2ra-672/15 — Repararea prejudiciului moral rezultat al încălcării dreptului la executare a hotărîrii judecătorești

prima instanță: V. Boico dosarul nr.2ra-672/15 instanţa de apel:N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu DECIZIE 03 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva, Ion Druţă, Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd recursurile declarate de Burduniuc Pavel şi Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Burduniuc Pavel împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral ca rezultat al încălcării dreptului la executarea hotărârii judecătoreşti în termen rezonabil, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 04 decembrie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de Burduniuc Pavel şi Ministerul Justiției al Republicii Moldova și menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 08 mai 2014 c o n s t a t ă : La 20 ianuarie 2014 Burduniuc Pavel a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienţi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, Consiliul municipal Chişinău, executorul judecătoresc Ungureanu Oleg cu privire la repararea prejudiciului moral ca rezultat al încălcării dreptului la executarea hotărârii judecătoreşti în termen rezonabil. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, este veteran de război, participant la luptele pentru Apărarea Independenţei şi Integrităţii teritoriale ale Republicii Moldova. Consideră că în conformitate cu art.35 a Legii cu privire la poliţie nr.416 din 18 decembrie 1990, cu toate modificările ulterioare, colaboratorilor poliţiei urma să le fie acordat spaţiu locativ sub formă de apartament sau casă separată conform normelor stabilite de legislaţie.

Deoarece acesta nu a fost asigurat cu spaţiu locativ de către autorităţile publice locale conform legislaţiei în vigoare, a fost nevoit de a sesiza instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată. Astfel, la 27 decembrie 2010 a depus la Curtea de Apel Chişinău o acţiune împotriva Consiliului municipal Chişinău, prin care a solicitat să fie recunoscut ilegal refuzul şi obligarea Consiliului municipal Chişinău de a emite actul administrativ, decizia de repartizare a spaţiului locativ din fondul municipal în corespundere cu legislaţia locativă în vigoare.

1 Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2011, acţiunea lui Burduniuc Pavel a fost respinsă, însă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2012 a fost admis recursul declarat de Burduniuc Pavel, casată hotărârea primei instanţe din 22 noiembrie 2011 şi pronunţată o nouă hotărîre de admitere a pretenţiilor invocate, fiind astfel obligat Consiliul municipal Chişinău de a-1 asigura pe Burduniuc Pavel împreună cu membrii familiei sale cu spaţiu locativ conform normelor stabilite şi conform succesiunii rândului stabilit, or decizia dată a rămas irevocabilă şi executorie de la pronunţare.

Precizează reclamantul că după intrarea în vigoare a hotărîrii judecătoreşti din 25 aprilie 2012, s-a adresat cu o cerere către executorul judecătoresc Oleg Ungureanu, prin care a cerut executarea silită a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2012. Conform încheierii executorului judecătoresc nr. 026-309/12 din 13 septembrie 2012, a fost intentată procedura de executare silită a hotărîrii judecătoreşti şi a fost obligat Consiliul municipal Chişinău de a-l asigura pe reclamant cu spaţiu locativ. Conform răspunsurilor parvenite de la Primăria mun. Chişinău în adresa executorului judecătoresc Oleg Ungureanu, s-a comunicat că la moment este imposibilă executarea hotărârii judecătoreşti din cauza lipsei spaţiului locativ liber în mun.

Chişinău. Invocă ilegalitatea răspunsurilor date, deoarece conform practicii CEDO, o autoritate de stat nu poate invoca lipsa fondurilor şi a spaţiului locativ alternativ ori altfel de motive ca scuză pentru neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti. Or, neexecutarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2012, care este una irevocabilă şi executorie de la data pronunţării acesteia, constituie o ingerinţă în dreptul său la respectarea bunurilor sale, conform art. 1 Protocolul 1 al Convenţiei. Conform recomandărilor Curţii Europeane, unul din scopurile procedurii hotărîrilor pilot este acordarea cea mai rapidă posibilă a redresării la nivel naţional unui larg număr de persoane care sunt vizate de problema structurală identificată în hotărîrea pilot.

Astfel, Curtea va amîna procedurile în toate cererile pe care le va primi după pronunţarea prezentei hotărîri, în care reclamanţii se vor plînge exclusiv pentru neexecutare şi/sau executarea tardivă a hotărîrilor judecătoreşti privind alocarea locuinţelor sociale. Astfel, în termen de 1 an de la data cînd prezenta hotărîre va deveni definitivă, Guvernul trebuie să acorde a readresare adecvată şi suficientă tuturor victimelor neexecutării sau executării tardive a hotărîrilor privind acordarea locuinţelor sociale. Cu toate acestea, Consiliul mun. Chişinău a ignorat termenul recomandat de Curte de 6 luni (de la data cînd hotărîrea pilot pe cauza Olaru ş.a. contra Republicii Moldova va deveni definitivă) şi nu a introdus vreun remediu privind asigurarea victimei, în persoana reclamantului, cu spaţiu locativ.

