2r-351/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: N. Mazur dosarul nr. 2r-351/15 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, A. Gavriliţa, L. Popova DECIZIE 29 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Valentin Neaga şi Ludmila Neaga, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acţiuni „Banca Comercială Română Chişinău” împotriva lui Valentin Neaga şi Leonid Struţu cu privire la încasarea datoriei şi la cererea reconvenţională a lui Leonid Struţu împotriva Societăţii pe acţiuni „Banca Comercială Română Chişinău”, intervenient accesoriu Valentin Neaga cu privire la rezilierea contractului de fidejusiune, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de către Valentin Neaga şi Ludmila Neaga, c o n s t a t ă: La 05 august 2013, SA „Banca Comercială Română Chişinău” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Valentin Neaga şi Leonid Struţu cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că conform contractului de credit nr. 1768 din 16 octombrie 2007, a acordat pârâtului Valentin Neaga un credit în mărime de 300000 lei, cu termen de rambursare pînă la 15 octombrie 2012 şi dobânda fluctuantă de 22% anual. Menţionează că în scopul asigurării creditului acordat, a fost încheiat cu Leonid Struţu contractul de fidejusiune nr. 1768 din 12 martie 2010, conform căruia ultimul răspunde în toate cazurile stabilite de prezentul contract pînă la suma maximă în mărime de 257621,34 lei. Susţine că pârâţii nu şi-au onorat obligaţiunile stabilite în contractul de credit enunţat, astfel, la situaţia de 25 iulie 2013, a acumulat datorii în mărime totală de 257891,38 lei, după cum urmează: sold credit – 166414,35 lei, dobânda – 90147,69 lei şi penalitate la dobândă – 1329,34 lei.

Afirmă că urmare a faptului neonorării obligaţiunilor conform contractului de credit enunţat, la 19 iulie 2013, SA „Banca Comercială Română Chişinău” a notificat pârâţii privind achitarea sumelor restante la credit, precum şi a sumelor aferente la credit, însă ultimii nu au reacţionat şi nu au achitat sumele pretinse de către reclamantă. Prin urmare, solicită încasarea în mod solidar de la pârâţi a datoriei în sumă de 257621,34 lei şi a taxei de stat în sumă de 7728,64 lei şi încasarea de la pârâtul Valentin Neaga a datoriei în sumă de 270,04 lei şi a taxei de stat în sumă de 8,09 lei. Ulterior, Leonid Struţu a depus o cerere reconvenţională împotriva SA „Banca Comercială Română Chişinău”, intervenient accesoriu Valentin Neaga cu privire la rezilierea contractului de fidejusiune.

În motivarea acţiunii reconvenţionale pârâtul a indicat că la 12 martie 2010, între el, Valentin Neaga şi SA „Banca Comercială Română Chişinău” a fost încheiat contractul de fidejusiune nr. 1768. Menţionează că conform art. 1166 din Codul civil, dacă în contract nu s-a stabilit termenul pentru fidejusiune, fidejusorul are dreptul, după expirarea a 3 ani de la constituirea fidejusiunii, să rezilieze contractul, cu un preaviz de 3 luni faţă de creditor. Reţine că în contractul de fidejusiune menţionat nu a fost determinat termenul şi în legătură cu acest fapt, el a înaintat băncii o notificare, prin care a solicitat rezilierea contractului de fidejusiune.

Mai menţionează că conform pct. 2.2 din contractul de fidejusiune enunţat, SA „Banca Comercială Română Chişinău” şi-a asumat obligaţia să-i prezinte o copie a contractului de credit; să-l notifice în scris despre neîndeplinirea de către Valentin Neaga a obligaţiunilor de rambursare a creditului, achitarea dobânzilor, penalităţilor şi a altor plăţi stabilite de contractul de credit; după îndeplinirea de către el a tuturor obligaţiunilor conform prezentului contract şi contractului de credit, să-i înmâneze actele, care confirmă creanţa faţă de Valentin Neaga şi să-i transmită drepturile, care asigură această creanţă. Susţine că SA „Banca Comercială Română Chişinău” şi Valentin Neaga au întreprins un şir de acţiuni pentru a împiedica executarea obligaţiilor contractuale de rambursare a creditului.

Afirmă că banca era obligată să întreprindă toate acţiunile necesare întru asigurarea condiţiilor de rambursare a creditului conform art. art. 25 şi 32 alin. (2) din Legea instituţiilor financiare. Invocă că el, în calitate de fidejusor, şi-a onorat obligaţiunile cu bună- credinţă şi nu doreşte ca drepturile sale să fie încălcate prin acţiuni de dol şi inducere în eroare. Mai invocă că la întocmirea contractului de fidejusiune enunţat, el a fost indus în eroare de către bancă şi, anume, nu i-a fost comunicat faptul că conform contractului de credit, debitori sunt Valentin Neaga şi Ludmila Neaga; nu i-au fost comunicate modalitatea de asigurare a gajului asupra bunului şi cauza nesolicitării trecerii în posesie a gajului după cum prevede pct. 6.4 din contractul de credit şi nu i-a fost comunicat faptul că la momentul încheierii contractului de fidejusiune, Valentin Neaga nu-şi onora obligaţiunile conform contractului de credit.

