3ra-542/15 — Contestarea actului administrativ şi recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului

dosarul nr. 3ra-542/15 prima instanţă: A. Spoială instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 23 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Botea Trifan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Botea Trifan împotriva Primăriei comunei Bubuieci cu privire la contestarea actelor administrative şi recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2014, prin care apelul declarat de către Botea Trifan a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocanu, mun.

Chişinău din 28 noiembrie 2013, c o n s t a t ă: La data de 31 mai 2013, reclamantul Botea Trifan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei comunei Bubuieci, privind contestarea actelor administrative şi recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, începînd cu anul 1983, s-a folosit de lotul de teren din comuna Bubuieci, str. Alecu Russo 1b, lot ce este situat vis-a-vis de imobilul din comuna Bubuieci, str. Mihai Eminescu nr. 18, în care locuieşte împreună cu familia începînd cu 1970. Invocă reclamantul că, lotul de teren nominalizat se află în posesiunea sa şi este folosit pînă în prezent ca grădină, în care acesta creştea culturi agricole pentru necesităţi proprii.

A mai invocat reclamantul că, în perioada anilor 1992-2013, asupra lotului de teren enunţat a achitat impozitul funciar, exercitînd cu bună-credinţă o posesiune utilă pe parcursul a mai mult de 15 ani. Astfel, se prezumă acel fapt că, timp de 15 ani a posedat sub nume de proprietar un bun imobil. Prin urmare, consideră că, poate dobîndi dreptul de proprietatea asupra acestui imobil. Consideră reclamantul că, decizia Consiliului comunal Bubuieci nr. 3.15 din 28.02.2013 este una ilegală, neavînd o origine în registrul funciar de evidenţă al Direcţiei de arhivă Chişinău şi creează obstacole în sensul constatării faptului 1 uzucapiunii şi recunoaşterii dreptului de proprietate prin uzucapiune pe numele acestuia.

Susţine reclamantul că, la solicitările sale actele administrative şi anume - decizia Consiliului comunei Bubuieci nr. 8 din 16 decembrie 2003, dispoziţia Primăriei nr. 67 din 10 mai 2004, precum şi deciziile cu privire la repartizarea terenurilor de pe masivul înmărginit cu str. Alecu Ruso, Mihai Eminescu, Independenţei, Miron Costin, Primăria comunei Bubuieci nu i-au le-a prezentat, invocînd drept temei că, nu le deţine şi că au fost transmise la păstrare către Serviciul municipal de Arhivă. Menţionează că, anume în temeiul acestor acte lotul aflat în litigiu ar fi fost trecut în mod fraudulos în proprietatea privată a Administraţiei publice locale Bubuieci. În scopul soluţionării pe cale amiabilă a litigiului, la data de 26 aprilie 2013, i-a remis Primăriei comunei Bubuieci o cerere prealabilă, solicitînd anularea deciziei nr. 3.15 din 28.02.2013, însă nu a primit răspuns.

Solicită reclamantul Botea Trifan anularea deciziei Consiliului comunei Bubuieci nr. 3.15 din 28.02.2013, deciziei Consiliului comunei Bubuieci nr. 8 din 16 decembrie 2003, dispoziţiei Primăriei comunei Bubuieci nr. 67 din 10 mai 2004, obligarea Primăriei com. Bubuieci să prezinte actele administrative contestate, precum şi recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra lotului de teren din com. Bubuieci, str. Alecu Ruso lb pe numele reclamantului. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 28 noiembrie 2013, acţiunea înaintată de către Botea Trifan a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La data de 24 decembrie 2013, Botea Trifan a contestat cu apel hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 28 noiembrie 2013, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie admisă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2014, apelul declarat de către Botea Trifan a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocanu, mun. Chişinău din 28 noiembrie 2013. La 04 martie 2015, Botea Trifan a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Ciocanu, mun. Chişinău din 28 noiembrie 2013, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele inferioare la adoptarea hotărîrilor contestate au încălcat prevederile art. 130 şi 239 CPC. Mai indică recurentul că instanţele de judecată nu au luat în consideraţie faptul că sunt neconcordanţe între răspunsurile date pînă la adresarea cu cerere de chemare în judecată şi cele date ulterior de către instituţiile nominalizate în cadrul examinării pricinii. Menţionează recurentul că în actele Administraţiei publice locate sunt falsuri care nici nu au putut fi găsite şi nici prezentate la solicitarea recurentului, prin urmare instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele cauzei precum şi nu au luat în consideraţie probele prezentate, dat fiind faptul că recurentul a deţinut în posesie şi folosinţă terenul, precum şi impozitul a fost achitat.

2 La 22 aprilie 2015, reprezentatul lui Cojocaru Vitalie, avocat Comanaci Inga a depus referinţă asupra recursului declarat de Botea Trifan, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. Examinînd cererea de recurs declarată de Botea Trifan, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt 3 irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Botea Trifan, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Botea Trifan, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4