În circumstanţele date, Burduniuc Pavel de mai bine de 1,5 ani nu-şi poate realiza pe deplin dreptul de proprietate ce-i este garantat şi prin Convenţie. Cere reclamantul constatarea faptului de încălcare a dreptului lui la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti din 25 aprilie 2012 şi violarea drepturilor prevăzute de art.6 şi art. 13 CEDO şi art. 1 al Protocolului 1 Adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale de către statul Republica Moldova, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova în beneficiul său a sumei de 100000 lei cu titlu de 2 prejudiciu moral pentru neexecutarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2012, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 08 mai 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind constatat faptul încălcării dreptului lui Burduniuc Pavel la executarea în termen rezonabil a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2012, prin care a fost obligat Consiliul municipal Chişinău de a-1 asigura împreună cu membrii familiei sale cu spaţiu locativ conform normelor prevăzute de lege, precum şi dispusă încasarea din contul statului în beneficiul lui Burduniuc Pavel suma de 50 000 lei cu titlul de prejudiciu moral cauzat în urma încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2014, au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Burduniuc Pavel, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 08 mai 2014. Invocînd ilegalitatea acestei hotărâri la 04 februarie 2015, Burduniuc Pavel a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea parţială a hotărîrilor judecătoreşti în partea încasării prejudiciului moral, cu emiterea unei noi hotărîri în partea dată, de admitere integrală a acestui capăt de cerere. În motivarea recursului a indicat că, deşi instanţele au constatat faptul că hotărîrea judecătorească din 25 aprilie 2012 nu a fost executată de mai bine de 2 ani, a diminuat esenţial cuantumul prejudiciului moral, contrar probelor prezentate de recurent ce ar confirma suferinţele psihice şi fizice cauzate lui şi membrilor familiei.

La data de 10 martie 2015 Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii sau modificarea hotărîrilor, cu diminuarea sumei prejudiciului moral. În motivarea recursului a indicat că, hotărîrile judecătoreşti sunt neîntemeiate, deoarece derivă parțial din aprecierea eronată a normelor de drept material aplicabile la caz și contravine prevederilor art. art. 239, 373 al. (1) CPC. Or, instanţele nu au ţinut cont de faptul că în anumite situaţii acordarea de satisfacţii morale nu constituie o regulă, iar în materia drepturilor omului o recunoaştere oficială şi publică a violării constituie prin sine o satisfacţie, acest fapt fiind prevăzut expres şi în art. 5 al.

(2) a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Instanţele au admis constatarea încălcării dreptului la executarea unei hotărîri judecătoreşti a cărei executare debitorul nu o neagă, ci o amînă din motive temeinice. Ba mai mult, norma de drept în baza căreia a fost adoptată decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2012, prevede acordarea spaţiului locativ cu titlu de posesie şi folosinţă, dar nu şi dispoziţie, iar intervalul de acţiune a dreptului de a dobîndi o locuinţă în posesie este direct proporţională cu durata de timp în care persoana îşi desfăşoară activitatea în cadrul MAI. În cazul dat, susţine că părţile sunt în prezenţa unei întîrzieri de executare a hotărîrii judecătoreşti, dar nu şi neexecutarea acesteia.

Suma prejudiciului moral cerută de Burduniuc Pavel de 100000 lei, dar şi acordată de instanţe de 50000 lei, este una exagerată în coraport cu practica CEDO, care expres indică că întîrzierea în executarea unei hotărîri judecătoreşti poate fi justificată în anumite circumstanţe. 3 La fel a indicat că prejudiciul moral se apreciază individual în fiecare caz aparte, excluzîndu-se pretenţiile excesive şi vădit exagerate. Intimatul invocă că hotărîrea judecătorească nu a fost executată pe o perioadă de 2 ani, în legătură cu ce instanţele au dispus repararea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei, fără însă a lua în consideraţie faptul că pe cazuri analogice, unde hotărîrile judecătoreşti nu au fost executate de mai bine de 4 sau 7 ani, suma despăgubirilor morale a fost mult mai mică.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 04 decembrie 2014 a fost expediată în adresa părţilor (f.d.139) şi recepţionată de Burduniuc Pavel la 26 ianuarie 2015, iar de Ministerul Justiţiei la 14 ianuarie 2015 (f.d. 141,142). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la 04 februarie 2015 şi, respectiv, la 10 martie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursurilor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. La caz este constatat că, prin decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2012, a fost obligat Consiliul municipal Chişinău de a-1 asigura pe Burduniuc Pavel împreună cu membrii familiei sale cu spaţiu locativ conform normelor stabilite şi conform succesiunii rândului stabilit.

