane ori degradante în sensul art. 3 CEDO, urmează a fi identificată şi constatată intenţia de a provoca o asemenea stare de fapt şi, mai cu seamă, provocarea acestor stări prin acţiuni concrete care să fie identificate şi calificate drept tortură şi/sau pedeapsă inumană sau degradantă. În acelaşi timp, instanţa de recurs reţine ca întemeiată constatarea instanţelor de judecată ierarhic inferioare cu privire la faptul că Sergiu Şochichiu a fost plasat în detenţie provizorie şi deţinut în locuri, care au fost recunoscute de către organismele internaţionale drept necorespunzătoare standardelor, atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional.

Or, este un fapt notoriu că prin Raportul către Guvernul RM privind vizita în Republica Moldova efectuată de către Comitetul European pentru prevenirea torturii 13 şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) de la 27 – 31 iulie 2009, precum şi Raportul Reportatorului special pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, s-a constatat necorespunderea izolatoarelor de detenţie provizorie din Republica Moldova, standardelor naţionale şi celor internaţionale.

Iar perioada vizată în aceste rapoarte include şi perioada deţinerii lui Sergiu Şochichiu în locurile de detenţie provizorie, care este de la 26 octombrie 2009 până la 24 noiembrie 2009 Ca urmare, fiind cert că este obligaţia statului de a asigura corespunderea izolatoarelor de detenţie provizorie unor standarde igienic-sanitare atât la nivel naţional cât şi la cel internaţional, neasigurarea acestor condiţii, care în sine constituie un tratament inuman şi degradant, urmează a fi pusă pe seama statului. Distinct de cele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, constată ca întemeiată soluţia instanţelor de judecată ierarhic inferioare precum că deţinerea lui Sergiu Şochichiu în locuri ce nu corespund standardelor naţionale şi celor internaţionale, ultimului i-a fost cauzat un prejudiciu moral care urmează a fi restabilit.

Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs reţine ca echitabilă şi suma în mărime de 15000 lei, acordată lui Sergiu Şochichiu de instanţele de judecată ierarhic inferioare, întru recuperare prejudiciului moral pentru tratament inuman şi degradant, ca urmare a deţinerii ultimului pentru o perioadă de 30 zile în locuri de detenţie ce nu corespund standardelor naţionale şi internaţionale. În această ordine de idei, instanţa de recurs reţine ca neîntemeiate argumentele invocate în cererea de recurs de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la netemeinicia soluţiei instanţelor de judecată prin care a fost acordată lui Sergiu Şochichiu despăgubire în legătură cu deţinerea acestui în locuri ce nu corespund standardelor naţionale şi celor internaţionale.

La fel, constatările de mai sus resping şi argumentele recurentului Sergiu Şochichiu în dezacordul cu soluţia instanţelor de judecată cu privire la respingerea cerinţei cu privire la constatarea violării paragrafului 1 art. 5 din Convenţie şi încasarea prejudiciului moral, cât şi a soluţiei cu privire la constatarea violării art. 3 din Convenţie şi mărimea compensaţiei prejudiciului moral pe acest temei. Totodată, instanţa de recurs relevă că deşi, la examinrea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, soluţia dată de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel de respingere a capătului de cerere a lui Sergiu Şochichiu cu privire la încasarea prejudiciului moral în urma acţiunilor ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată, este una greşită ce rezultă din interpretarea eronată a normelor de drept material aplicabile la caz.

În susţinerea acestei opinii, se vor reţine prevederile art. 3 al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti care stipulează că este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: 14 a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; b)condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii ilegale la arest administrativ, reţinerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanţa de judecată; e) efectuării măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei; f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

Iar conform art. 6 al aceleiaşi Legi, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului administrativ în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art. 313 alin. (5) CPP al RM, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind înfăptuirea, în timpul procesului penal, a măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei.

