2ra-2051/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: N. Mazur nr. 2ra-2051/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Leonid Struţu, reprezentat de avocatul Vladimir Covali şi Valentin Neaga şi Ludmila Neaga în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale Române Chişinău Societate pe Acţiuni împotriva lui Valentin Neaga, Ludmila Neaga şi Leonid Struţu cu privire la încasarea datoriei şi acţiunea reconvenţională a lui Leonid Struţu împotriva Băncii Comerciale Române Chişinău Societate pe Acţiuni cu privire la rezilierea contractului de fidejusiune împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015 prin care au fost respinse apelurile declarate de Valentin Neaga, Ludmila Neaga şi Leonid Struţu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 16 decembrie 2014, prin care a fost admisă acţiunea şi respinsă acţiunea reconvenţională constată: La 05 august 2015, BCR Chişinău SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valentin Neaga, Ludmila Neaga şi Leonid Struţu cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii a invocat că în conformitate cu contractul de credit nr. 1768 din 16 octombrie 2007, Banca a acordat un credit pârâtului Valentin Neaga în mărime de 300000 lei, cu termen de rambursare până 15 octombrie 2012 şi dobândă fluctuantă de 22% anuale. Susţine că în scopul asigurării creditului acordat, a fost încheiat contractul de fidejusiune nr. 1768 din 12 martie 2010, încheiat cu Leonid Struţu până la suma maximă în mărime de 257621,34 lei.

Afirmă că potrivit contractului de credit, Banca este în drept să aplice faţă de debitor o penalitate în mărime de 0.1% pe zi minim 10 lei din suma dobânzii neachitate, în cazul în care debitorul nu achită dobânda în termenul stabilit. 1 Menţionează că pârâţii Valentin Neaga şi Leonid Struţu nu şi-au onorat obligaţiunile stabilite în contractul de credit, astfel la situaţia din 25 iulie 2013 a acumulat datorii în mărime totală de 257891,38 lei, după cum urmează: sold credit 166414,35 lei, dobânda – 90147,69 lei, penalitate la dobândă – 1329,34 lei. Indică că având calitatea de creditor, la 19 iulie 2013, a notificat pârâții privind achitarea sumelor restante la credit, precum şi a sumelor aferente la credit, însă ultimii nu au reacţionat şi achitat sumele pretinse.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 572, 576, 1236, 1146, 1156 Cod civil, art. 3 Legea taxei de stat, art. 5, 6, 42, 80, 166, 168 CPC, Hotărârea Plenului CSJ nr. 5 din 04 februarie 2005 cu privire la practica soluţionării unor litigii ce rezultă din relaţiile de credit bancar. Solicită admiterea acţiunii, încasarea silită în mod solidar de la Valentin Neaga şi Leonid Struţu în beneficiul Băncii Comerciale Române Chişinău SA a datoriei în sumă de 257621,34 lei în limita plafonului menţionat în contractul de fidejusiune nr. 41768 din 12 martie 2010, iar restul datoriei în suma de 270,04 lei a încasa de la Valentin Neaga, încasarea în mod solidar de la Valentin şi Leonid Struţu taxei de stat în mărime de 7728,64 lei, iar restul taxei de stat în mărime de 8,09 lei de la Valentin Neaga.

Prin acţiunea reconvenţională împotriva BCR Chişinău SA, Leonid Struţu a solicitat declararea nulităţii contractului de fidejusiune. În motivarea acţiunii a invocat că la 12 martie 2010, a fost semnat contractul de fidejusiune, prin care Banca şi-a asumat obligaţia: să prezinte o copie a contractului de credit fidejusorului, să notifice fidejusorul despre neîndeplinirea de către debitor a obligaţiilor de rambursare a creditului, de achitare a dobânzilor şi altor plăţi, conform contractului credit, să înmâneze fidejusorului actele care confirmă creanţa împotriva debitorului, să transmită drepturile care asigură această creanţă, din momentul îndeplinirii de către fidejusor a tuturor obligaţiilor conform contractului de credit.

Susţine că pe parcurs, s-a constatat că Banca de comun cu debitorul au întreprins un şir de acţiuni pentru a împiedica executarea obligaţiilor contractuale de rambursare a creditului. Acţiuni care au fost petrecute prin tăinuire de la debitorul ipotecar. Menţionează că Banca era obligată să întreprindă toate acţiunile necesare în asigurarea condiţiilor de rambursare a creditului potrivit art. 25 Legea instituţiilor financiare, care statuează că administrarea instituţiilor financiare şi operaţiunile lor trebuie să fie efectuate în strictă conformitate cu principiile de administrare şi principiile contabile recunoscute, cu cerinţele legii şi ale actelor normative emise de Banca Naţională, iar art. 32 alin. (2 ) din aceiaşi lege, prevede că la acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanţii să dea dovadă de credibilitate în ceea ce priveşte rambursarea acestora la scadenţă.

