2ra-989/15 — Declararea nul a contractului de vînzare-cumpărare a bunului imobil şi a actelor subsecvente acestuia

dosarul nr. 2ra-989/15 prima instanţă: S. Gîrbu instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 30 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Maria Beşliu (succesorul lui Vasile Beşliu) şi Societatea cu Răspundere Limitată „Alfa-Agil”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vasile Beşliu, intervenienţi principali Societatea cu Răspundere Limitată „Alfa-Agil”, Societatea cu Răspundere Limitată „Novelty”, Societatea cu Răspundere Limitată Tipografia „Tipopres” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Danialem Impex” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Proalfa Service” şi Valeriu Moscalu cu privire la declararea nulă a contractului de vânzare- cumpărare a bunului imobil şi a actelor subsecvente acestuia, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014, prin care apelurile declarate de Maria Beşliu (succesorul lui Vasile Beşliu) şi Societatea cu Răspundere Limitată „Alfa-Agil” au fost respinse şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 03 martie 2014 şi hotărîrea suplimentară din 14 mai 2014, c o n s t a t ă: La data de 06 aprilie 2011, Vasile Beşliu şi intervenienţii principali SRL „Alfa Agil”, SRL „Novelty”, SRL „Tipografia TipoPres” şi SRL „Danialem Impex” au depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Proalfa Service” şi Valeriu Moscalu, solicitând declararea nulităţii actelor juridice şi obligarea la restituirea reţelelor inginereşti. În motivarea acţiunii au indicat că Vasile Beşliu, fiind acţionar al SA „Alfa”, din anunţul publicat în Monitorul Oficial nr. 123-125 din 16.09.2005, a cunoscut că SA „Alfa” a fost lichidată şi radiată din Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor, în temeiul art. 154 al Legii insolvabilităţii din 1 motivul lipsei masei debitoare.

Ulterior, în luna noiembrie 2010 a aflat că de către administratorul procedurii de reorganizare Valeriu Moscalu a fost înstrăinată toată masa debitoare a SA „Alfa”, iar o bună parte din aceasta şi-a înstrăinat-o sie însuşi, inclusiv şi fără să achite suma. Reţelele în cauză alimentează cu surse energetice toate blocurile din teritoriu. A aflat că în Registrul bunurilor imobile proprietar al spaţiilor imobile cu suprafaţa de 9690,8 m.p. (trei etaje din blocul „C”, încăperea staţiei telefonice ş.a.) este SA „Alfa” în proces de reorganizare. Făcînd cunoştinţă cu dosarul de insolvabilitate a SA „Alfa” şi analizînd actele primite din dosarul de lichidare al acestei întreprinderi, a constatat că pînă la încheierea contractului de vînzare- cumpărare din 29.10.2001, nu a fost cerut acordul creditorilor pentru realizarea bunurilor litigioase, iar transformatoarele indicate nici nu au fost vîndute, însă sunt exploatate de către pîrît.

Mai invocă reclamantul că, nu a fost stabilită procedura de realizare şi preţul iniţial şi doar în procesul-verbal al adunării creditorilor nr. 29 din 26.12.2001 se raportează despre comercializarea a unor imobile, făcîndu-se trimitere şi la contractul litigios, fără a fi indicat obiectul contractului, astfel, constată nerespectarea normelor legale ce ţin de vînzarea obligatorie prin licitaţie cu efectuarea evaluării Din informaţia parvenită din Arhiva Ministerului Economiei s-a dedus că, bunurile în litigiu au fost transmise în gestiune economică SA „Alfa” şi nicidecum în proprietate, prin urmare, consideră că a fost vîndut un bun al statului. Chiar şi preţul de bilanţ al acestor reţele a fost mai mare decît cel cu care au fost vîndute.

Vînzarea-cumpărarea tuturor reţelelor inginereşti s-a efectuat în perioada procedurii de reorganizare, cînd exista un Plan aprobat de creditori şi instanţa de judecată, şireţele respective conform prevederilor acelui Plan, urmau să fie menţinute pentru a deservi Parcul Industrial cu acordarea serviciilor de aprovizionare cu energie electrică, apă şi canalizare, gaz, telefonie fixă pentru deservirea tuturor întreprinderilor ce activau pe teritoriul SA „Alfa”. Însă, înstrăinarea ilegală a reţelelor inginereşti SA „Alfa” a făcut imposibilă reorganizarea societăţii şi a adus la lichidarea întreprinderii. Reţelele inginereşti au fost înstrăinate SRL „Proalfa Service”, unde în calitate de vînzător a semnat administratorul insolvabilităţii Valeriu Moscalu, avînd desemnate în organele de conducere angajaţii SA „Alfa”.