Raportând la caz prevederile enunţate, se constată că prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale în parte, emisă de procurorul secţiei de conducere a urmării penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale, la 12 ianuarie 2012, a fost dispusă încetarea urmăririi penale în privinţa lui Sergiu Şochichiu pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. (5) Cod penal, pe faptul acţiunilor de şantaj în privinţa lui Zlatin Ghenadie Pavel, deoarece fapta nu întruneşte elementele infracţiunii.

În acelaşi timp, din partea motivată a ordonanţei menţionate se reliefează incontestabil că încetarea urmăririi penale în privinţa lui Sergiu Şochichiu a fost dispusă datorită lipsei laturii obiective şi subiective a componenţei de infracţiuni prevăzută de art. 189 alin. (5) Cod penal, pentru care a fost învinuit Sergiu Şochichiu, fiind constatată existenţa între părţi a relaţiilor civile, în acest sens procurorul făcând referire la prevederile art. 275 alin. (3) CPP. Potrivit art. 275 alin. (3) CPP, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată şi va fi încetată în cazurile în care: fapta nu întruneşte elementele infracţiunii, cu excepţia cazurilor când infracţiunea a fost săvârşită de o persoană juridică, prin derogare de la acest articol.

Totodată, prevederile art. 284 alin. (1) CPP stipulează că scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de reabilitare şi finalizare în privinţa persoanei a oricăror acţiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată, iar alin. (2) 15 pct. 3) a normei date prevede că scoaterea persoanei de sub urmărirea penală are loc când aceasta este bănuit sau învinuit şi se constată că există vreuna din circumstanţele prevăzute la art.275 pct.1) – 3), inclusiv dacă fapta constituie o contravenţie. Astfel, având în susţinere prevederile normelor suscitate, instanţa de recurs constată că încetarea urmării penale în privinţa lui Sergiu Şochichiu, pentru motivele invocate, constituie un temei de reabilitare.

Ca urmare, este evident că atât instanţa de apel cât şi prima instanţă eronat au aplicat la caz dispoziţiile art. 6 lit. a) al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti, care prevăd dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare, neluând în considerare exigenţele prevăzute de litera b) al articolului menţionat, care indică că dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare şi în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.

Mai mult că şi prevederile art. 25 alin. (3) CPP al RM clar stipulează că persoana achitată sau în privinţa căreia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale pe temei de reabilitare are dreptul să fie repusă în drepturile personale pierdute, precum şi să fie despăgubită pentru prejudiciul care i-a fost cauzat. Distinct de cele relatate, se constată temeinicia motivelor ce îi acordă lui Sergiu Şochichiu posibilitatea de a-şi valorifica drepturile sale la acţiune, în temeiul art. 3 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998, precum şi de art. 1405, 1422 alin. (1) şi (3), 1423 alin. (1) şi (2) din Codul civil.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este cert că prin emiterea unei ordonanţe în privinţa lui Sergiu Şochichiu cu privire la încetarea urmăririi penale din motivul existenţei relaţiilor civile între părţi, se constată încălcarea drepturilor constituţionale ale ultimului privind libertatea individuală şi siguranţa persoanei, precum şi a art. 5 ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Or, faptul aplicării, în cadrul urmăririi penale, faţă de Sergiu Şochichiu a măsurilor preventive, inclusiv şi arestului pentru o perioadă de 30 zile, care în raport cu relatările menţionate se constată a fi ilegale, dat fiind că prin ordonanţa vizată s-a stabilit incontestabil lipsa componenţei de infracţiune în acţiunile ultimului, evident combate concluziile instanţelor de judecată în sensul netemeiniciei solicitării lui Sergiu Şochichiu cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

