3ra-633/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Andronic dosarul nr. 3ra-633/15 instanţa de apel: N. Budăi, M. Moraru, I. Muruianu ÎNCHEIERE 29 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Coţiuba Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Coţiuba Valeriu împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de concediere, recalcularea mijloacelor de întreţinere şi a pensiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Coţiuba Valeriu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 septembrie 2014 c o n s t a t ă La 19 noiembrie12 Coţiuba Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de concediere, recalcularea mijloacelor de întreţinere şi a pensiei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, din luna noiembrie 1983 a activat în diferite posturi în cadrul MAI, iar la data de 24 octombrie 1997, conform ordinului MAI nr. 396 ef, a fost eliberat din serviciu, cu trecerea în retragere pe motiv de boală. Nefiind de acord cu acest ordin, la data de 03 octombrie 2012 s-a adresat către MAI cu cerere prealabilă.

Prin răspunsul din 15 octombrie 2012 MAI i-a refuzat în anularea ordinului din 24 octombrie 1997. Afirmă reclamantul că motiv pentru emiterea ordinului a fost certificatul de boală nr. 768 din 07 octombrie 1997, eliberat de comisia medico-militară, conform căruia a fost recunoscut inapt pentru serviciul militar din motive de sănătate, cu excluderea din evidenţa militară, însă la data de 14 octombrie 1997, după eliberarea certificatului de boală nr. 768, Consiliul de expertiză medicală a vitalităţii, verificînd circumstanţele expuse mai sus, a emis certificatul nr. 57993, prin care i-a fost stabilit gradul II de invaliditate pe motiv de boală, contractată în perioada satisfacerii serviciului militar în cadrul MAI şi i-a prescris continuarea activităţii în condiţii normale de muncă, dar cu excluderea factorilor toxici, confirmînd astfel posibilitatea continuării activităţii în cadrul MAI.

Consideră reclamantul că pîrîtul la emiterea ordinului dat a încălcat p. 10 din contractul încheiat cu pîrîtul la 01 septembrie 1993, nefiind întrunite condiţiile legale de eliberare din funcţie din organele MAI, precum şi art. 31 şi 31 din Legea nr. 821 din 24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor şi art. 34 din Legea cu privire la poliţie, conform căruia dînsul îşi păstrează dreptul la întreţinere cu mijloace băneşti pentru o perioadă de 10 ani. Solicită reclamantul anularea ordinului MAI nr. 396 din 24 octombrie 1997, obligarea MAI să efectueze recalculările respective şi să stabilească pensia conform legii. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 septembrie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind tardivă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Coţiuba Valeriu a depus apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de Coţiuba Valeriu şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Instanţa de apel, în temeiul art. 16, 17 Legea contenciosului administrativ, a considerat că Coţiuba Vaeriu s-a adresat tardiv cu cerere prealabilă către MAI privind anularea ordinului nr. 396 din 24 octombrie 1997, efectuarea recalculărilor mijloacelor de întreţinere din data de 01 iulie 2003. Astfel, cererea prealabilă a fost depusă către MAI la data de 03 octombrie 2012, adică peste 14 ani 11 luni, iar pîrîtul în mod expres a invocat tardivitatea acţiunii. Instanţa de apel a apreciat ca nefiind aplicabile speţei prevederile art. 116 CPC, din partea apelantului nefiind prezentate careva cereri privind repunerea în termen.

În mod special, instanţa de apel a respins ca fiind eronate afirmaţiile apelantului cu privire la faptul că actul contestat nu este supus termenului de prescripţie, or, acesta ar confunda caracterul individual al actului administrativ, cum este ordinul nr. 396 din 24 octombrie 1997, prezentîndu-l nejustificat ca fiind un act cu caracter normativ asupra căruia nu se răsfrînge termenul de prescripţie. Prin recursul depus la 13 martie 2015 Coţiuba Valeriu a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acţiunea. În motivarea recursului recurentul a invocat interpretarea eronată de către instanţe a Legii contenciosului administrativ.

Invocă că în sensul prevederilor art. 17 din Legea contenciosului administrativ, dînsul nu a omis termenul pentru contestarea ordinului. Or, extrasul din acest ordin i-a fost comunicat contra semnătură la data de 11 septembrie 2012, cererea prealabilă fiind depusă la data de 03 octombrie 2012. A recepţionat răspunsul la data de 22 octombrie 2012, iar la 2 data de 19 noiembrie 2012 s-a adresat cu acţiune în judecată. Astfel, atît cererea prealabilă, cît şi cererea de chemare în judecată au fostdepuse în termen. Mai invocă că ordinul de concediere nr. 396 ef din 24 octombrie 1997 nu este un act administrativ şi termenul de contestare urma a fi calculat conform prevederilor art. 355 Codul muncii care stipulează că cerere privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său.

Reiterat a menţionat că ordinul nr. 396 ef din 24 octombrie 1997 i-a fost adus la cunoştinţă la data de 11 septembrie 2012 şi respectiv, în opinia recurentului, în termen de 3 luni dispunea de dreptul de a contesta acest ordin. Consideră recurentul că a respectat termenul de înaintare a acţiunii şi o cerere privind repunerea în termen în temeiul prevederilor art. 116 CPC nu era necesară. Susţine recurentul că, fiind în prezenţa unui litigiu de muncă, instanţele de judecată nu au aplicat prevederile referitoare la încetarea raporturilor de muncă şi modalitatea de desfacere a contractului individual de muncă. Totodată, susţine că i-a fost încălcat dreptul la o satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti, împotriva actului ilegal contestat – ordinul MAI nr. 396 ef din 14 octombrie 1997. Or, instanţele judecătoreşti nu au judecat în principiu fondul cauzei, axîndu-se exclusiv pe termenul de înaintare a acţiunii.

La fel, menţionează că prin neelucidarea fondului cauzei, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. În acest sens, recurentul susţine că instanţa de fond şi de apel i-au îngrădit posibilitatea de a-şi expune esenţa cauzei sale, prin neaprecierea în fond a argumentelor invocate şi lăsarea fără examinare a temeiurilor privind anularea ordinului contestat. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Coţiuba Valeriu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar 3 argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Coţiuba Valeriu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Coţiuba Valeriu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 4