3ra-1649/14 — Încasarea penalităţii şi îndemnizaţiei

prima instanţă: A.Catană dosarul nr. 3ra-1649/14 instanţa de apel: L.Popova, M.Moraru, A.Panov ÎNCHEIERE 24 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Jaloba Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Jaloba Valeriu împotriva Ministerului Afacerilor Interne a RM cu privire la încasarea penalităţii pentru reţinerea restanţelor salariale, încasarea indemnizaţiei unice de concediere, suplimentului la salariu, prejudiciul material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Jaloba Valeriu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 02 aprilie 2014 c o n s t a t ă La 18 iunie 2013, Jaloba Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerul Afacerilor Interne a RM cu privire la încasarea penalităţii pentru reţinerea restanţelor salariale, încasarea indemnizaţiei unice de concediere, suplimentului la salariu, prejudiciul material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, s-a aflat în relaţii contractuale de muncă cu Ministerul Afacerilor Interne pînă la data de 21 martie 2013, cînd a fost exclus din listele efectivului conform ordinului nr. 187-ef din 18.03.2013, în legătură cu demisia.

Anterior, în conformitate cu hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 11 ianuarie 2012, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 aprilie 1012 s-a dispus anularea pct. 1 din ordinul MAI nr.426-ef din 28.09.2011 în privinţa lui Jaloba Valeriu cu repunerea în funcţia de şef al Secţiei securitate internă a Comisariatului General de poliţie din data de 28.09.2011 şi încasarea de la MAI a salariu de funcţie în mărime de 8 590 lei, cu executarea imediată a hotărîrii. De asemenea s-a hotărît încasarea de la MAI în folosul lui Jaloba Valeriu salariul pentru perioada lipsei forţate de la serviciu din perioada 28.09.2011- 11.01.2012 în sumă de 10304 lei, prejudiciul moral în sumă de 17 180 lei şi de 2 500 lei cheltuieli pentru asistenţă juridică.

Invocă reclamantul că, angajatorul urma să execute imediat hotărîrea instanţei de judecată privitor la repunerea în funcţie şi achitarea unui salariu de funcţie în mărime de 8 590 lei. În acelaşi timp urma să execute şi celelalte prevederi ale hotărîrii judecătoreşti, în termenul prevăzut de legislaţie. Însă, acesta nu s-a conformat hotărîrii instanţei de judecată şi nu a executat prevederile hotărîrii judecătoreşti, lipsindu-1 de posibilitatea de a beneficia de salariu adjudecat, de a primi salariul lunar în modul şi timpul prevăzut de normele Codului Muncii, prin care acţiuni i-a cauzat un prejudiciu material şi moral. Indică reclamantul, că doar la 04 iulie 2012, angajatorul a emis ordinul cu privire la repunerea lui în funcţie, mai apoi, peste o zi a emis un alt ordin cu privire la concedierea lui repetată, care de asemenea a fost anulat de către instanţa de judecată, hotărîrea fiind irevocabilă.

Totodată, achitarea salariului angajatorul a efectuat-o doar după 05 septembrie 2012, reţinînd nejustificat plăţile salariale.

Aplicînd prevederile art.330 Codul Muncii, angajatorul urmează să-i compenseze pierderile pentru neachitarea la timp a salariului în mărime de 8 590 lei, (începînd cu data de pînă la 05 septembrie 2012, pentru 235 zile, ce constituie suma de 2 018,65 lei; pentru neachitarea la timp a salariului în sumă de 20 304 lei pentru perioada 28.09.2012-11.01.2012, începînd cu data de 18.01.2012 pînă la 05 septembrie 2012, pentru 228 zile, ce constituie suma de 4 629,30 lei; pentru neachitarea la timp a salariului în sumă de 2 489,50 lei pentru perioada 12.01.2012- 31.01.2012, pînă la 05 septembrie 2012, începînd cu data de 05 februarie 2012, pentru 211 zile, ce constituie suma de 522,70 lei; pentru neachitarea la timp a salariului în sumă de 6 787,80 lei pentru luna februarie 2012 pîna la 05 septembrie 2012, pentru 182 zile ce constituie suma de 1 235,37 lei; pentru neachitarea la timp a salariului pentru luna martie2012 în sumă de 6 787,80 lei, începînd cu 05 aprilie pînă la 05 septembrie 2012, pentru 152 zile, ce constituie suma de 1 031,74 lei; pentru neachitarea la timp a salariului pentru luna aprilie 2012 în sumă de 6 787,80 lei, începînd cu 05 mai pînă la 05 septembrie 2012, pentru 121 zile, ce constituie suma de 8 28,11 lei; pentru neachitarea la timp a salariului pentru luna mai 2012 în sumă de 6 787,80 lei, începînd cu data de 05 iunie pînă la 05 septembrie 2012,