La acest segment instanţa de recurs va reţine şi faptul că Sergiu Şochichiu s-a aflat sub urmărirea penală circa 2 ani şi 4 luni, precum şi dispunerea în privinţa lui a altor măsuri prin încheieri judecătoreşti şa ca: descifrarea apelurilor telefonice şi interceptarea convorbirilor telefonice pentru perioada 01 august 2009 – 27 octombrie 16 2009, înregistrarea de imagini, acţiuni ce în plus indică la faptul că lui Sergiu Şochichiu i-au fost cauzate suferinţelor psihice. Conform art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luându-se în considerare: gravitatea infracţiunii de a cărei săvârşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Cu referire la prevederile enunţate, instanţa de recurs statuând în echitate, printr-o apreciere complexă a materialului probator şi evaluare adecvată a daunelor morale compensatoare, având în vedere, în principal, criteriile referitoare la consecinţele suferite pe plan psihic, gravitatea şi caracterul acestora, sentimentul de afectare a personalităţii sale morale şi altele, constată cu certitudine că lui Sergiu Şochichiu i-au fost cauzate suferinţe psihice în timpul aflării lui sub urmărirea penală cu statut de bănuit, precum şi aflării lui în stare de arest preventiv, inclusiv şi din motiv că fapta incriminată prevăzută de art. 189 alin. (5) Cod penal, care se consideră o infracţiune deosebit de gravă, se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 13 ani.

Astfel, în funcţie de cele constatate şi reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs relevă că pretenţiile înaintate de Sergiu Şochichiu cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, urmează a fi admise parţial, stabilind că suma de 20000 lei, în cazul de faţă, poate fi considerată drept o compensaţie echitabilă suficientă pentru sentimentele de angoasă şi frustrare aduse ultimului în circumstanţele descrise mai sus şi care ar corespunde caracterului şi gravităţii suferinţelor psihice suportate de el.

Astfel fiind, instanţa de recurs reţine drept greşită soluţia instanţelor de judecată cu privire la neadmiterea capătului de cerere privind încasarea din contul bugetului de stat a sumei prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată, deoarece la caz se evidenţiază temeinicia motivelor ce îi acordă lui Sergiu Şochichiu posibilitatea de a-şi valorifica drepturile sale la acţiune în temeiul prevăzut de prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998. În conformitate cu art. 96 CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Cu referire la prevederile normei enunţate, instanţa de recurs reţine ca neîntemeiat argumentul recurentului cu referire la faptul că instanţele de judecată 17 neîntemeiat au respins încasarea integrală a cheltuielilor de judecată suportate de el la examinarea prezentei cauze în mărime de 5000 lei, or în virtutea competenţei instanţei de judecată de a mări sau micşora onorariile avocaţilor, se constată că suma de 3000 lei încasată în beneficiul lui Sergiu Şochichiu s-ar egala cu cheltuieli necesare şi rezonabile pentru acordarea asistenţei juridice în prezentul litigiu în raport cu complicitatea cauzei.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către instanţele de judecată şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă unele normele de drept material au fost interpretate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM, de a admite recursul lui Sergiu Şochichiu şi de a casa parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi anume în partea prin care s-a respins integral cerinţa lui Sergiu Şochichiu împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti şi de a emite o nouă hotărâre în partea dată prin care a admite parţial cerinţa dată cu încasarea de la Ministerul Justiţiei al RM în beneficiul lui Serghei Şochichiu a sumei de 20000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest cerinţa dată a respinge.

Şi tot în rest se menţin decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Se admite recursul declarat de Sergiu Şochichiu. Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 22 aprilie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Şochichiu împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului de a nu fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, prevăzut de art. 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, repararea prejudiciului moral pentru violarea dreptului prevăzut de art. 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, constatarea încălcării dreptului la libertate şi siguranţă, prevăzut de paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, repararea prejudiciului moral pentru violarea dreptului prevăzut de paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, repararea prejudiciului moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală şi acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată, în partea prin care a fost respinsă cerinţa lui Sergiu Şochichiu cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală,

ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată şi în această parte se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite parţial cerinţa lui Sergiu Şochichiu împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la încasarea din contul bugetului de stat a sumei de 18 150000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată. Se încasează din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, în beneficiul lui Sergiu Şochichiu cu titlu de prejudiciu moral cauzat suma de 20000 (douăzeci mii) lei. În rest cerinţa dată se respinge. În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 22 aprilie 2014, se menţin. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu 19