Făcând uz de noul remediu intern în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, Burduniuc Pavel prin acţiunea formulată solicită încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2012 și a cheltuielilor de judecată. Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la concluzia temeiniciei parțiale a cerințelor lui Burduniuc Pavel, reţinînd că autoritățile publice nu întreprind măsurile necesare în vederea executării deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2012 de mai bine de 2 ani, în legătură cu ce a dispus încasarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei, sumă care, în opinia instanţei, este una necesară, rezonabilă şi conformă practicii Curţii Europene.

Instanţa de apel, la rîndul său, a constatat temeinicia hotărîrii primei instanţe. Instanţa de recurs consideră pripite şi eronate concluziile instanţelor din considerentele ce urmează. 4 Astfel, din conţinutul certificatului de concediu medical anexat de Burduniuc Pavel nemijlocit la materialele cauzei (f.d. 45), rezultă că acesta este angajat la SRL „Construct” în calitate de şofer.

Prin acţiunea înaintată însă, Burduniuc Pavel pretinde la repararea prejudiciului cauzat ca rezultat al neexecutării hotărîrii judecătoreşti irevocabile de asigurare a lui şi membrilor familiei acestuia cu spaţiu locativ în conformitate cu art. 35 din Legea cu privire la Poliție nr. 416 din 18 decembrie 1990. La caz însă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului nr. 28355/08, Păduraru Grigore contra Republicii Moldova, unde Curtea a notat că deşi instanţele judecătoreşti naţionale au atribuit reclamantului, în calitatea sa de procuror şi pentru perioada mandatului său, o locuinţă de serviciu, după pronunţarea hotărîrii irevocabile acesta a demisionat din funcţia de procuror.

Or, din conţinutul hotărîrii de acordare a spaţiului locativ, nu rezultă obligaţia autorităţilor administrative de a-i acorda reclamantului o locuinţă după demisionarea lui, din care motive Curtea a considerat că de la data demisiei statul nu mai era obligat de a-i acorda reclamantului o locuinţă socială. În vederea examinării juste a pretenţiilor ce decurg din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, pe lîngă respectarea strictă a cadrului procedural impus de dispoziţiile CPC şi a legii menţionate, este necesară şi cunoaşterea, în special de către instanţele judecătoreşti, a jurisprudenţei constante CEDO, prin care s-au definitivat deja principii după care se examinează astfel de pretenţii.

În cumulul celor enunţate, Colegiul relevă că instanţele inferioare la adoptarea hotărîrilor de admitere în parte a pretenţiilor, urmau să verifice dacă Burduniuc Pavel este sau nu concediat din cadrul organelor afacerilor interne, în cazul în care prin decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2012 Consiliul municipal Chişinău a fost obligat de a-1 asigura pe reclamantul-recurent împreună cu membrii familiei sale cu spaţiu locativ conform art. 35 din Legea cu privire la Poliție nr. 416 din 18 decembrie 1990. În caz de constatare a încetării cu acesta a relaţiilor de muncă, instanţa urma să stabilească data şi motivele eliberării lui Burduniuc Pavel din funcţie, precum şi dacă acestea ar putea sta la baza menţinerii dreptului reclamantului-recurent la acordarea locuinţei sociale în condiţiile legii.

Ba mai mult, deşi Burduniuc Pavel face referire la decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 2012, prin care a fost obligată autoritatea publică locală de a-l asigura cu spaţiu locativ, aceasta lipseşte la materialele cauzei. Or, circumstanţele enunţate sunt relevante pentru adoptarea unei hotărîri corecte pe marginea cazului dat. Avînd în vedere că argumentele descrise mai sus nu au fost verificate de instanţele judecătoreşti, cele menţionate impun casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 04 decembrie 2014, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. Or, instanţa de recurs poate restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a fost constatată încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit.d) şi f) CPC.

La judecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o decizie întemeiată şi legală. 5 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admit recursurile declarate de către Burduniuc Pavel şi Ministerul Justiției al Republicii Moldova. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 04 decembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Burduniuc Pavel împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral ca rezultat al încălcării dreptului la executarea hotărârii judecătoreşti în termen rezonabil, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva Ion Druţă Dumitru Mardari Galina Stratulat 6