In acest scop, băncile cer solicitanţilor garantarea creditelor în condiţiile te prin regulamentele lor de creditare. Afirmă că a solicitat administraţiei băncii să întreprindă toate măsurile de rigoare faţă de persoanele care subminează activitatea bancară să se ramburseze 2 creditul primit, iar obiectul contractului de fidejusiune să fie ridicat prin rezilierea contractului de fidejusiune din 24 decembrie 2008. Menţionează că prin răspunsul băncii din 25 septembrie 2013 nr. 1471 i-a fost încălcat dreptul prevăzut de lege în examinarea unei cereri, fapt care îi acordă dreptul enunţării rezilierii contractului de fidejusiune unilateral.

Remarcă că la întocmirea contractului de fidejusiune, fidejusorul a fost indus de către Bancă în eroare, deoarece nu i-a comunicat că debitorii, potrivit contractului de credit, sunt Valentin Nega şi Ludmila Neaga, nu i s-a comunicat cum se va asigura gajul asupra bunului şi de ce în cazul dat nu se trece în posesie a gajului aşa cum prevede pct. 6.4 din contractual de credit, care indică că în cazul când valoarea gajului realizat nu acoperă în întregime datoria, pe care împrumutatul urmează să o achite, Banca are dreptul să-şi satisfacă cerinţele din contul altor bunuri sau drepturi patrimoniale ale împrumutatului, nu i s-a comunicat că la momentul încheierii contractului de fidejusiune debitorul nu-şi onorat obligaţiunile potrivit clauzelor contractuale, iar în cazul în care era corect informat de către Bancă, dânsul nu încheie contractul de fidejusiune.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 25, 32 Legea instituţiilor financiare, art. 8, 9, 227, 513, 514, 668, art. 734-737, 1162 Cod civil, art. 172, 173, 186, 238-241 CPC. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 16 decembrie 2014 a fost admisă acţiunea, încasat de la Valentin Neaga, Ludmila Neaga şi Leonid Struţu, în mod solidar, în beneficiul Băncii Comerciale Române suma datoriei de 257621,34 lei şi taxa de stat achitată în mărime de 7728,64 lei, în sumă totală 265349,98 lei, încasat de la Valentin Neaga în beneficiul Băncii Comerciale Române suma datoriei de 270,04 lei şi restul taxei de stat de 08,09 lei, în sumă totală 278,13 lei. A fost respinsă cererea reconvențională a lui Leonid Struţu.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015 a fost restituită cererea de apel declarată de Valentin Neaga şi Ludmila Neaga. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 aprilie 2015 a fost admis recursul declarat de către Valentin Neaga şi Ludmila Neaga, casată integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015, cu restituirea pricinii la Curtea de Apel Chişinău pentru judecarea apelului în fond. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015 au fost respinse apelurile declarate de Valentin Neaga, Ludmila Neaga şi Leonid Struţu şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 22 iunie 2015, Leonid Struţu, reprezentat de avocatul Vladimir Covali a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei recurate, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii BCR Chişinău SA.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces. 3 Relatează că dânsul are calitatea de fidejusor în litigiul respectiv, iar soţia lui Natalia Galcovscaia nu a fost atrasă în proces de către instanţă de judecată. Or, potrivit art. 24 alin. (2) Codul familiei, stipulează că soţii răspund cu întreg patrimoniul lor pentru obligaţiile care au fost asumate în interesul familiei, fie şi numai de unul dintre ei, precum şi pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a săvârșirii de către ei a unei infracţiuni, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soţilor.

Invocă că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, ceea ce se echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei, iar decizia urmează a fi casată cu rejudecarea din nou a cauzei în apel. Menţionează că în cererea de apel a invocat că potrivit art. 488 Cod civil, creditorul gajist care intenţionează să-şi exercite dreptul de gaj trebuie să notifice acest lucru debitorului creanţei garantate şi, după caz, debitorului gajist şi terţului deţinător al bunului gajat. După notificare, creditorul gajist depune la registrul în care a fost înregistrat gajul un preaviz, la care anexează dovada notificării debitorului gajist. Preavizul trebuie să indice mărimea creanţei garantate, temeiul începerii urmăririi, dreptul pe care creditorul gajist intenţionează să-1 exercite, să conţină descrierea bunului gajat şi somaţia ca debitorul gajist să transmită.