La fel, vînzătorul, în persoana lui Valeriu Moscalu, a admis achitarea în rate, fiind posibil de acumulat banii din prestarea serviciilor pe baza acestor bunuri, astfel denotîndu-se scopul lui Valeriu Moscalu de a lichida SA „Alfa” şi nu a redresa întreprinderea. Totodată, în factura de expediţie care a fost prezentată ca dovadă de executare a tranzacţiei, nu sunt indicate bunurile precizate în contract, dar alte bunuri, suma de 1349999 lei fiind indicată greşit, în realitate fiind suma de 1054980,80 lei, ce constituie cu 295019,10 lei mai puţin decît în contract, însă suplimentar la bunurile indicate în contract mai sunt şi alte bunuri, cum ar fi: reţelele de cabluri (nefiind clare care anume), transformator de sudat, aparat de sudat VD-3060, maşină de frezat, fus 22, strung de model TUM 350, 2 transformator de sudat combinat şi un alt aparat de sudat.

La fel, în Actul de primire-predare sunt indicate şi alte bunuri, decît cele din factura de expediţie şi din contractul de vînzare-cumpărare. Susţine reclamantul că, reţelele inginereşti ar fi trebuit transmise noilor proprietari a bunurilor imobile procurate de la SA „Alfa”. Cu atît mai mult cu cît, administratorul insolvabilităţii ar fi trebuit să înainteze propuneri noilor proprietari a imobililor ca în mod preferenţial să procure reţelele, dar pîrîtul şi le-a vîndut practic sie însuşi, fapt prin ce demonstrează interesul pe care l-a avut personal Valeriu Moscalu.

În acelaşi timp, menţionează că, potrivit informaţiei de la Camera Înregistrării de Stat, la momentul înregistrării SRL „Proalfa Service”, în calitate de fondatori sînt persoanele subordonate, care concomitent activau şi la SA „Alfa” în proces de reorganizare, şi anume: Stela Plămădeală - contabil - şef, Tatiana Leon - contabil, Ilie Lifciu - director tehnic ş.a., care urmau să introducă suma respectivă (avînd un salariu de aproximativ 2000 lei) şi au achitat doar 5400 lei, fapt ce dovedeşte neachitarea de către SRL „Proalfa Service” a sumei indicate în contract. Invocă Vasile Beşliu că la moment Valeriu Moscalu este asociat cu cota de 99%, ocupînd funcţia de director. Solicită reclamantul Beşliu Vasile şi intervenienţii principali SRL „Alfa Agil”, SRL „Novelty”, SRL „Tipografia TipoPres”, SRL „Danialem Impex”: să fie declarat nul contractul de vînzare-cumpărare nr. 22 jur.

D/277 din 29.10.2001 încheiat între SA „Alfa” în procedura de reorganizare şi SRL „Proalfa Service”, inclusiv Actul de primire - predare şi factura de expediţie şi anexa de la această factură seria AP nr. 625006 din 03.12.2001; să fie obligată SRL „Proalfa Service” să-i restituie lui Vasile Beşliu, în calitate de acţionar, reţelele inginereşti înstrăinate în baza contractului de vînzare - cumpărare nominalizat. La 19 martie 2013, reclamantul Beşliu Vasile şi intervenienţii principali SRL „Alfa Agil”, SRL „Novelty”, SRL „Tipografia TipoPres”, SRL „Danialem Impex” şi-au concretizat cerinţele din acţiune, solicitînd şi declararea nulităţii pct. 3 din procesul - verbal nr. 29 din 26.12.2001 al adunării creditorilor SA „Alfa” în procedura de faliment, în partea ce ţine de aprobarea contractului de vînzare-cumpărare nr. 22 jur.

D/277 din 29.10.2001 încheiat între SA „Alfa” în procedura de reorganizare şi SRL „Proalfa Service”, precum şi să fie declarat nul Acordul adiţional încheiat între SA „Alfa” în procedura de reorganizare şi SRL „Proalfa Service” la 16.12.2002 privind modificarea contractului de vînzare-cumpărare nr. 22 jur. D/277 din 29.10.2001. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 03 martie 2014 au fost respinse cererile acţiunii lui Vasile Beşliu, intervenienţi principali FPC „Alfa-Agil” SRL, ÎPC „Novelty” SRL, ÎM Tipografia „Tipopres” SRL şi SRL „Danialem Impex”, împotriva SRL „Proalfa Service” şi Valeriu Moscalu cu privire la declararea nulă contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil nr.22 jur.