Menţionează că în cazul în care era corect informat de către bancă, el nu mai încheia contract de fidejusiune. Susţine că despre cele menţionate, el a aflat odată cu înaintarea de către bancă a cererii de chemare în judecată. Prin urmare, solicită rezilierea contractului de fidejusiune nr. 1768, încheiat între el, Valentin Neaga şi SA „Banca Comercială Română Chişinău” la 12 martie 2010. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 16 decembrie 2014 acţiunea iniţială a fost admisă, a fost încasată în mod solidar de la Valentin Neaga, Ludmila Neaga şi Leonid Struţu în beneficiul SA „Banca Comercială Română Chişinău” datoria în sumă de 257621,34 lei şi taxa de stat în sumă de 7728,64 lei, suma totală de 265349,98 lei şi a fost încasată de la Valentin Neaga în beneficiul SA „Banca Comercială Română Chişinău” datoria în sumă de 270,04 lei şi taxa de stat în sumă de 08,09 lei, suma totală de 278,13 lei.

Acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca neîntemeiată. La 31 decembrie 2014, Leonid Struţu a depus o cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii reconvenţionale. La 12 ianuarie 2015, Valentin Neaga şi Ludmila Neaga au depus o cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii iniţiale.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2015 nu a fost dat curs cererilor de apel depuse de către Leonid Struţu, Valentin Neaga şi Ludmila Neaga, fiindu-le acordat lui Leonid Struţu termen pentru achitarea taxei de stat în sumă de 75 lei şi prezentarea apelului motivat şi lui Valentin Neaga şi Ludmilei Neaga termen pentru achitarea taxei de stat în sumă de 5796 lei, pînă la prima şedinţă de judecată, care va avea loc la 25 martie 2015, ora 10.00. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015 a fost restituită cererea de apel depusă de către Valentin Neaga şi Ludmila Neaga. La 31 martie 2015, Valentin Neaga şi Ludmila Neaga au declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii în instanţa de apel pentru judecarea apelului.

Recurenţii Valentin Neaga şi Ludmila Neaga, în motivarea recursului, au indicat că nu sunt de acord cu încheierea instanţei de apel, deoarece ei au achitat taxa de stat la 23 martie 2015, adică în termenul stabilit de instanţă. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii în instanţa de apel pentru judecarea apelului în fond din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseue integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. După cum denotă actele cauzei, la 12 ianuarie 2015, Valentin Neaga şi Ludmila Neaga au declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 16 decembrie 2014, însă fără a achita taxa de stat la depunerea apelului în conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, care direct indică că cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.

Este cert şi faptul că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2015 nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către Valentin Neaga şi Ludmila Neaga şi le-a fost acordat un termen pentru achitarea taxei de stat în sumă de 5796 lei, pînă la prima şedinţă de judecată, care va avea loc la 25 martie 2015, fiindu-le explicat că în caz contrar, cererea de apel va fi restituită. În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC.

Prin urmare, instanţa de apel, prin încheierea din 25 martie 2015, a restituit cererea de apel depusă de către Valentin Neaga şi Ludmila Neaga pe motiv că în termenul stabilit, ultimii nu au lichidat neajunsul menţionat în încheierea instanţei de apel din 25 februarie 2015 şi, anume, nu au achitat taxa de stat pentru depunerea cererii de apel. Judecând pricina în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că încheierea instanţei de apel este ilegală.

Din materialele dosarului rezultă că recurenţii Valentin Neaga şi Ludmila Neaga au îndeplinit indicaţiile instanţei de apel din 25 februarie 2015 şi, anume, au achitat taxa de stat în sumă de 5796 lei, prezentând în acest sens copia de pe ordinul de încasare a numerarului nr. 100690536 din 23 martie 2015 (f. d. 199). Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral încheierea instanţei de apel şi de a restitui pricina în instanţa de apel pentru judecarea apelului în fond. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Valentin Neaga şi Ludmila Neaga.

Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acţiuni „Banca Comercială Română Chişinău” împotriva lui Valentin Neaga şi Leonid Struţu cu privire la încasarea datoriei şi la cererea reconvenţională a lui Leonid Struţu împotriva Societăţii pe acţiuni „Banca Comercială Română Chişinău”, intervenient accesoriu Valentin Neaga cu privire la rezilierea contractului de fidejusiune, cu restituirea pricinii la Curtea de Apel Chişinău pentru judecarea apelului în fond. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Ion Druţă Ion Corolevschi