pentru 90 de zile, ce constituie suma de 610,90 lei; pentru neachitarea la timp a salariului pentru luna iunie 2012, începînd cu 05 iulie pînă la data de 05 septembrie 2012, pentru 60 zile, ce constituie suma de 407, 26 lei. Mai indică reclamantul, că restabilindu-1 la 15 ianuarie 2013 în funcţie, conform hotărîrii judecătoreşti care urma să fie executată la 13 noiembrie 2012, angajatorul era obligat să-i calculeze integral salariul pentru ulterioara perioadă de activitate, inclusiv pentru lucrul operativ în mărime de 50% din salariul funcţiei, însă acest lucru nu l-a făcut, achitîndu-i doar pentru perioada de pînă la 13 noiembrie 2012, conform hotărîrii judecătoreşti. Conform certificatului despre întreţinerea bănească, eliberat de Comisariatul General de Poliţie mun.

Chişinău, începînd cu data de 14 noiembrie 2012 nu i-a fost calculat adaosul la salariu pentru lucrul operativ pînă la data concedierii şi anume sumele: pentru 14 - 30 noiembrie 2012 în sumă de 371,82 lei; pentru luna decembrie 2012 în sumă de 656 lei; pentru luna ianuarie 2013 în sumă de 656 lei; pentru luna februarie 2013 în sumă de 656 lei; pentru luna martie 2013 (pînă la data de 21.03) în sumă de 459,2 lei, iar în total suma constituind 2 799,02 lei, care nu a fost inclusă în sporurile la salarii supuse achitării în decursul unui an înainte de eliberare. Ca urmare, a fost incorect calculată indemnizaţia unică de concediere, deoarece ca bază de calcul a fost luată suma salariului ultimei luni de activitate de 6 427,2 lei, fară a fi luată în calcul suma pentru lucrul operativ, salariul ultimii luni de activitate urmînd să constituie suma de 7 083,32 lei.

Astfel, indemnizaţia unică de concediere urma să constituie suma de 70 833,20 lei, nefiindu-i achitată suma de 6 561,20 lei şi suma de 4 434,80 lei ce reprezintă ajutor material. În conformitate cu art. 332 Codului Muncii, la data de 03.06.2013 reclamantul a expediat în adresa pîrîtului o cerere prin care a solicitat repararea prejudiciului cauzat de către angajator, care a fost lăsat fară răspuns.

În temeiul art. 355 Codului Muncii, solicită reclamantul încasarea de la pîrîtul Ministerul Afacerilor Interne a prejudiciului cauzat în mărime de 2 018,65 lei pentru reţinerea achitării salariului în mărime de 8 590 lei, conform hotărîrii judecătoreşti; suma de 4 629,30 lei pentru neachitarea la timp a salariului în mărime de 20 304 lei, conform hotărîrii judecătoreşti; suma de 522,70 lei pentru neachitarea la timp a salariului pentru luna ianuarie 2012; suma de 1 235,37 lei pentru neachitarea la timp a salariului pentru luna februarie 2012; suma de 1 031,74 lei pentru neachitarea la timp a salariului pentru luna martie 2012; suma de 828,11 lei pentru neachitaea la timp a salariului pentru luna aprilie 2012; suma de 610,90 lei pentru neachitarea la timp a salariului pentru luna mai 2012; suma de 407,26 lei pentru neachitarea la timp a salariului pentru luna iunie 2012; suma de 2 799,02 lei ce constituie suma salariului ce urma să-i fie achitată pentru lucru cu agentura; suma de 6 561,20 lei ce constituie suma neachitată a indemnizaţiei unice de concediere; suma de 4 434,80 lei ce constituie suma ajutorului material pentru anul de activitate 2012, ratat din vina angajatorului şi suma de 5 000 lei ce constituie prejudiciul moral, iar în total suma de 30 079,05 lei.

Prin cererea de concretizare a pretenţiilor, reclamantul şi-a micşorat cuantumul pretenţiilor, solicitînd încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne a sumei de 28 835,18 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 02 aprilie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Jaloba Valeriu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 02 aprilie 2014. La 14 noiembrie 2014 Jaloba Valeriu a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a menţionat că decizia instanţei de apel este emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, nu au fost verificate toate circumstanţele şi rapoartele juridice invocate de către recurent, care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind apreciate incorect probele. A mai indicat recurentul Jaloba Valeriu că, instanţa de apel nu s-a expus pe fapta neachitării la timp al salariului, ce urma să-l primesc lunar după repunerea sa în funcţie de către instanţa de judecată. Ca urmare, prin expunerea instanţei de apel precum că, „drepturile salariale au fost achitate salariatului, iar vina angajatorului în situaţia dată lipseşte, luând în consideraţie faptul că pârâtul este o instituţie publică, finanţată din bugetul de stat”, instanţa a interpretat eronat legea.

Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Jaloba Valeriu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Jaloba Valeriu în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Jaloba Valeriu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Jaloba Valeriu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Maria Ghervas