D din 29.10.2001, a actului de primire predare şi facturii seria AP nr.625006, obligarea SRL „Proalfa Service” la restituirea reclamantului reţelelor electrice, de 3 telecomunicaţii, apă şi canalizare, gaz natural. Prin hotărîrea suplimentară din 14 mai 2014 de la Vasile Beşliu în beneficiul SRL „Proalfa Service” s-au încasat cheltuielile de judecată în suma de 3000 lei. La data de 05 martie 2014, Vasile Beşliu, a depus cererile de apel împotriva hotărîrii primei instanţe, exprimând dezacordul său cu această. La data de 02 aprilie 2014, SRL „Alfa-Agil” a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014, a fost admisă cererea succesorului Maria Beşliu şi înlocuită partea în proces, apelantul Vasile Beşliu, decedat la 08 martie 2014, cu succesorul său în drepturi Maria Beşliu.

La data de 14 iulie 2014, apelanta Maria Beşliu şi apelantul SRL „Alfa- Agil” au formulat în comun o cerere de apel motivată, inclusiv întru înlăturarea neajunsurilor stabilite prin încheierile Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea integrală a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a cererii de chemare în judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014, apelurile declarate de Maria Beşliu (succesorul lui Vasile Beşliu) şi Societatea cu Răspundere Limitată „Alfa-Agil” au fost respinse şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 03 martie 2014 şi hotărîrea suplimentară din 14 mai 2014. La 22 ianuarie 2015, Maria Beşliu (succesorul lui Vasile Beşliu) şi Societatea cu Răspundere Limitată „Alfa-Agil” au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014, hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 03 martie 2014 şi hotărîrii suplimentară din 14 mai 2014, cu pronunţarea unei hotărîri noi de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurenţii nu sunt de acord cu raţionamentele primei instanţe şi a celei de apel precum : - că relaţia principal/accesoriu în privinţa reţelelor inginereşti nu poate fi reţinută în cazul de faţă, or acestea se aflau la balanţa SA „Alfa” în mod separat de bunurile imobile, erau înregistrate distinct, respectiv formau bunuri aparte.

în plus, n-a fost dovedită imposibilitatea recurenţilor de a se racorda la reţele inginereşti în mod separat, or este evidentă posibilitatea trasării noilor reţele şi racordării acestora, cu evitarea reţelelor ce formează obiectul contractului contestat ... funcţionalitatea imobilului putea fi asigurată şi după racordarea la alte reţele inginereşti; - că înscrisurile prezentate de intimaţi au confirmat cu certitudine că contractul din 29.10.2001 s-a încheiat cu respectarea condiţiilor legale, în sens că reţelele litigioase s-au expus mai întîi la licitaţii, însă deoarece nu s-au înregistrat participanţi, cu acordul adunării creditorilor s-au vîndut prin negocieri directe. Procesele-verbale ale adunării creditorilor s-au aprobat de instanţa de insolvabilitate, fapt care nu mai poate fi contestat.

- că în situaţia anulării contractului din 29.10.2001 va fi încălcat principiul 4 securităţii raporturilor juridice, or SA „Alfa” a fost lichidată în 2005 şi este deja imposibilă repunerea părţilor în situaţia anterioară. S-a invocat că reţelele inginereşti nu pot reveni în proprietatea comună a tuturor deţinătorilor de imobile din teritoriu fără ca între ultimii şi fosta SA „Alfa” să fi existat un act direct în acest sens. Astfel, ţinînd cont de circumstanţele obiective în care s-au încheiat actele juridice contestate în raport cu concluziile reţinute de instanţele inferioare, consideră recurenţii că nu doar superficial s-au cercetat materialele dosarului, dar în mod tendenţios şi imparţial s-au trecut sub tăcere mai multe aspecte cu rol determinant pentru justa soluţionare a pricinii.

Recurenţii remarcă faptul că iniţial toate imobilele amplasate în teritoriul din mun. Chişinău, str. Alba - Iulia 75, aparţineau fostei SA „Alfa”, în calitatea sa de complex industrial.