în termenul acordat de creditorul gajist. bunul gajat. Preavizul se semnează de creditorul gajist. Termenul acordat de creditorul gajist pentru transmiterea bunului nu va fi mai mic de 10 zile pentru un bun mobil, de 20 de zile pentru un bun imobil şi de 10 zile pentru un bun luat în posesiune spre a fi administrat, începând cu data înregistrării preavizului. Iar potrivit art. 491 Cod civil, după ce a obţinut în posesiune bunul gajat, creditorul gajist este îndreptăţit, dacă a depus la registru un preaviz în modul prevăzut la art. 488 alin. (2), să procedeze la vânzarea, prin negocieri directe, prin tender sau prin licitaţie publică, a bunului gajat, fără nici o întârziere nejustificată, contra unui preţ comercial rezonabil şi în interesul major al debitorului gajist.

Remarcă că în cazul când valoarea gajului realizat nu acoperă datoria, pe care împrumutatul urmează să o achite, Banca are dreptul să-şi satisfacă cerinţele din contul altor bunuri sau drepturi patrimoniale ale împrumutatului. Susţine că părţile semnatare au convenit de comun că în cazul în care împrumutatul nu achită în termen şi volum deplin 2 rate consecutive din credit şi/sau dobânda aferentă pentru 2 luni de zile conform prevederilor stabilite de pct. 3.2 şi 4.3 din prezentul contract, termenul final de rambursare a creditului, dobânzilor şi a altor plăţi survine după 5 zile din data neachitării celei de-a doua rate. În acest caz, Banca urmează să satisfacă cerinţele din contul garanţiilor indicate în pct. 6.1 al prezentului contract, în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

Remarcă că pe parcursul examinării cauzei, s-a constatat că Banca de comun cu debitorul au întreprins un şir de acţiuni pentru a împiedica executarea obligaţiilor contractuale de rambursare a creditului, acţiuni care au fost petrecute prin tăinuire de la debitorul ipotecar: ignorarea prevederilor conţinute în pct. 6.1 b şi pct. 6.1 d din Contractul de împrumut, care prevede că asigurarea riscului financiar de neplata ratelor din credit şi a dobânzilor aferente la Compania de 4 Asigurare „Asterra Grup” SA, până la concurenta sumei de 317000 lei şi asigurarea CASCO a bunului gajat împotriva tuturor riscurilor, cu cesionarea poliţei de asigurare, în favoarea băncii, precum şi nerespectarea clauzei contractuale conţinute în pct. 11.5 din Contractul de împrumut, care indică că părţile semnatare au convenit de comun că în cazul în care împrumutatul nu achită în termen şi volum deplin 2 rate consecutive din credit şi sau dobânda aferentă pentru 2 luni de zile conform prevederilor stabilite de pct. 3.2 şi 4.3 din prezentul contract, termenul final de rambursare a creditului, dobânzilor şi a altor plăţi survine după 5 zile din data neachitării celei de-a doua rate.

În acest caz, Banca urmează să-si satisfacă cerinţele din contul garanţiilor indicate în pct. 6.1 al prezentului contract, în modul stabilit de legislaţia în vigoare. La momentul încheierii contractului de fidejusiune potrivit pct. 11.5, BCR urma să rezilieze contractul de împrumut şi să-şi satisfacă cerinţele din contul garanţiilor invocate în pct. 6.1 din contractul de împrumut. Remarcă că voinţa lui la semnarea actelor juridice menţionate a fost viciată prin inducerea în eroare de către Valentin Neaga şi BCR. Invocă prevederilor art. 1155 Cod civil, care statuează că obligaţia creditorului de a-l informa pe fidejusor apare chiar din momentul negocierii contractului de fidejusiune şi se menţine pe toată perioada de acţiune a acestuia.

Creditorul trebuie să furnizeze informaţiile despre conţinutul (drepturile şi obligaţiile corelative) raportului obligaţional, despre termenul şi condiţia în care a fost asumată obligaţia, modul de executare, periodicitatea executării obligaţiilor succesive etc. Dacă părţile raportului obligaţional operează modificări fără a-1 informa pe fidejusor pentru ca acesta să-şi dea acordul de a menţine garanţia, ultimul, în condiţiile prevăzute de art. 1167 alin. (2), poate invoca temeiul de stingere a fidejusiunii. Indică că în cazul în care dânsul era corect informat de către Bancă, nu ar fi încheiat contractul de fidejusiune.

Or, el nu cunoştea că deja la 04 martie 2008 sau cu doi ani înainte de încheierea contractului de fidejusiune, debitorul nu-şi onorat obligaţiunile, fapt constatat prin scrisorile - reclamaţie a băncii cu nr. 513 din 04 martie 2008, nr. 917 din 06 mai 2008, nr. 1578 din 12 august 2008, nr. l810 din 05 septembrie 2008, nr. 2128 din 03 octombrie 2008, nr. 2653 din 03 decembrie 2008, nr. 214 din 04 februarie 2009. Despre cele menţionate, a aflat odată cu cererea de chemare în judecată, conștientizând că, de fapt, contractual de fidejusiune în speţa dată nu este altceva decât substituirea contractului de împrumut prin inducerea în eroare a fidejusorului. Mai notează că banca l-a notificat doar odată la 19 iulie 2013, prin scrisoarea nr. 1094 ori cu jumătate de lună anterior depunerii acţiunii.