În corespundere cu normativele în construcţie pentru întreprinderile şi complexurile industriale, toate reţelele tehnico-edilitare destinate exploatării în condiţii optime a imobilelor din teritoriu au fost proiectate într-un sistem unitar şi astfel este de neconceput folosinţa ca încăpere/construcţie a unui imobil fără folosinţa instalaţiilor prin care se alimentează cu surse strategice - apă/canalizare, electricitate, telecomunicaţie, gaz etc. Astfel, instanţele inferioare în mod arbitrar au neglijat raportul indispensabil existent în complexul industrial „Alfa” între bunurile principale – construcţiile şi cele accesorii - reţelele inginereşti şi au adoptat soluţiile contrar art.136 CC (redacţia 1964). Ca urmare, se susţine, că aşa cum nici un contract de vînzare - cumpărare încheiat de recurenţi cu fosta SA „Alfa” n-a prevăzut excepţia de la regula generală, în sens că imobilele uzinei s-ar fi cumpărat fără accesoriile care, prin natura şi destinaţia lor, sunt indispensabile în exploatarea bunului principal, rezultă că odată cu vînzarea imobilelor încă în 1999 s-a transmis proprietatea şi asupra bunurilor accesorii litigioase - devenind deci proprietate comună forţată şi perpetuă pentru toţi care au cumpărat imobile în fosta uzină „Alfa”.

În acest sens recurenţii consideră că n-are nici o valoare faptul că accesoriile se aflau la balanţa uzinei . distinct de bunurile principale. Recurenţii mai invocă încălcări la procedura de vînzare a infrastructurii prin negocieri fără a se desfăşura licitaţiile publice. Se reţine că faptele stabilite de instanţa de judecată care gestiona procesul de faliment al SA „Alfa” sunt opozabile doar participanţilor implicaţi în acel proces. Recurenţii n-au fost antrenaţi în procesul de faliment al SA „Alfa” şi nu pot fi limitaţi prin hotărîrile adoptate de instanţa de insolvabilitate. Similar, referitor şi la argumentul despre legalitatea convenţiei litigioase prin prisma tuturor ordonanţelor emise de organele de urmărire penală, recurenţii consideră că instanţele inferioare au apreciat greşit efectele care decurg din legea penală cu cele care rezultă din legea civilă.

De altfel, din ordonanţele organelor de urmărire penală se atestă doar lipsa componenţei de infracţiune şi nicidecum nu poate fi reţinută lipsa abaterilor de la normele de drept civil. Aceasta ţine de competenţa exclusivă a instanţei în procedură civilă. 5 De asemenea se consideră ca ilegală şi inadmisibilă abordarea instanţelor inferioare privind restituţia bilaterală în cazul anulării contractului din 29.10.2001 dintre fosta SA „Alfa” şi „Proalfa Service” SRL. Legea nicidecum nu prevede drept cauză care să înlăture sancţiunea nulităţii unui act încheiat cu încălcarea condiţiilor de validitate imposibilitatea aducerii părţilor la poziţia iniţială. La caz, reţelele litigioase constituie bunuri accesorii fără de care este de neconceput folosirea adecvată a bunurilor principale - imobilele.

Conform principiul relativităţii efectelor contractului, nimeni nu poate fi obligat prin voinţa altei persoane, astfel că rezidenţii complexului industrial „Alfa”, în calitatea lor de coproprietari asupra reţelelor, nu pot fi lipsiţi de aceste bunuri strategice printr-un contract încheiat de o persoană (fosta SA „Alfa”) care nu era în drept să dispună în calitate de vînzător. De aceea, reţelele nu urmează să revină fostei SA „Alfa”, dar anume tuturor rezidenţilor din teritoriu, care în virtutea principiului accesoriul urmează principalul prevăzut de art.136 CC (redacţia 1964), au devenit proprietari de drept asupra reţelelor litigioase odată cu cumpărarea imobilelor. Din aceste şi alte considerente, recurenţii susţin că soluţiile instanţelor inferioare sunt ilegale şi neîntemeiate, violînd în mod grav dreptul de proprietate al recurenţilor, pentru ce trebuie casate integral şi pronunţată o nouă hotărîre privind admiterea acţiunii cu anularea actelor contestate.

La 24 aprilie 2015, SRL „Proalfa-Service” a depus referinţă asupra recursului declarat de Maria Beşliu (succesorul lui Vasile Beşliu) şi Societatea cu Răspundere Limitată „Alfa-Agil”, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. Examinînd cererea de recurs declarată de Maria Beşliu (succesorul lui Vasile Beşliu) şi Societatea cu Răspundere Limitată „Alfa-Agil”, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; 6 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 7 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Maria Beşliu (succesorul lui Vasile Beşliu) şi Societatea cu Răspundere Limitată „Alfa-Agil”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Maria Beşliu (succesorul lui Vasile Beşliu) şi Societatea cu Răspundere Limitată „Alfa-Agil”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 8