La 21 iulie 2015, Valentin Neaga şi Ludmila Neaga au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei recurate, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii BCR Chişinău SA. 5 În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că primirea creditului, gajului sau altui venit şi încasarea sumei datoriei formate în timpul căsătoriei, fiind proprietatea în devălmăşie a soţilor, prevede răspunderea solidară a soţilor şi este obligatorie atragerea soţului (soţiei) în calitate de copârât. Recurenţii fac referire la prevederile art. 2 alin. (2) din Codul familiei, art. 488, 481, 483 alin. (5) şi 668 din Codul civil.

Menţionează că obligaţiile se consideră executate în mod corespunzător, dacă sunt respectate toate condiţiile prevăzute în actul din care au luat naştere, precum ar fi cele privitoare la obiectul, subiectele, locul, timpul şi modul de executare. Este important de menţionat, că respectarea doar a unora din aceste condiţii nu este suficientă pentru a considera obligaţia executată în mod corespunzător. Condiţiile, cărora trebuie să corespundă executarea obligaţiilor sunt determinate de lege sau contract. Această cerinţă deşi nu este prevăzută în mod expres, rezultă din conţinutul art. 9 Cod civil, care obligă părţile să-şi execute obligaţiile, cu bună credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi bunele moravuri.

Indică că în cazul în care obligaţia îşi are izvorul din lege, este evident că executarea va fi considerată corespunzătoare, în ipoteza în care conţinutul său nu va contraveni prevederilor legii sau a altor acte normative din care a luat naştere. Însă, în ipoteza în care obligaţia se va naşte din contract, atunci ea va fi pasibilă de executare, dacă nu va contraveni atât contractului din care a luat naştere, cât şi prevederilor imperative ale legii, ordinii publice şi bunelor moravuri. Această regulă are menirea de a determina limitele în care voinţa juridică a părţilor trebuie să se circumscrie. Mai notează că gajul fără deposedare asupra automobilului „Lexsus EX300” procurat din resurse creditare, a fost admis ca garanţie la valoarea de 243000 lei, în baza contractului de împrumut şi gaj.

Mai mult decât atât, că automobilul menţionat a fost asigurat, având asigurarea CASCO a bunului gajat împotriva tuturor riscurilor, cu cesionarea poliţei de asigurare în favoarea băncii. Menţionează că părţile semnatare au convenit de comun acord, că în cazul în care împrumutatul nu achită în termen şi volum deplin 2 rate consecutive din credit şi sau dobânda aferentă pentru 2 luni de zile, conform prevederilor stabilite de pct. 3.2 şi pct. 4.3 din prezentul contract, termenul final de rambursare a creditului, dobânzilor şi a altor plăţii survine după 5 zile din data neachitării celei de-a doua rate. În acest caz Banca urma să se adreseze în instanţa de judecată, începând cu aceste termene, dar nu în 2013. Deci, banca trebuia să-şi satisfacă cerinţele din contul garanţiilor indicate în pct. 6.1.

al prezentului contract, în modul stabilit de legislaţia în vigoare. Susţine că Banca era obligată să întreprindă toate acţiunile necesare în asigurarea condiţiilor de rambursare a creditului potrivit art. 25 Legea instituţiilor 6 financiare, care statuează că administrarea instituţiilor financiare şi operaţiunile lor trebuie să fie efectuate în strictă conformitate cu principiile de administrare şi principiile contabile recunoscute, cu cerinţele legii şi ale actelor normative emise de Banca Naţională , iar art. 32 alin. (2 ) din aceiaşi lege, prevede că la acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanţii să dea dovadă de credibilitate în ceea ce priveşte rambursarea acestora la scadenţă.

La 29 septembrie 2015, Banca Comercială Română Chişinău SA a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat declararea recursurilor ca fiind inadmisibile. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Leonid Struţu, reprezentat de avocatul Vladimir Covali şi Valentin Neaga şi Ludmila Neaga nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura 7 admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de Leonid Struţu, reprezentat de avocatul Vladimir Covali şi Valentin Neaga şi Ludmila Neaga, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Leonid Struţu, reprezentat de avocatul Vladimir Covali şi Valentin Neaga şi Ludmila Neaga ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de Leonid Struţu, reprezentat de avocatul Vladimir Covali şi Valentin Neaga şi Ludmila Neaga se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 8